ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții

de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC O.T. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului,

anularea deciziei 747 din 23 iulie 2009 și, totodată, suspendarea executării

acestei decizii.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul atacat a fost sancționată

contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea

dispozițiilor art. 42 alin. (3) și art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia

Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006, susținând că pentru a fi

sancționată astfel ar fi fost necesară emiterea unei somații pentru intrarea în

legalitate, lucru care nu s-a întâmplat.

Totodată, a arătat că

sancțiunea s-a aplicat pentru o serie de emisiuni care, în opinia sa, au fost difuzate

în condiții de legalitate.

Prin sentința nr. 2451

din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC O.T.

SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia atacată reclamanta

a fost sancționată

pentru

încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) și art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia

Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006, întrucât

emisiunile privind conținutul

nociv al berii R. au fost prezentate într-un mod tendențios, încălcându-se dreptul

publicului la o informare corectă.

În ceea ce privește neemiterea

unei somații publice, prima instanță a constatat că emitentul deciziei nu avea obligația

să emită, anterior momentului aplicării amenzii, o somație pentru fapta supusă analizei.

Totodată, prima instanță

a reținut că din raportul de monitorizare rezultă, în mod vădit, intenția radiodifuzorului

de a vătăma imaginea producătorului de bere, dându-se unor fapte reale (existența

în componența berii analizate a unor aditivi alimentari) o semnificație disproporționată,

nedovedită din punct de vedere științific.

Or, cei trei aditivi alimentari,

permiși în industria alimentară, sunt prezenți în foarte multe produse alimentare

aflate pe piață, fără ca radiodifuzorul să fi luat atitudine față de produsele respective

și, în plus, erau menționați pe eticheta produsului, astfel încât mesajul potrivit

căruia produsul ar conține aditivi alimentari ascunși este nereală și nu face altceva

decât să amplifice în mod nejustificat neîncrederea publicului în produsul analizat.

Concluzionând, judecătorul

fondului a apreciat că, în speță, s-a încercat discreditarea unui anumit produs

de pe piață, nu a aditivilor alimentari care, potrivit legislației în domeniu, pot

fi folosiți în industria alimentară, fiind considerați de legiuitor ca fiind siguri.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta

SC O.T. SRL criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate

pentru următoarele motive:

- Sentința instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Decizia

de sancționare a Consiliului Național al Audiovizualului nr. 747/2009 - a fost aplicată

cu nerespectarea prevederilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual coroborat cu art. 91 alin. (1)-(3)

din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

-Instanța de judecată

deși nu neagă faptul că o serie de specialiști au încercat să arunce o umbră de

îndoială asupra siguranței acestor aditivi alimentari, a arătat că cei trei aditivi

permiși în industria alimentară sunt prezenți în multe produse pe piață iar recurenta

nu a luat o atitudine față de produsele respective - și în consecință rezultă intenția

de a vătăma imaginea producătorului de bere R..

- În mod greșit instanța

de judecată a considerat că dacă pentru sancționarea fiecărei fapte ar fi necesară

emiterea unei somații , dispozițiile legii ar rămâne fără efecte și nu s-ar mai

justifica norma care se referă la sancțiunea în cazul încălcării repetate a aceleiași

dispoziții legale.

- Sancțiunea aplicată

este netemeinică. Astfel, se invocă prevederile art. 42 alin. (3) din Decizia Consiliul

Național al Audiovizualului nr. 187/2006 -, faptul că moderatorul emisiunii nu ar

fi respectat dreptul persoanei la propria imagine, în condițiile în care moderatorul

a pus în vedere interlocutorului său d-l S.A., jurnalist de investigație - să probeze

afirmațiile acuzatoare sau să indice probele care le susțin, acestea fiind indicate,

publicul și-a putut forma o opinie corectă.

- De asemenea se arată

că în mod netemeinic Consiliul Național al Audiovizualului, reține că „telespectatorilor

li s-au oferit informații neverificate din punct de vedere științific, întrucât

au fost prezentate opiniile specialiștilor în cadrul emisiunilor, puncte de vedere

scrise din partea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Asociației

pentru Protecția Consumatorilor din România, subiectul a fost amplu dezbătut în

presa centrală.

- S-a mai arătat că SC

U.B. SA nu a înțeles să răspundă solicitării radiodifuzorului prin jurnalistul S.A.

de a participa la emisiune însă Consiliul Național al Audiovizualului a apreciat

în mod arbitrar că potrivit art. 42 alin. (2) din Codul audiovizualului, această

obligație revine difuzorilor iar nu invitaților unei emisiuni.

Invocând prevederile

art. 10 din Convenție și interpretările CEDO privind poziția privilegiată acordată

liberei discutări a chestiunilor de interes general și a libertății presei în particular,

consideră recurenta că în mod nejust și nelegal s-a interferat intimata - pârâtă

în exercitarea drepturilor la liberă exprimare contrară principiilor unei societăți

democratice.

În drept cererea se întemeiază

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

Pârâtul-intimat Consiliul

Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând că potrivit art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului, își

exercită dreptul de control asupra conținutului programelor oferite de furnizorii

de servicii media audiovizuale, dar nu are competența de a se pronunța asupra valabilității

științifice a unui demers jurnalistic .

Analizând sentința atacată,

normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304

1

, Înalta Curte

constată că nu este fondată având în vedere cele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

- În ceea ce privește

nelegalitatea deciziei de sancționare întrucât anterior trebuia emisă o somație

de intrare în legalitate.

Înalta Curte reține că

înainte de a fi aplicată sancțiunea cu amendă de 30.000 RON, recurenta a fost sancționată

cu 4 somații publice (decizia nr. 343/2008, 568/2008, 597/2008 și 1032/2008) pentru

încălcarea prevederilor referitoare la protecția demnității umane și a asigurării

informării corecte și a respectării dreptului la propria imagine.

Din dispozițiile art.

91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 nu rezultă că ar trebui întâi trimisă

o somație, aceasta rămâne la aprecierea Consiliului Național al Audiovizualului

„în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate

în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi,

se aplică o amendă contravențională.

În acest sens s-a pronunțat

și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - care în situații similare

a reținut că nu este obligatorie somarea prealabilă pentru fiecare emisiune în parte

(decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8326/2004, decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 3602/2007).

- În ceea ce privește

motivele de recurs privind netemeinicia deciziei de sancționare,

Afirmațiile privind punctul

de vedere prezentat de SC U.B. SA prin adresa din 2009 - nu sunt relevante deoarece,

Consiliul Național al Audiovizualului nu a sancționat recurenta că nu a dat dreptul

la replică ci pentru că nu a prezentat distinct și clar faptele și opiniile prezentate

(art. 71 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului).

Afirmațiile jurnalistul

SA - privind producerea de bere cu E-uri mascate cu aditivi cancerigeni, nocivi

pentru sănătate sau afișarea pe ecran a următoarelor „T. cu pesticide a intoxicat

un om! Fabrica U. lângă cimitirul Buzău” și „Berea R. are E-uri cancerigene” sunt

în măsură să creeze îngrijorare, panică în rândul publicului telespectator consumator

fără a se prezenta o informație completă prin documente emanând de la autoritățile

specializate ale statului.

Probele prezentate în

emisiune reprezintă doar opinii ale unor persoane care fac parte din asociația nonguvernamentală

Asociația pentru Protecția Consumatorilor și folosirea și interpretarea subiectivă

de către jurnalist a unor dicționare privind aditivii, acestea fiind departe de

o opinie științifică de la o autoritate competentă.

- Referitor la susținerile

recurentei privind exercitarea libertății de exprimare, libertate a presei.

Se reține că așa cum a

precizat și Consiliul Național al Audiovizualului, dreptului persoanei de a primi

idei și informații îi corespunde obligația celui care le transmite de a o face cu

bună credință.

Jurisprudența CEDO face

distincție între dreptul de a comunica informații și idei și dreptul la protejarea

reputației altei persoane, dându-se preponderentă acesteia din urmă, pentru respectarea

principiului proporționalității.

Jurnalistul a prezentat

informațiile cu pronunțarea unor consecințe categorice, a unor boli și diagnostice

în măsură a stârni îngrijorare în rândul publicului, fără ca aceste informații să

fie confirmate de lumea medicală.

Față de cele arătate mai

sus, se constată că instanța fondului a pronunțat o sentință temeinică și legală

și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva

sentinței nr. 2451 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.