ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 635/2008

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1337 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții Z.I. și C.N. și au fost obligați aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că împrejurările invocate de revizuienți, respectiv faptul că leziunile provocate de ei părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia și faptul că lotul de pe care au furat pepenii i-ar aparține părții vătămate, nu constituie împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii revizuienți reiterând susținerile făcute în fața primei instanțe și solicitând audierea martorului D.G.

care ar putea dovedi că părților vătămate nu li s-a pus în primejdie viața. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și în condițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate și a reținut în acest sens următoarele: Revizuienții au fost condamnați prin sentința penală nr. 1430 din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului București, la 10 ani și respectiv 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă la omor deosebit de grav. Invocând prevederile art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., revizuienții au susținut că ar exista fapte și împrejurări necunoscute de instanță de natură a determina schimbarea soluției în cauză.

În acest sens în cererea de revizuire au arătat că după pronunțarea hotărârii de condamnare au luat cunoștință de existența unui potențial martor, D.G., care ar deține informații de natură a modifica situația de fapt reținută de instanță și anume despre faptul că leziunile cauzate de revizuienți nu au pus în primejdie viața victimelor și despre faptul că lotul de pe care au fost furați pepenii nu aparține persoanelor vătămate. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Fiind un mijloc procesual îndreptat exclusiv în scopul înlăturării erorilor judiciare, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., presupune că faptele probatorii să fie noi și nu mijloacele de probă ale unei fapte cunoscute de instanță, iar aceste fapte sau împrejurări noi să fie de natură a determina schimbarea radicală a soluției adoptate de instanță. Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuienți nu întrunesc niciuna din aceste condiții. Astfel, eventuala depoziție a persoanei indicate de revizuienți ca potențial martor nu ar fi de natură să determine achitarea acestora întrucât, față de infracțiunile săvârșite este irelevant dacă victimele erau sau nu proprietarele terenului pe care se afla cultura de pepeni, iar încadrarea juridică a tentativei la omor deosebit de grav a fost determinată de natura și gravitatea leziunilor suferite de victimă așa cum au fost constatate prin expertize medico - legale.

Împotriva deciziei penale nr. 388 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal au declarat recurs revizuientii, solicitând admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. și audierea martorului G.D., a cărei depoziție ar putea dovedi că părții vătămate nu i s-a pus viața în primejdie și terenul nu aparținea acesteia. Examinând recursul declarat de revizuienți, Înalta Curte constată că motivul invocat de aceștia nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Criticile formulate de revizuienți ar fi putut fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., însă aceste dispoziții legale au fost abrogate prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006. Cum din oficiu nu se constată incidența vreunui caz de casare potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții Z.I. și C.N. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții revizuienți la plata sumei de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.