ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3520/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 1862/2005, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.B.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore din 20 decembrie 2004. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.E., suma de 500 lei (RON) daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat, cheltuieli judiciare avansate de către acesta. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.E. suma de 29,4 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 19 decembrie 2004, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a deplasat la barul O.M. situat la intersecția străzilor Gh. Doja cu Budiului unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 23,00. După ce a părăsit barul, inculpatul s-a îndreptat către str. Gh. Doja unde a văzut-o pe partea vătămată S.E., care mergea pe stradă spre Gara C.F.R., având o poșetă cu cureaua trecută peste umăr.

Inculpatul s-a hotărât să-i sustragă poșeta, astfel că a urmărit-o, a ajuns-o din urmă și a tras cu violență de poșeta părții vătămate, punându-i în același timp, piedică, astfel că partea vătămată a căzut la pământ. Inculpatul a reușit să-i smulgă părții vătămate poșeta și a luat-o la fugă pe str. Lăpușna. A fost urmărit de o persoană neidentificată, iar mai apoi de către doi agenți de pază, care au pornit cu mașina în urmărirea inculpatului. Inculpatul a abandonat poșeta pe stradă, însă a fot ajuns din urmă de agenții menționați. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., în cauză fiind reținute și circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special, la 2 ani închisoare.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, apel inculpatul, care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin reținerea art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 44/ A din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 183/2006 P, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.B.C. împotriva sentinței penale nr. 13 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Mureș, fiind obligat apelantul la 130 RON cheltuieli judiciare la stat, din care 100 RON, reprezentând onorariu avocațial din oficiu s-a suportat din fondul alocat Curții de Apel Târgu Mureș către Baroul Mureș. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor comise.

Probele administrate în cauză corect au stabilit vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunii. De fapt, toate aceste aspecte nu au fost contestate de către inculpat, astfel că nu va reveni cu privire la ele, însușindu-și motivarea instanței de fond cu privire la aceste aspecte. În ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a constatat că s-au aplicat circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special, la 2 ani închisoare. În opinia instanței de apel, pedeapsa aplicată este prea blândă, însă având în vedere că în cauză a declarat apel doar inculpatul, acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se da eficiență prevederilor art. 81 C. pen., s-a apreciat că acest lucru nu este posibil, deoarece potrivit alin. (3) al art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Cum în situația din speță infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat este sancționată cu pedeapsă de peste 15 ani închisoare, aplicarea art. 81 C. pen., este inadmisibilă. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul T.B.C., fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, fapta, nefiind comisă în loc public, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării. Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul T.B.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen, a stabilit judicios vinovăția inculpatului T.B.C. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că fapta inculpatului T.B.C., care în data de 19 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, părăsind barul O.M. și îndreptându-se către str. Gh.

Doja, văzând-o pe partea vătămată S.E., care mergea pe stradă, cu poșeta trecută peste umăr, hotărând să i-o sustragă, a urmărit-o, a ajuns-o din urmă și a deposedat-o prin violență de aceasta, respectiv, trăgând de ea și punându-i părții vătămate piedică, aceasta căzând, moment în care a reușit să-i smulgă poșeta, ce conținea suma de 2.000.000 lei, 3 carduri bancare, un telefon mobil, acte de identitate, legitimația de serviciu și o dischetă, luând-o la fugă pe stradă, ulterior, fiind urmărit de o persoană neidentificată și mai apoi de către doi agenți de pază, cu mașina, reușind să abandoneze poșeta, fiind ajuns din urmă de agenți, producându-i părții vătămate leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.

Din coroborarea declarațiilor părții vătămate constituită parte civilă S.E., date în atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești în care a descris împrejurările în care i-a fost smulsă poșeta, cu declarațiile martorilor F.F., H.V., G.F.A., primul dintre ei fiind audiat și la instanță care au relatat împrejurările faptice la care au asistat cu privire la urmărirea inculpatului, care a abandonat poșeta, cu declarațiile inculpatului, în care a recunoscut săvârșirea faptei, relatând împrejurările în care a deposedat-o prin violență pe partea vătămată, smulgându-i poșeta și punându-i piedică, cu certificatul medico-legal ce atestă că partea vătămată S.E. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce, la data de 19 decembrie 2004, prin lovire indirectă de suprafața dură posibil cădere, pentru vindecare necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale a rezultat contribuția inculpatului T.B.C.

la comiterea faptei, fiind dovedită vinovăția acestuia, materializată sub forma intenției directe în deposedarea cu violență a părții vătămate, de poșeta ce-i aparținea. Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în aceea de furt calificat, reținându-se greșit agravanta referitoare la locul public, deoarece materialul probator administrat a evidențiat în concret împrejurările faptice, în sensul că deposedarea prin violență a părții vătămate, de poșetă a avut loc pe strada Gheorghe Doja, astfel că acest loc se înscrie în accepțiunea dată de legiuitor în conținutul normei prevăzută la art. 152 lit. a) C. pen., faptei săvârșite în public, respectiv „într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană”.

Astfel, împrejurarea că fapta a fost săvârșită într-un loc public rezultă și din declarația inculpatului T.B.C. dată în fața instanței de fond, respectiv „…mergând spre centru, spre str. Gh. Doja, după liceul M. am văzut pe partea vătămată pe care am ajuns-o din urmă și am smuls poșeta acesteia de pe umăr, precizez că aceasta se deplasa spre gară și după ce a trecut de mine, m-am întors și i-am smuls poșeta…”.

Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpatul T.B.C., deposedarea părții vătămate de bunul ce-i aparținea, având loc prin violență, respectiv smulgere, fiindu-i pusă și piedică, modalitate de acțiune specifică tâlhăriei și nu furtului, faptă săvârșită în condițiile și a unor împrejurări agravante, respectiv „pe timpul nopții” și „într-un loc public”, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., ceea ce face inaplicabil cazul de casare invocat, art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. De asemenea, nu poate fi reținută nici solicitarea formulată în subsidiar de apărarea recurentului inculpat, referitoarea la aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, cerere, de altfel, formulată și în apel, deoarece este nelegală, în raport cu cerințele legale prevăzute în art. 81 alin. (3) teza I-a C. pen.

În conținutul dispoziției menționate, legiuitorul stipulează în mod expres că „Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani”. Or, limita maximului special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, în condițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., reținută în sarcina inculpatului, este de 20 ani, deci mai mare de 15 ani, ceea ce atrage imposibilitatea aplicării modalității suspendării condiționate a pedepsei, nefiind incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte consideră decizia instanței de apel, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.B.C. împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.B.C. împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțat, în ședință publică, azi 1 iunie 2006.