ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2009

Având în vedere actele și lucrările dosarului, constată: Prin sentința penală nr. 189 din 30 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr. 605/118/2006, Tribunalul Constanța a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau vătămare cauzatoare de moarte” prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., respingând acțiunile civile. Instanța a reținut că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare prin aceea că acțiunea sa a avut ca scop contracararea unui atac imediat, direct, material și injust, fiind proporțională cu gravitatea acțiunii victimei întrucât s-a limitat la îndepărtarea unei potențiale lovituri cu pumnul în zona feței, fără a fi urmată de alte acte materiale îndreptate asupra victimei.

Prin decizia penală nr. 35/ MP din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și părțile civile R.C. și R.M. împotriva sentinței. Prin decizia penală nr. 686 din 26 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a casat hotărârile recurate și, rejudecând a dispus condamnarea inculpatului N.C.C., la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen. și rejudecarea laturii civile a cauzei de către prima instanță, respectiv Tribunalul Constanța.

Sub aspectul acțiunii penale, instanța de recurs a apreciat că inculpatul a lovit victima cu intenție, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind imputabil acestuia pe baza culpei, în condițiile în care, anterior, constatase direct vârsta victimei și starea de ebrietate a acesteia, chiar dacă nu a prevăzut rezultatul faptei sale de lovire (dezechilibrarea și căderea victimei cu posibile consecințe letale), trebuia și putea să-l prevadă, culpa sa în raport cu moartea victimei suprapunându-se peste intenția inițială de lovire. Cu privire la acțiunea civilă, Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 399 din 1 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2234/118/2008, a admis în parte această acțiune și a obligat pe inculpatul N.C.C.

în solidar cu părțile responsabile civilmente N.G.M. și N.L. la plata sumei de 1312,5 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile R.C. și R.M. și a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumelor de: - 6.500 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.C., precum și la 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.M. Prin decizia penală nr. 24/ MP din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins apelurile declarate în cauză de inculpat și părțile civile. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul N.C.C.

și părțile civile R.C. și R.M. Inculpatul N.C.C. critică hotărârea din același motiv invocat și în apel, respectiv cuantumul daunelor la care a fost obligat, apreciind că participarea sa la acest incident a fost de 25 %, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind în cauză o vinovăție concurentă. Părțile civile nu au formulat motive de recurs în scris sau oral. Recursurile nu sunt fondate. Acțiunea penală a fost soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se că inculpatul N.C.C.

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în condițiile circumstanței atenuante a „depășirii limitelor legitimei apărări” prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., prin aceea că în noaptea de 28 iulie 2005, în jurul orelor 3,00 a lovit victima R.G., aflată în stare de ebrietate, ca ripostă la lovirea sa, a determinat dezechilibrarea și căderea pe spate, ceea ce a condus la impactul capului cu covorul asfaltic și producerea unor leziuni cranio-cerebrale ce au cauza decesul acesteia. Conform art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. În cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane se pune problema, sub aspectele care interesează răspunderea civilă delictuală, a reparării prejudiciilor patrimoniale suferite de persoanele apropiate defunctului.

Mai înainte de toate este de reținut obligația care revine autorului faptei ilicite de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor medicale și a cheltuielilor de înmormântare, indiferent de faptul că aceste cheltuieli au fost făcute de persoane aflate în întreținerea victimei ori de alte persoane. Partea civilă R.C. a formulat pretenții civile în cuantum de 70.000 lei din care 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, această sumă fiind solicitată și de partea civilă R.M. cu titlu de daune morale. Instanțele au reținut în mod corect că decesul victimei în urma infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte este de natură să cauzeze daune materiale și suferințe morale soției, partea civilă R.C.

și fiului minor, partea civilă R.M. care îi îndreptățesc, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., pe aceștia să primească de la inculpat o compensare. Din declarațiile martorilor C.G., R.M., V.P.T., O.G. rezultă că partea civilă R.C. s-a ocupat de organizarea înmormântării și comemorării victimei R.G. și a suportat cheltuielile aferente. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că despăgubirile echivalente cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei R.G. se ridică la nivelul sumei de 10.000 lei. Instanțele au avut în vedere că victima a aplicat o lovitură inculpatului, cuantumul sumei cuvenite părții civile R.C. diminuându-se cu 25 % (procent până la care s-a apreciat culpa victimei) așa încât suma de 6.500 lei daune materiale considerându-se că este de natură a asigura o justă despăgubire.

Soluționarea acțiunii civile este corectă, în cauză făcându-se dovada atât a prejudiciului, cât și a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției. Referitor la suportarea prejudiciului în cazul culpei comune s-a decis că inculpatul va fi obligat la despăgubiri proporțional cu culpa sa. În această situație, criteriul principal pentru împărțirea prejudiciului între inculpat și victimă trebuie să fie un criteriu obiectiv : contribuția cauzală la producerea pagubei. Cu alte cuvinte, inculpatul va răspunde numai în măsura în care a cauzat, prin fapta sa, prejudiciul suferit de victimă, iar aceasta nu va putea pretinde să fie dezdăunată și pentru paguba produsă prin fapta proprie.

Contribuția cauzală la producerea pagubei este avută în vedere și în cazul în care victima a decedat. În cazul în care acest criteriu nu este în măsură să conducă la stabilirea proporției în care inculpatul și victima au contribuit prin faptele lor concurente și culpabile la producerea prejudiciului, trebuie să se facă apel la un criteriu subiectiv, gradul de vinovăție al fiecăruia.

În cazul infracțiunilor comise în stare de provocare, și în condițiile circumstanței atenuante legale a depășirii limitelor legitimei apărări deși producerea prejudiciului este consecința nemijlocită a activității inculpatului, trebuie totuși să se aibă în vedere atitudinea victimei, deoarece ea este cea care a determinat, prin comportarea sa ilicită, săvârșirea de către inculpat a faptei care a pricinuit, în mod direct, paguba; în consecință, inculpatul nu va fi obligat să repare în întregime paguba, ci numai partea corespunzătoare culpei sale, potrivit regulilor referitoare la stabilirea răspunderii civile în caz de culpă comună. Dar, fie că avem în vedere criteriul obiectiv, fie că ne referim la cel subiectiv, nu există limite prestabilite pentru repartizarea prejudiciului între autorul faptei ilicite și victimă.

Instanțele au stabilit, în raport de realitățile concrete ale cauze, o culpă de 25 % a victimei. în raport cu aprecierea motivată a instanțelor în mod corect s-a stabilit suma de bani ce reprezintă daunele materiale. Astfel, s-a reținut că solicitarea inculpatului de apreciere a unei culpe mai ridicate a victimei, de cel puțin 50 % este nefondată și nu poate conduce la reducerea proporțională a daunelor civile acordate părților civile deoarece, potrivit considerentelor hotărârii definitive de soluționare a acțiunii penale (decizia penală nr. 686 din 26 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a probelor din cauză, declarațiile martorilor M.N., G.G.

și G.D.G.), inițial, acțiunile inculpatului, ignorarea persoanelor care așteptau la magazin, întoarcerea sub pretextul că a uitat bricheta care se afla în buzunarul său, au fost de natură să irite victima care, fiind mai în vârstă și în stare avansată de ebrietate a exercitat violența fizică asupra sa. Instanțele au mai reținut, în mod corect că moartea victimei a produs soției și fiului minor (la data faptei) și suferințe pentru lipsirea de afecțiune, sprijin moral firesc între soți și necesar copilului aflat la vârsta adolescenței, durerea provocată de moartea unuia din membrii familiei, iar raportat la intensitatea acestora, s-a reținut că daunele morale stabilite de prima instanță la câte 15.000 lei pentru fiecare parte civilă (având în vedere și procentul de culpă al victimei) asigură o reparație echitabilă.

Daunele morale, având un caracter pur afectiv, stabilirea lor este lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond, care nu sunt ținute să le evalueze după aceleași criterii precise după cum apreciază daunele materiale. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Părțile civile neformulând motivele de recurs, instanța reține că nu există nici un caz de casare, care, analizat din oficiu să atragă casarea hotărârii. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile declarate în cauză ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul N.C.C. și de părțile civile R.C. și R.M. împotriva deciziei penale nr. 24/ MP din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.