ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2009

Examinând recursurile de față constată:

Prin sentința penală nr. 378/D/2008 din 15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală inculpatul G.L. a fost condamnat la 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 24 decembrie 2007 la zi.

Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de părțile civile M.V., M.Ș. și M.R. și a fost obligat inculpatul să plătească acestora 18.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei daune morale.

S-a respins cererea privind acordarea unei contribuții lunare de întreținere părților civile M.Ș. și M.R.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele :

La data de 23 decembrie 2007 inculpatul G.L. a consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din orașul Dărmănești. În jurul orei 21.00 inculpatul a mers în barul SC E. și A. SRL unde la o masă se aflau M.E. și N.C., care consumau băuturi alcoolice.

În jurul orei 23.00 N.C. și M.E. au ieșit din bar fiind urmați la scurt timp de inculpat. Acesta i-a propus numitei M.E. să întrețină cu el raporturi sexuale, dar a fost refuzat.

Inculpatul l-a lovit cu pumnii peste față pe Nădejde Costică, care a fugit spre locuința sa și apoi a lovit-o și pe M.E. cu pumnii în zona feței și a târât-o în livada din spatele barului unde a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, după care a dezbrăcat-o de pantaloni și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale și apoi a plecat abandonând victima în zăpadă.

Victima a fost găsită decedată în livadă, iar din raportul medico-legal nr. 106/C/2008 al C.M.L. Moinești rezultă că moartea numitei M.E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenită consecutiv unui traumatism toracic soldat cu fracturi costale multiple bilaterale cu volet costal anterior.

Actul medico-legal concluzionează că leziunile tanato - generatoare s-au putut produce prin lovire-comprimare a toracelui cu mijloace contondente.

La examinarea medico-legală s-a constatat că victima prezintă un traumatism vulvovaginal produs în urma unei agresiuni sexuale extrem de violente soldate cu ruptură de perineu și rupturi de vagin cu reacție vitală și multiple contuzii cranio-faciale ale trunchiului și membrelor produse prin loviri repetate cu mijloace contondente și comprimare cu degetele.

S-a constatat de asemenea că, în momentul decesului, victima avea în sânge o alcoolemie de 1,15 grame %o, iar examenul citologic, efectuat asupra frotiurilor vaginale recoltate, care sunt intens hemoragice, nu a pus în evidență spermatozoizi.

Instanța a reținut că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe M.E., după care a târât-o în livadă, dar a susținut că nu a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, iar în faza de cercetare judecătorească a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu victima, dar a susținut că nu a exercitat violențe de o agresivitate ieșită din comun care să fi dus la decesul victimei.

S-a reținut că susținerile inculpatului sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

Instanța a reținut că, în drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă și conduita inculpatului.

În soluționarea laturii civile instanța a avut în vedere că părțile civile au dovedit cheltuielile de înmormântare efectuate, dar cuantumul daunelor morale este disproporționat, chiar dacă pierderea suferită este ireparabilă.

S-a reținut de asemenea că nu se justifică obligarea inculpatului la plata unei contribuții lunare către părinții victimei întrucât victima nu realiza venituri constante ci lucra sporadic și nu s-a dovedit că aceasta era cea care le asigura traiul zilnic.

Prin Decizia penală nr. 133 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat, a fost menținută starea de arest și s-a dedus la zi arestarea preventivă.

Prin aceeași decizie s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M.V. și M.R.

Pentru a decide astfel instanța a reținut că sentința a fost pronunțată la data de 15 iulie 2007, în prezența inculpatului, iar apelul a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege.

Referitor la apelul declarat de părțile civile, care au solicitat să se aplice maximul de pedeapsă, majorarea daunelor morale la 5 miliarde lei și stabilirea unei prestații periodice, s-a reținut că pretențiile nu sunt întemeiate deoarece nu s-a dovedit că victima își întreținea părinții iar daunele morale au fost corect apreciate.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și părțile civile.

Inculpatul a susținut că în mod greșit i s-a respins apelul ca tardiv întrucât, fiind prezent la pronunțarea sentinței, a declarat oral apel în ședință publică.

Părțile civile au susținut în motivarea recursului că se impunea aplicarea pedepsei maxime, de 25 de ani închisoare cât prevede legea pentru infracțiunea comisă, având în vedere că inculpatul este un pericol social.

De asemenea, părțile civile au solicitat să li se acorde despăgubirile astfel cum le-au solicitat în primă instanță.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Referitor la recursul declarat de inculpat se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că apelul declarat de acesta este tardiv.

Având în vedere că inculpatul a fost prezent la data de 15 iulie 2008 la pronunțarea sentinței, termenul de 10 zile în care acesta putea declara apel, a început să curgă, potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la această dată.

Așa fiind, ultima zi în care inculpatul putea declara apel a fost 28 iulie 2008, iar acesta a uzat de calea de atac abia la data de 7 august 2008, după expirarea termenului.

Susținerea inculpatului că ar fi declarat apel oral, în ședință publică, la pronunțarea sentinței nu este confirmată de actele dosarului neexistând nici un proces verbal în care să se consemneze declarația inculpatului cu privire la exercitarea căii de atac și nici mențiunea corespunzătoare în registrul de executări penale.

Referitor la recursurile declarate de părțile civile se reține că primul motiv invocat, care privește individualizarea pedepsei, își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Se apreciază că pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată fiind proporțională cu gravitatea faptei, care a avut drept consecință decesul unei persoane în vârstă de 36 de ani, rezultatul letal nefiind însă urmărit și nici măcar acceptat de inculpat, infracțiunea comisă fiind praeterintenționată. Împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dar și datele personale ale inculpatului au fost de asemenea just evaluate.

Așa fiind, solicitarea părților civile de a se majora pedeapsa la limita maximă prevăzută de lege nu este întemeiată.

Criticile formulate de părțile civile cu privire la modul de soluționare a cererilor de despăgubiri pe care le-au formulat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de art. 385

9

alin. (1) și 2 C. proc. pen.

Curtea reține de asemenea că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu.

În consecință recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă a inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.Ș., M.R. și M.V. și de inculpatul G.L. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 24 decembrie 2007 la 23 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat G.L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentele părți civile M Ș., M.R. și M.V. la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.