ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3543/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 19 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 374/2006 P, s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpatul L.L., potrivit art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen. S-a amânat cauza la data de 16 iunie 2006. S-a dispus citarea inculpatului la Penitenciarul Târgu Mureș. S-a dispus citarea părților vătămate intimate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel în ceea ce privește menținerea măsurii arestului preventiv, potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., a apreciat că temeiurile de fapt și de drept prevăzute de art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen., care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, nu s-au modificat, astfel că s-a impus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul apelant. Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.L., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul L.L. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 19 mai 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 76 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2727/804/2005, în conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.L., la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și reținerea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 mai 2005 și perioada arestării preventive, începând cu data de 1 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Conform art. 71 C. pen., și art. 20 alin. (1) din Constituția României s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 790 lei, din care sumele de 40 lei, 40 lei, 100 lei și 100 lei, onorariile avocaților desemnați din oficiu (pentru inculpat, în faza de urmărire penală, doamna avocat C.D. și în faza de judecată domnul avocat B.A., pentru părțile vătămate doamnele avocat N.L.

și M.C.) s-au virat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 28 mai 2005, în jurul orei 21,30, inculpatul L.L. se afla în zona blocului de garsoniere de pe strada Constructorului din Sângeorgiu de Mureș unde era și un grup de tineri compus din părțile vătămate M.D. (16 ani) și K.L. (19 ani), precum și din martorii A.S. (17 ani) și H.C. (15 ani). Sub pretextul că nu a fost salutat de aceasta, inculpatul a proferat, pentru început, amenințări la adresa martorei A.S. În continuare, în timp ce cei patru tineri se îndreptau spre locuințele lor, inculpatul s-a apropiat de ei, iar după o discuție purtată cu ei, pe fete întrebându-le dacă o cunosc pe o anume G., iar pe martor și domnișoara M. dacă îl cunosc pe el, după amenințări către cei din grup că le va da foc la case și după plecarea din grup a martorei A.S., acuzatul i-a cerut părții vătămate K.L.

să-l urmeze, prinzându-l de umăr și trăgându-l după el. În aceste împrejurări, partea vătămată și inculpatul s-au îndepărtat de ceilalți doi (M.D. și H.C.) la o distanță de aproximativ 100 metri de aceștia, în apropierea terenului de fotbal. Aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i mijlocească o întâlnire a doua zi cu domnișoara M.D., în timpul discuției, inculpatul a prins lănțișorul victimei și l-a cercetat, totodată i-a examinat brățara pe care, prin smulgere i-a luat-o de pe mâna părții. A examinat-o și, constatând că nu e de valoare, a înapoiat-o domnului K.L. I-a cerut apoi să-și scoată lănțișorul din argint și la refuzul subiectului pasiv, inculpatul i l-a smuls de la gât. În timpul efectuării acestor acte, a proferat amenințări către partea vătămată, între care a repetat că-i va da foc casei dacă a doua zi nu o va prezenta pe M.D.

la întâlnire. Sub aceeași condiție, după luarea bijuteriei, acuzatul l-a asigurat pe partea vătămată că nu o va vinde. După consumarea acestei activități, cei doi s-au întors la locul unde rămăseseră M.D. și H.C. Aici, inculpatul a prins-o pe partea vătămată M.D. de umeri cu ambele mâini, după care a luat-o de brațe spunându-i să nu îndrăznească să strige și a tras-o cu el în locul unde fusese anterior cu domnul K.L. Când s-au oprit în preajma terenului de fotbal, domnul L.L. a întrebat-o din nou pe partea vătămată dacă îl cunoaște, i-a luat mâinile și i le-a privit, i-a smuls două inele din argint de pe degetele inelar, a sărutat-o pe gură fără acordul ei, continuând să o amenințe că, dacă strigă după ajutor, o va omorî.

În acest moment, victimei i-a sunat telefonul mobil, aceasta i-a spus inculpatului că este apelată de tatăl ei care probabil o caută, context în care acuzatul a lăsat-o să plece, inelele rămânând la el, iar înainte de plecarea victimei, a mai atenționat-o o dată, sub amenințarea cu moartea, să nu spună nimănui despre cele întâmplate. Revenind la locul unde erau domnii K.L. și H.C., inculpatul le-a cerut victimelor ca a doua zi să-l întâlnească în același loc, în caz contrar urmând să o pățească și mai rău. A doua zi, partea vătămată a primit de la inculpat cele două inele ale domnișoarei M.D., condiționat ca în acea seară K.L. o va conduce la întâlnirea cu acuzatul. La sesizarea domnului K.L., organele de poliție l-au găsit pe inculpat, având asupra lui lănțișorul de argint al subiectului pasiv.

Bunul a fost ridicat și restituit persoanei vătămate, pe bază de dovadă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.L., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 374/2006 P, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) și f) C. proc.

pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul L.L. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani, pentru o infracțiune gravă. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului L.L. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 19 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat L.L.

este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 374/2006 P. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2006.