ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3926/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3926/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale de față,

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 604/D din 18 noiembrie 2008,

Tribunalul Bacău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen. coroborat cu art. 44 alin. (2), (3) C. pen., a procedat la achitarea

inculpatului A.G., fiul lui I. și A., pentru tentativă la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

S.G. următoarele daune:

- echivalentul în lei, la data

executării a sumei de 500 euro (25 % din 2000 euro) daune morale;

- 300 lei despăgubiri materiale (25

% din 1200 lei).

Inculpatul a mai fost obligat la

plata sumei de 112,4 lei (25 % din 449,6 lei) actualizată la data executării.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile S.G. suma de 700 lei, cheltuieli judiciare reprezentând

onorariu avocat.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:

A.G., zis G.V. din satul Drăgești,

comuna Tătărăști, jud. Bacău, se stabilise de câțiva ani în satul Gherdana din

aceiași comună a județului Bacău, în casa soților R.V. și M., cărora le acorda

ajutor la bătrânețe, în baza contractului de întreținere încheiat, întrucât

bătrânilor le murise singurul fiu.

Chiar dacă inculpatul urma să devină

proprietar pe imobil după decesul bătrânilor, el acolo locuia, aceea era casa

lui și acest lucru era cunoscut de toți cetățenii.

A.G. nu era căsătorit și din această

cauză era ironizat de S.G., zis L. din satul Gherdana com. Tătărăști care deși

era doar cu 6 ani mai mare, avea soție și copii rezultați din căsătorie.

Inculpatul își câștiga existența din

practicarea agriculturii, în timp ce S.G. era salariat la o firmă.

Cei doi nu fuseseră niciodată prieteni,

dar nici motive de dușmănie nu aveau.

În seara de duminică, 4 iunie 2006,

cei doi au întârziat la crâșma din satul Gherdana, unde s-au dus să consume

bere, fără ca în prealabil să se fi înțeles în acest sens.

Cei doi nu erau vecini.

A.G. se afla deja la o masă împreună

cu M.V. și Ț.A., când a intrat S.G., care, văzându-l pe A.G. s-a deplasat la

masa acestuia, reproșându-i ceva, fapt ce a atras riposta acestuia, începând

astfel cearta.

Vânzătoarea văzând că este posibil

să se declanșeze un scandal i-a dat afară sub pretextul că se apropie ora

închiderii.

Cei doi au continuat să se certe pe

platoul din fața localului, îmbrâncidu-se și apoi lovindu-se reciproc sub

privirile celorlalți clienți ai barului. Primul care a întrebuințat violența a

fost partea civilă S.G.

Conflictul a fost aplanat prin

intervenția consătenilor lor, aflați de față: M.V., A.N.C., Ț.A.

La îndemnul acestora, cei doi au

fost sfătuiți să plece fiecare la casa lui.

În sat, partea vătămată era

recunoscut ca fiind violent la beție, iar în seara respectivă era beat.

Astfel, pe rând, în seara respectivă

partea vătămată S.G. și inculpatul A.G. au plecat de la crâșmă, în direcții

opuse, spre casele lor.

Fiecare a fost însoțit o porțiune de

drum, A.G. de T.I. și M.V., în timp ce S.G. de C.V. Inculpatul fusese sfătuit

și de S.S., o rudă a părții vătămate ca să nu plece singur acasă, deoarece S.G.

se va lua după el și-l va bate.

În drumul său spre casă, A.G. l-a

auzit pe S.G. cum îl amenința că în noaptea ce urma îl va omorî (Această

susținere a inculpatului a fost confirmată și de martorul C.V. care-l însoțea

spre casă pe partea vătămată S.G.).

Când cei doi s-au despărțit era în

amurg, S.G. ajungând acasă și-a schimbat hainele cu care venise de la crâșmă.

Făcându-se noapte și începând

ploaia, soția sa a crezut că susnumitul s-a culcat, dar în realitate acesta a

luat un cuțit din casă și a ieșit pe poartă.

După câtva timp, S.I. a constatat că

soțul său a plecat într-o direcție necunoscută. Cum acesta se afla în stare

avansată de ebrietate, pus pe scandal, soția sa s-a panicat, și-a alertat

socrii care locuiau într-un imobil alăturat, astfel că toți au plecat, pe rând,

să-l caute pe S.G.

L-au căutat mai întâi la bufetul din

sat, dar localul era închis. Mergând mai departe, în liniștea nopții au auzit

larmă în acea parte a satului unde locuia A.G.

Întâlnindu-se cu martorul C.V. au

aflat de la acesta că S.G. se află la poarta inculpatului A.G., în stare gravă,

întrucât a fost lovit de acesta cu parul în cap.

Ajungând la fața locului, în jurul

orelor 23,00 pe o ploaie torențială, S.G. a fost găsit în picioare, murdar de

sânge, rezemat de gardul care împrejmuia gospodăria soților R., sprijinit de A.G.

Victima bolborosea niște cuvinte,

care nu puteau fi înțelese, iar în apropiere căzut pe sol se afla un cuțit.

Victima continua să sângereze.

Solicitându-i-se explicații cu

privire la cele întâmplate, A.G. a declarat că, auzindu-se strigat la poartă a

ieșit și cum l-a recunoscut după voce pe partea vătămată, s-a înarmat cu un

par, deoarece cu câteva ore anterior îl amenințase că-l omoară.

Gospodăria soților R. era prevăzută

cu două rânduri de porți, la o distanță de 20 m una de alta.

Partea vătămată S.G. trecuse de

prima poartă, deci intrase în curtea gospodăriei unde locuia A.G. când acesta

i-a ieșit în întâmpinare.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate

să iasă din curtea sa, însă acesta nu s-a conformat și a continuat să

înainteze.

S.G. era înarmat cu cuțitul și a

folosit primul violența. Inculpatului fiindu-i teamă că va fi omorât, în

condițiile în care fusese amenințat cu moartea, și știind că partea vătămată

este violentă la beție, pentru a se apăra l-a lovit la rândul său cu parul în

cap, lovitura fiind însă aplicată la întâmplare, țipând în același timp după

ajutor.

Că aceasta a fost realitatea o

dovedește împrejurarea că a fost auzit de vecinul său Ț.V., care, sosind la

fața locului l-a găsit pe S.G. căzut în șezut și rezemat de partea interioară a

gradului lui A.G., în apropiere fiind căzut pe sol cuțitul.

Pentru că ploua torențial și era

noapte, lui Ț.V. i s-a făcut frică de cele văzute și a plecat acasă.

Inculpatul a sunat de la telefonul

mobil la 112, cât și la poliția din comună aducând la cunoștință cele

întâmplate. Apelul său a fost înregistrat la dispecerat la ora 22,20.

Victima a reușit să se ridice în

picioare, însă pentru a se menține în această poziție s-a rezemat de gard,

având însă nevoie și de sprijinul inculpatului.

În această poziție, partea vătămată

a fost văzută de martorul C.V., cât și de părinții și de soția sa, când aceștia

au ajuns la locul faptei.

Victima a fost luată pe picioarele

sale acasă de către părinți, pe drum aceștia întâlnindu-se cu lucrătorul de

poliție care venea la locul faptei, în urma telefonului primit.

În noaptea de 4/5 iunie 2006,

victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul din comuna Podu Turcului, care însă, constatând gravitatea leziunilor, a trimis-o la Spitalul Județean de urgență Bacău, unde a ajuns în comă.

De urgență, victima a fost internată

fiind descoperit focar de fractură cominutivă fără înfundare și hematom

voluminos extradural.

Victima prezenta echimoze pe braț și

antebraț pe fața antebrațului, confirmându-se astfel și lovitura aplicată de

inculpat peste mâini pentru a scăpa cuțitul.

Traumatismul cranio-cerebral suferit

de către S.G. deși a avut nevoie doar de 35-40 zile îngrijiri medicale a fost

de natură a-i pune în pericol viața.

În motivarea soluției de achitare

prima instanță a reținut că atacul a fost injust, victima a violat domiciliul

inculpatului, pe timp de noapte și înarmat cu un cuțit în scopuri agresive, cu

intenția de a-l ucide, împrejurări în care funcționează legitima apărare, cauză

care înlătură caracterul penal al faptei.

În privința laturii civile s-a

opinat că achitarea nu exclude obligarea la despăgubiri atunci când s-a

constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei,

conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A.G. și partea

vătămată S.G.

În esență, procurorul a criticat

soluția primei instanțe pentru nelegalitate apreciind că fapta a fost comisă în

condițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nu în stare de legitimă apărare, așa

încât, nu se impunea achitarea.

Apelantul inculpat a criticat

greșita obligare la despăgubiri, iar partea vătămată nu a fost de acord cu

soluția de achitare și a învederat omisiunea obligării la o prestație

periodică.

Prin Decizia penală nr. 81 din 16

iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău

și apelantul inculpat A.G., s-a desființat hotărârea atacată numai cu privire

la omisiunea reținerii la încadrarea juridică a dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., reținerea greșită a codului penal la temeiul de drept al achitării,

greșita soluționare a laturii civile a cauzei și greșita obligare a

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Procedând la rejudecare, în limitele

desființării hotărârii atacate, instanța de apel a dispus următoarele:

- reținerea dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen. la încadrarea juridică dată faptei supusă judecății, respectiv, art.

20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.;

- s-a reținut ca temei juridic al

achitării dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. e) C. proc. pen. în loc de C. pen.;

- s-au respins, ca nefondate,

acțiunile civile formulate de părțile civile S.G., Serviciul Județean de

Ambulanță Bacău, Spitalul Județean Bacău și în consecință, au fost înlăturate

toate dispozițiile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile;

- au fost înlăturate dispozițiile

referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute

de partea civilă S.G., conform art. 193 C. proc. pen.;

- s-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii apelate și în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată S.G. împotriva

aceleiași sentințe penale.

În motivarea soluției sale, instanța

de apel a reținut că fapta inculpatului a fost comisă în stare de legitimă

apărare, în modalitatea prevăzută de art. 44 alin. (2), (3) C. pen.

S-a mai susținut că la încadrarea

juridică a faptei procurorul a reținut și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

și cum prima instanță nu a modificat potrivit art. 334 C. proc. pen. această

încadrare, avea obligația să menționeze în încadrarea juridică a faptei și

aceste dispoziții, iar temeiul achitării era prevăzut de norma procesuală și nu

penală, așa cum corect se va proceda prin decizia instanței de apel.

Cât privește latura civilă a cauzei,

instanța de apel, constatând că inculpatul nu are culpă în săvârșirea

infracțiunii care a fost comisă în stare de legitimă apărare, nu poate fi ținut

să răspundă nici civil, aspect sub care, soluția primei instanțe este nelegală

și netemeinică.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de

partea civilă S.G.

Prin motivele scrise, procurorul a

susținut, în esență, următoarele:

- nelegalitatea și netemeinicia

hotărârilor atacate prin pronunțarea și menținerea soluției de achitare a

inculpatului, în condițiile în care în cauză nu erau realizate cerințele art. 44

alin. (2) C. pen.: lovirea părții vătămate s-a produs în contextul scuzei

provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., iar partea vătămată a înțepat în

picior pe inculpat cu cuțitul în scop de apărare;

- decizia instanței de apel este

nelegală sub aspectul reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., în

contextul în care, instanța a reținut că infracțiunea a fost comisă în stare de

legitimă apărare.

Oral, procurorul de ședință a

apreciat că hotărârile atacate sunt nelegale, că infracțiunea dedusă judecății

a fost comisă în condițiile art. 73 lit. a) C. pen., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Recurentul parte civilă nu a

motivat, în scris, recursul declarat, dar oral, s-a solicitat condamnarea

inculpatului pentru fapta comisă, culpa sa fiind de 100% și admiterea acțiunii

civile; în subsidiar a apreciat existența unei contradicții evidente între

considerente și dispozitiv, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârilor atacate în raport de criticile formulate de recurenți, de cazurile

de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată, pentru considerentele ce urmează, a fi fondat recursul

procurorului.

Astfel, soluția de achitare a

inculpatului aflat în stare de legitimă apărare, contestată de procuror și de

partea civilă, este rezultatul probatoriului administrat și nicidecum

consecința unei grave erori de fapt.

Dacă soluția de achitare respectă și

este conformă probatoriului administrat, nu același lucru se poate spune despre

temeiul juridic în baza căruia s-a pronunțat achitarea, temei echivoc și

nelegal prin constatarea concomitentă a incidenței celor două ipoteze ale art. 44

alin. (2) și alin. (3) C. pen., iar pe de altă parte, prin reținerea legitimei

apărări și a scuzei provocării, instituții care se exclud prin motivație

subiectivă a diferită.

Și, deși aceste chestiuni nu se

circumscriu strict înțelesului de încadrare juridică pe care practica judiciară

l-a dat acestei noțiuni, ci mai degrabă privesc corecta aplicare a legii, în

considerarea undei depline concordanțe între starea de fapt reținută și cea de

drept, ele vor fi examinate atât prin prisma cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cât și potrivit art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

1

C. proc. pen. a cărei abrogare a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 783 din 12 mai 2009 a Curții

Constituționale.

Revenind la soluția de achitare

dispusă de prima instanță în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 alin. (2), (3) C. pen.,

menținută prin hotărârea primei instanțe de control judiciar, este de observat,

că ambele ipoteze ale legitimei apărări reglementate prin art. 44 alin. (2) și (3)

C. pen. cu fost considerate de instanțe ca incidente în cauză, deși, acestea

sunt diferite și chiar parțial se exclud.

Dacă legitima apărare propriu-zisă

reglementată prin art. 44 alin. (2) C. pen. are ca principală trăsătură

caracterul necesar al apărării care trebuie analizat și stabilit în raport cu

gravitatea atacului și cu posibilitatea celui atacat de a-l înfrunta, alin. (3)

al art. 44 C. pen. stabilește excesul justificat de apărare asimilat legitimei

apărări și care circumstanțiază o ripostă care depășește limitele unei apărări

proporționale pe fondul temerilor sau tulburării.

Și în fine, numai respectând această

demarcație între cele două ipoteze reglementate prin art. 44 alin. (2) și (3) C.

pen. se poate, în speță, stabili o corectă calificare atât a atacului cât și a

apărării, dacă a existat o depășire a apărării și dacă aceasta este explicabilă

și justificată de împrejurările de fapt în care s-au desfășurat agresiunea

primară și apoi apărarea și în final, dacă există legitimă apărare, iar în caz

afirmativ, dacă aceasta este corect calificată în raport de una din ipotezele art.

44 C. pen.

Pe fondul acestor considerațiuni

teoretice, dar și al probelor administrate în cauză se poate concluziona că

starea de fapt a conturat două etape ale conflictului dintre inculpat și partea

vătămată, cea de a doua etapă evidențiind că inculpatul a acționat în condițiile

existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv, în

condițiile art. 44 alin. (2) C. pen.

Dacă prima etapă a conflictului

inițiat și susținut de partea vătămată s-a desfășurat la bar și în fața

barului, în prezența mai multor martori, faza a doua s-a derulat pe

proprietatea inculpatului, unde partea vătămată a pătruns, fără drept, la o oră

târzie din noapte și pe o ploaie torențială, așa încât nici agresiunea și nici

apărarea nu au fost percepute în mod direct de alte persoane.

Condițiile în care s-a desfășurat

această ultimă parte a incidentului dintre cei doi s-a putut stabili pe baza

declarației inculpatului coroborată cu constatările actelor medico-legale, cu

constatările legate de locul faptei și declarațiile martorilor privind locul în

care a fost găsită victima după consumarea incidentului.

În baza acestor probe este de

reținut că, în seara zilei de 4 iunie 2006 (duminică) inculpatul se afla în bar

la o masă cu doi cunoscuți, când partea vătămată a intrat în bar și văzându-l

pe inculpat s-a apropiat de masa acestuia, reproșându-i ceva la care inculpatul

a ripostat.

În aceste condiții între cei doi a

început o ceartă, motiv pentru care au fost dați afară de vânzătoare. Cei doi au

continuat să se certe în fața barului și chiar s-au lovit reciproc. După ce au

fost despărțiți, pe rând, inculpatul și partea vătămată au plecat în direcții

diferite, deoarece locuiau în sate diferite ale aceleiași comune. În drumul

spre casă, inculpatul a auzit când S.G. îl amenința, spunând că în noaptea ce

urma îl va omorî.

În fine, partea vătămată a ajuns

acasă și deși se înnoptase și ploua și se afla în stare de ebrietate, s-a

înarmat cu un cuțit din casă și a plecat la locuința inculpatului, care așa cum

s-a arătat, se afla într-o altă direcție și alt sat.

La locuința inculpatului, partea

vătămată a trecut de primul rând de porți (a se vedea planșele foto)

strigându-l pe inculpat să iasă afară și deși i s-a cerut să plece, acesta a

refuzat continuând să înainteze pe proprietatea inculpatului.

Acestea au fost condițiile în care

inculpatul s-a înarmat cu un par (partea vătămată fiind cunoscută ca o persoană

violentă la beție) și a ieșit în întâmpinarea părții vătămate care,

întrebuințând violența a lovit în inculpat cu cuțitul în zona inghinală. (A se

observa în acest sens planșa foto și actul medico-legal). În acest context,

inculpatul aflându-se în fața unui atac material, direct și injust, a strigat

după ajutor și a lovit, în apărare, pe partea vătămată cu parul în zona capului

și peste mâini, deoarece, deși partea vătămată căzuse în fund, continua să țină

în mână cuțitul.

În aceste condiții, lovirea peste

mâini a părții vătămate a fost nu numai necesară, dar și justificată de

dezarmarea părții vătămate S.G. care în acest condiții continua să constituie

un pericol prin continuarea atacului.

Desigur, în acest context, actul de

mai sus nu poate fi interpretat prin prisma dispozițiilor art. 44 alin. (3) C.

pen. ca un exces justificat de apărare datorat tulburării, el integrându-se în

complexitatea apărării efective și necesare înlăturării unui atac imediat cu

cuțitul al părții vătămate, ale cărei reacții erau violente și necontrolate pe

fondul stării de ebrietate, dar și datorită condițiilor de noapte și ploaie

torențială.

În considerarea probatoriului

administrat dar și al dispozițiilor art. 44 C. pen. se va reține că fapta,

dedusă judecății, a fost comisă în condițiile legitimei apărări prevăzută de art.

44 alin. (2) C. pen., text în baza căruia se va dispune achitarea inculpatului.

Constatând existența unei cauze de

înlăturare a caracterului penal al faptei și dispunând achitarea în baza

acestui temei juridic, instanța de apel nu mai putea reține în încadrarea

juridică a faptei și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Într-adevăr, reținerea concomitentă

în încadrare a acestor dispoziții legale care se exclud, atrage o altă

nelegalitate a hotărârii pronunțate în apel.

Astfel, dispozițiile art. 73 lit. b)

C. pen. reglementează „scuza provocării” ca pe o circumstanță atenuantă legală

care, conform art. 76 C. pen., poate avea un prim efect în coborârea pedepsei

sub limita minimă legală iar în planul acțiunii civile, poate conduce la

reducerea despăgubirilor în raport de culpa reținută victimei în producerea

infracțiunii.

Spre deosebire de aceste dispoziții

legale, care reglementează o cauză legală de circumstanțiere a pedepsei,

legitima apărare reprezintă o cauză de înlăturare a caracterului penal al

faptei și care atunci când se constată conduce la pronunțarea unei soluții de

achitare și în anumite limite, prev. de art. 346 alin. (2) C. proc. pen., la

rezolvarea acțiunii civile conform legii civile.

Ori, în contextul acestor dispoziții

legale care se exclud instanțele trebuiau să rețină - potrivit probelor - încadrarea

corectă a faptei și tot astfel temeiul juridic al soluției de achitare sau

condamnare, pronunțată indiferent de încadrarea juridică reținută prin actul de

trimitere în judecată, conformându-se dispozițiilor art. 317 C. proc. pen.,

potrivit cărora judecata se mărginește doar la fapta și persoana arătată în

actul de sesizare al instanței.

În consecință, sub aceste două

aspecte al temeiului juridic al achitării și al încadrării juridice a faptei

hotărârile atacate sunt nelegale și afectate de casare, motiv pentru care

recursul procurorului este fondat și potrivit art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen. se va admite și se va proceda la casare în limitele arătate.

Cât privește susținerea procurorului

că fapta nu a fost comisă în condițiile legitimei apărări ci al scuzei

provocării, aceasta este nefondată pentru totalitatea considerentelor de fapt

și de drept expuse.

Probele au evidențiat nu numai

conduita agresivă a părții vătămate care a inițiat conflictul și apoi l-a

continuat, deplasându-se la locuința inculpatului, unde a pătruns fără drept pe

proprietatea acestuia, desfășurând asupra lui un atac cu cuțitul, ce a fost

înlăturat prin lovirea sa și dezarmarea de cuțit, dar și o conduită procesuală

nesinceră.

Deși găsit de soție și părinții săi

(care plecaseră în căutarea sa) sprijinit de gardul inculpatului, în interiorul

curții, având alături cuțitul luat din casă, partea vătămată nu a recunoscut

agresionarea inculpatului, chiar împotriva unei situații evidente redată de

rănirea acestuia în zona inghinală și de timpul și locul în care se afla.

Desigur, în aceste condiții nu se

poate vorbi de o simplă tulburare sub imperiul căreia s-a produs fapta, ci de

existența unor acțiuni complexe de natura celor stabilite prin art. 44 alin. (2)

C. pen., când inculpatul a fost nevoit să desfășoare o apărare justă și

proporționată atacului declanșat împotriva sa, pe proprietatea sa, la o oră

târzie în noapte, pentru a-și apăra viața

Nefondate sunt și criticile

formulate de recurentul parte civilă.

Menținând soluția de achitare pentru

o cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu se constată alte motive

care să justifice admiterea acțiunii civile, în contextul în care inculpatului

nu i s-a constatat o culpă în comiterea infracțiunii.

Pe de altă parte, recurentul parte

civilă nu a prezentat în ce constă contradicția dintre considerente și

dispozitiv și cum nu a respectat dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen. privind termenul de motivare a recursului, Înalta Curte,

conformându-se dispozițiilor art. 385

10

alin. (2)

1

C.

proc. pen. nu poate lua în discuție din oficiu acest motiv, atât timp cât cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. nu

poate fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente se vor

menține dispozițiile instanței de apel privind acțiunea civilă iar conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat,

recursul părții civile.

Procedând la respingerea recursului

declarat de partea civilă, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cum acțiunea civilă a fost respinsă,

iar soluția instanței de apel a fost menținută prin respingerea recursului

declarat de partea civilă, va fi respinsă și cererea formulată de această parte

privind acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 193 alin. (1) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 81 din 16 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

inculpatul A.G.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 604

din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Bacău cu privire la temeiul juridic al

soluției de achitare și încadrarea juridică a faptei.

Înlătură dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. din încadrarea

juridică dată faptei.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen. achită pe

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 C. pen.

Menține dispozițiile instanței de apel cu privire la

soluționarea laturii civile.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.G.

împotriva aceleiași decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul

A.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta parte civilă la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Respinge cererea părții civile S.G. de acordare a

cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.