ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3217/2007

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 424/ S din 27 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.A. , la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului de la data de 12.05.2006 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a constatat că partea vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brașov. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 650 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 9 mai 2006 inculpatul B.D.A. a consumat băuturi alcoolice, între orele 11 – 16, în barul aflat la parterul blocului de pe strada Hărmanului din municipiul Brașov, unde locuiește cu părinții săi, după care a plecat să se plimbe.

În jurul orelor 18,00, în timp ce se deplasa pe strada Banatului, observând-o pe partea vătămată T.M., a abordat-o, nu tocmai politicos, solicitându-i telefonul mobil pentru a suna un prieten. Observând că inculpatul se afla în stare de ebrietate, partea vătămată a refuzat să-i dea telefonul, însă s-a oferit să-i formeze numărul prietenului. În timp ce partea vătămată aștepta cu telefonul la ureche ca persoana apelată să-i răspundă, inculpatul i-a smuls telefonul din mână și a plecat pe str. Gării, traversând strada. Partea vătămată l-a urmărit pe inculpat câteva sute de metri, solicitându-i de mai multe ori să-i restituie telefonul, însă acesta l-a refuzat categoric și, mai mult, l-a amenințat cu bătaia.

Deoarece inculpatul are o structură solidă, atletică și se afla în stare de ebrietate, iar în apropiere nu erau alți trecători, partea vătămată de teamă a renunțat să-l mai urmărească, deplasându-se în Gara Brașov, unde a anunțat organele de poliție. Inculpatul s-a întors la domiciliu și în acea seară de pe telefonul mobil sustras prin violență, având cartela Orange i-a apelat pe martorii A.B. și C.A., consumând creditul în valoare de aproximativ 19 dolari S.U.A. Martora C.A. a confirmat pe parcursul cercetărilor că a fost sunată de către inculpat de pe telefonul mobil sustras de acesta. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul B.D.A.

Parchetul a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei rețineri a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a fi tutore sau curator prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acestuia. Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând a-i fi aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării. Prin decizia penală nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul B.D.A.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 424 din 27 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, în consecință: A fost majorată de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.D.A. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - Să se prezinte, cel puțin o dată pe trimestru la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului stabilit de acesta.

- Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. - Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. - Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 12 mai 2006 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, întrucât acesta nu se justifică față de circumstanțele reale ale faptei și nu corespunde scopului pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei s-a constatat că scopul acesteia poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere comportamentul său după comiterea faptei, cât și împrejurarea că este posibilă recuperarea sa socială, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.D.A. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., solicitând menținerea cuantumului pedepsei stabilit de prima instanță, iar sub aspectul modalității de executare a pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale, adoptând o conduită compatibilă cu interesele societății. Revenind la speță, a proceda în sensul reducerii pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul B.D.A., ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume cea a prevenției generale și speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia. Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor. Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor. În atari condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.

De altfel, instanțele de fond și apel au dat dovadă de maximum de clemență, recunoscându-i inculpatului circumstanțe atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator. Cererea inculpatului de a i se aplica dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, este de asemenea nefondată. Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel, față de împrejurările concrete ale comiterii faptei (inculpatul a acționat profitând de faptul că structura sa atletică îi va produce temeri părții vătămate, care se afla singură pe stradă la ora respectivă) a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, pentru a se verifica periodic respectarea de către inculpat a măsurilor la care a fost obligat și dacă prezintă reale perspective de integrare socială.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2007.