ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 635/2008

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1337 din 9 octombrie

2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de

revizuire formulată de revizuienții Z.I. și C.N. și au fost obligați aceștia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat

că împrejurările invocate de revizuienți, respectiv faptul că leziunile

provocate de ei părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia și faptul

că lotul de pe care au furat pepenii i-ar aparține părții vătămate, nu

constituie împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

ambii revizuienți reiterând susținerile făcute în fața primei instanțe și

solicitând audierea martorului D.G. care ar putea dovedi că părților vătămate

nu li s-a pus în primejdie viața.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate, cât și în condițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate și a reținut în acest sens

următoarele:

Revizuienții au fost condamnați prin sentința

penală nr. 1430 din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului București, la 10 ani și

respectiv 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și

tentativă la omor deosebit de grav.

Invocând prevederile art. 394 alin. (l) lit. a)

C. proc. pen., revizuienții au susținut că ar exista fapte și împrejurări

necunoscute de instanță de natură a determina schimbarea soluției în cauză.

În acest sens în cererea de revizuire au

arătat că după pronunțarea hotărârii de condamnare au luat cunoștință de

existența unui potențial martor, D.G., care ar deține informații de natură a

modifica situația de fapt reținută de instanță și anume despre faptul că

leziunile cauzate de revizuienți nu au pus în primejdie viața victimelor și

despre faptul că lotul de pe care au fost furați pepenii nu aparține

persoanelor vătămate.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Fiind un mijloc procesual îndreptat exclusiv

în scopul înlăturării erorilor judiciare, revizuirea întemeiată pe dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune că faptele probatorii să

fie noi și nu mijloacele de probă ale unei fapte cunoscute de instanță, iar

aceste fapte sau împrejurări noi să fie de natură a determina schimbarea

radicală a soluției adoptate de instanță.

Or, în cauză, împrejurările invocate de

revizuienți nu întrunesc niciuna din aceste condiții.

Astfel, eventuala depoziție a persoanei

indicate de revizuienți ca potențial martor nu ar fi de natură să determine

achitarea acestora întrucât, față de infracțiunile săvârșite este irelevant

dacă victimele erau sau nu proprietarele terenului pe care se afla cultura de

pepeni, iar încadrarea juridică a tentativei la omor deosebit de grav a fost

determinată de natura și gravitatea leziunilor suferite de victimă așa cum au

fost constatate prin expertize medico - legale.

Împotriva deciziei penale nr. 388 din 30

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen

legal au declarat recurs revizuientii, solicitând admiterea cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. și audierea

martorului G.D., a cărei depoziție ar putea dovedi că părții vătămate nu i s-a

pus viața în primejdie și terenul nu aparținea acesteia.

Examinând recursul declarat de revizuienți, Înalta

Curte constată că motivul invocat de aceștia nu se încadrează în niciunul din

cazurile de casare prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Criticile formulate de revizuienți ar fi

putut fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., însă aceste dispoziții legale au fost abrogate prin art. I pct. 185

din Legea nr. 356/2006.

Cum din oficiu nu se constată incidența

vreunui caz de casare potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de revizuienții Z.I. și C.N. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 30

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenții revizuienți la plata sumei

de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

februarie 2008.