ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5288/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37

din 17 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul M.R., la:

- 7 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b), d) și e) cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și art. 21 lit. b) cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată s-a

dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 martie 2006, la zi.

S-a luat act că partea

vătămată G.A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 460 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu

cuvenit pentru apărarea din oficiu, va fi suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 31 martie 2000,

numitul C.B.M. și-a aniversat ziua de naștere. Cu acest prilej, în după amiaza

acelei zile a consumat băuturi alcoolice, împreună cu prietenii săi M.Șt.D., C.I.F.

și inculpatul M.R., pe care îi cunoștea de mai mult timp. În jurul orelor

22,00, întreg grupul, inclusiv inculpatul, se aflau lângă autogara Militari, în

fața unei farmacii.

La un moment dat inculpatul

și numitul C.I.F., aflați vizibil sub influența băuturilor alcoolice, au

acostat-o pe partea vătămată G.A.D., ocazie cu care inculpatul i-a cerut o

țigară iar C.I.F. a întrebat-o dacă locuiește pe strada Valea Lungă. După ce B.M.

și M.Șt.D. s-au îndepărtat din acel loc, inculpatul M.R. s-a apropiat de partea

vătămată pe care a amenințat-o cu un cuțit, după care cu cealaltă mână, liberă,

i-a smuls de la gât un lănțișor pe care se afla o cruciuliță din aur. În

același timp C.I.F. a părăsit în fugă locul faptei.

Partea vătămată i-a cerut

inculpatului să-i restituie bijuteriile sustrase prin violență, dar acesta i-a

spus că lănțișorul și cruciulița au căzut sub o mașină, după care a fugit către

grupul din care făcea parte.

Partea vătămată l-a urmărit

pe inculpat, pe care l-a prins din urmă și l-a lovit cu pumnii în cap,

împrejurare în care C.F.I. a încercat să sară în apărarea acestuia, dar în

momentul în care a încercat să o lovească pe partea vătămată, s-a dezechilibrat

și căzut, fără a-și materializa intenția.

De teamă că inculpatul va

putea fi ajutat de celelalte persoane care-l însoțeau, partea vătămată s-a

retras și a mers acasă unde a relatat tatălui său cele întâmplate. La scurt

timp, cei doi au coborât în stradă. Întrucât partea vătămată l-a recunoscut pe

numitul C.B.M. din grupul de tineri din care făcea parte și inculpatul, a

întrebat alți tineri dacă nu l-a văzut pe acesta. În cele din urmă, partea

vătămată și tatăl său i-au observat pe str. Vistiernicul Stavrinaș, pe cei din

grupul inculpatului, însă aceștia, dându-și seama că sunt urmăriți, au fugit în

direcții diferite, cu excepția lui C.I.F. care a fost imobilizat de numitul G.V.M.,

care de teamă să nu fie lovit i-a aplicat o lovitură cu un corp dur în cap. În

cele din urmă C.I.F. a reușit să se libereze din prinsoare, după care a fugit

și s-a ascuns în spatele unei centrale termice.

Inculpatul M.R. s-a sustras

urmăririi penale și a negat faptul că a săvârșit fapta pentru care a fost

trimis în judecată.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat apel inculpatul M.R. pe care a criticat-o cu privire la:

- greșita sa condamnare,

întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei imputate, nefiind autorul

acesteia, iar probele de la dosar nu confirmă acest lucru, motiv pentru care a

solicitat a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- pedeapsa aplicată pe care,

în situația în care nu se va primi prima critică, o consideră prea severă motiv

pentru care a solicitat reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de

individualizare.

Curtea de apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 140/ A din 18 aprilie 2007, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.R. pe care l-a obligat la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata reținerii și

arestării preventive.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că:

în cauză rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, căreia

i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.

administrate în cauză au condus indubitabil la concluzia că inculpatul se face

vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta rezultând din:

declarațiile părții vătămate, declarațiile învinuiților C.B.M., M.Șt.D. și C.I.F.,

procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaștere din grup,

planșele foto și declarațiile martorilor G.V.M. și C.A., fapt pentru care în

cauză nu sunt elemente ori dovezi pentru care să se dispună achitarea, în acest

sens fiind edificatoare declarația martorului M.Șt. care a arătat că l-a văzut

pe inculpat în momentul în care a scos din buzunar briceagul pe care l-a pus la

gâtul victimei.

inculpatului a fost just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 și

52 C. pen., prima instanță dând eficiență tuturor criteriilor consacrate de

aceste texte de lege și în special de faptul că acesta este recidivist,

anterior săvârșind fapte de aceeași natură.

Împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.R.

pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și

anume:

- greșita sa condamnare

întrucât nu este autorul faptei, iar probele de la dosar nu confirmă acest

lucru, motiv pentru care se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- pedeapsa aplicată pe care,

în cazul în care nu se va dispune achitarea, o consideră prea severă

impunându-se reducerea acesteia până la limita minimă prevăzută de textul de

lege incriminator având în vedere faptul că la data săvârșirii faptei era

angajat în muncă și are o situație materială bună.

Recursul declarat de

inculpatul M.R. nu este fondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, atât prin prisma motivelor de casare invocate de

inculpat cât și din oficiu se constată că instanțele, de fond și apel, au

reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat

acestuia o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor ar. 72 și

52 C. pen.

Susținerea inculpatului că

nu este autorul faptelor este contrazisă de probele administrate în cauză la

care au făcut referire, în mod detaliat, cele două instanțe, motiv pentru care

reluarea lor nu se mai impune. Ceea ce este de semnalat în legătură cu această

critică este faptul că inculpatul nu a produs nici o probă prin care să infirme

situația de fapt reținută, poziția sa fiind doar de nerecunoaștere a faptei.

Cât privește pedeapsa

aplicată, situată în apropierea limitei minime a textului de lege incriminator

nu poate fi apreciată ca fiind severă dacă se are în vedere poziția sa procesuală,

respectiv de nerecunoaștere a faptelor, deși aceasta era dovedită cu probele

administrate, dar și cu faptul că acesta are statutul de recidivist,, anterior

fiind condamnat pentru fapte similare, împrejurare ce impune și aplicarea unui

tratament juridic sancționator mai sever.

Pentru considerentele ce

preced, având în vedere că în cauză nu se identifică existența și a altor

motive care analizate din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., să duce la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpatul M.R. este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 18 aprilie

2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 martie 2006 la

6 noiembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 noiembrie 2007.