ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei 747 din 23 iulie 2009 și, totodată, suspendarea executării acestei decizii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul atacat a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) și art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006, susținând că pentru a fi sancționată astfel ar fi fost necesară emiterea unei somații pentru intrarea în legalitate, lucru care nu s-a întâmplat.

Totodată, a arătat că sancțiunea s-a aplicat pentru o serie de emisiuni care, în opinia sa, au fost difuzate în condiții de legalitate. Prin sentința nr. 2451 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia atacată reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (3) și art. 71 alin. (1) lit. b) din decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006, întrucât emisiunile privind conținutul nociv al berii R. au fost prezentate într-un mod tendențios, încălcându-se dreptul publicului la o informare corectă.

În ceea ce privește neemiterea unei somații publice, prima instanță a constatat că emitentul deciziei nu avea obligația să emită, anterior momentului aplicării amenzii, o somație pentru fapta supusă analizei. Totodată, prima instanță a reținut că din raportul de monitorizare rezultă, în mod vădit, intenția radiodifuzorului de a vătăma imaginea producătorului de bere, dându-se unor fapte reale (existența în componența berii analizate a unor aditivi alimentari) o semnificație disproporționată, nedovedită din punct de vedere științific.

Or, cei trei aditivi alimentari, permiși în industria alimentară, sunt prezenți în foarte multe produse alimentare aflate pe piață, fără ca radiodifuzorul să fi luat atitudine față de produsele respective și, în plus, erau menționați pe eticheta produsului, astfel încât mesajul potrivit căruia produsul ar conține aditivi alimentari ascunși este nereală și nu face altceva decât să amplifice în mod nejustificat neîncrederea publicului în produsul analizat. Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, s-a încercat discreditarea unui anumit produs de pe piață, nu a aditivilor alimentari care, potrivit legislației în domeniu, pot fi folosiți în industria alimentară, fiind considerați de legiuitor ca fiind siguri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive: - Sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Decizia de sancționare a Consiliului Național al Audiovizualului nr. 747/2009 - a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual coroborat cu art. 91 alin. (1)-(3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

-Instanța de judecată deși nu neagă faptul că o serie de specialiști au încercat să arunce o umbră de îndoială asupra siguranței acestor aditivi alimentari, a arătat că cei trei aditivi permiși în industria alimentară sunt prezenți în multe produse pe piață iar recurenta nu a luat o atitudine față de produsele respective - și în consecință rezultă intenția de a vătăma imaginea producătorului de bere R.. - În mod greșit instanța de judecată a considerat că dacă pentru sancționarea fiecărei fapte ar fi necesară emiterea unei somații , dispozițiile legii ar rămâne fără efecte și nu s-ar mai justifica norma care se referă la sancțiunea în cazul încălcării repetate a aceleiași dispoziții legale. - Sancțiunea aplicată este netemeinică.

Astfel, se invocă prevederile art. 42 alin. (3) din Decizia Consiliul Național al Audiovizualului nr. 187/2006 -, faptul că moderatorul emisiunii nu ar fi respectat dreptul persoanei la propria imagine, în condițiile în care moderatorul a pus în vedere interlocutorului său d-l S.A., jurnalist de investigație - să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice probele care le susțin, acestea fiind indicate, publicul și-a putut forma o opinie corectă. - De asemenea se arată că în mod netemeinic Consiliul Național al Audiovizualului, reține că „telespectatorilor li s-au oferit informații neverificate din punct de vedere științific, întrucât au fost prezentate opiniile specialiștilor în cadrul emisiunilor, puncte de vedere scrise din partea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România, subiectul a fost amplu dezbătut în presa centrală.

- S-a mai arătat că SC U.B. SA nu a înțeles să răspundă solicitării radiodifuzorului prin jurnalistul S.A. de a participa la emisiune însă Consiliul Național al Audiovizualului a apreciat în mod arbitrar că potrivit art. 42 alin. (2) din Codul audiovizualului, această obligație revine difuzorilor iar nu invitaților unei emisiuni. Invocând prevederile art. 10 din Convenție și interpretările CEDO privind poziția privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general și a libertății presei în particular, consideră recurenta că în mod nejust și nelegal s-a interferat intimata - pârâtă în exercitarea drepturilor la liberă exprimare contrară principiilor unei societăți democratice.

În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.. Pârâtul-intimat Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că potrivit art. 10 alin. (4) din Legea audiovizualului, își exercită dreptul de control asupra conținutului programelor oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale, dar nu are competența de a se pronunța asupra valabilității științifice a unui demers jurnalistic . Analizând sentința atacată, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 , Înalta Curte constată că nu este fondată având în vedere cele ce vor fi expuse în cele ce urmează: - În ceea ce privește nelegalitatea deciziei de sancționare întrucât anterior trebuia emisă o somație de intrare în legalitate.

Înalta Curte reține că înainte de a fi aplicată sancțiunea cu amendă de 30.000 RON, recurenta a fost sancționată cu 4 somații publice (decizia nr. 343/2008, 568/2008, 597/2008 și 1032/2008) pentru încălcarea prevederilor referitoare la protecția demnității umane și a asigurării informării corecte și a respectării dreptului la propria imagine. Din dispozițiile art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 nu rezultă că ar trebui întâi trimisă o somație, aceasta rămâne la aprecierea Consiliului Național al Audiovizualului „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională.

În acest sens s-a pronunțat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - care în situații similare a reținut că nu este obligatorie somarea prealabilă pentru fiecare emisiune în parte (decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8326/2004, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3602/2007). - În ceea ce privește motivele de recurs privind netemeinicia deciziei de sancționare, Afirmațiile privind punctul de vedere prezentat de SC U.B. SA prin adresa din 2009 - nu sunt relevante deoarece, Consiliul Național al Audiovizualului nu a sancționat recurenta că nu a dat dreptul la replică ci pentru că nu a prezentat distinct și clar faptele și opiniile prezentate (art. 71 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului).

Afirmațiile jurnalistul SA - privind producerea de bere cu E-uri mascate cu aditivi cancerigeni, nocivi pentru sănătate sau afișarea pe ecran a următoarelor „T. cu pesticide a intoxicat un om! Fabrica U. lângă cimitirul Buzău” și „Berea R. are E-uri cancerigene” sunt în măsură să creeze îngrijorare, panică în rândul publicului telespectator consumator fără a se prezenta o informație completă prin documente emanând de la autoritățile specializate ale statului. Probele prezentate în emisiune reprezintă doar opinii ale unor persoane care fac parte din asociația nonguvernamentală Asociația pentru Protecția Consumatorilor și folosirea și interpretarea subiectivă de către jurnalist a unor dicționare privind aditivii, acestea fiind departe de o opinie științifică de la o autoritate competentă.

- Referitor la susținerile recurentei privind exercitarea libertății de exprimare, libertate a presei. Se reține că așa cum a precizat și Consiliul Național al Audiovizualului, dreptului persoanei de a primi idei și informații îi corespunde obligația celui care le transmite de a o face cu bună credință. Jurisprudența CEDO face distincție între dreptul de a comunica informații și idei și dreptul la protejarea reputației altei persoane, dându-se preponderentă acesteia din urmă, pentru respectarea principiului proporționalității. Jurnalistul a prezentat informațiile cu pronunțarea unor consecințe categorice, a unor boli și diagnostice în măsură a stârni îngrijorare în rândul publicului, fără ca aceste informații să fie confirmate de lumea medicală.

Față de cele arătate mai sus, se constată că instanța fondului a pronunțat o sentință temeinică și legală și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinței nr. 2451 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.