ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3543/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 19

mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 374/2006 P, s-a menținut starea de

arest preventiv față de inculpatul L.L., potrivit art. 300 2 C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

S-a amânat cauza la data de 16 iunie

2006.

S-a dispus citarea inculpatului la

Penitenciarul Târgu Mureș.

S-a dispus citarea părților vătămate

intimate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel în ceea ce privește menținerea măsurii arestului preventiv,

potrivit dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., a apreciat că

temeiurile de fapt și de drept prevăzute de art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen., care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, nu s-au

modificat, astfel că s-a impus menținerea măsurii arestării preventive față de

inculpatul apelant.

Împotriva acestei încheieri de

ședință, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.L., fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul L.L. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii de ședință de la 19 mai 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 76 din 17

aprilie 2006 a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2727/804/2005,

în conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul L.L., la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și reținerea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 mai

2005 și perioada arestării preventive, începând cu data de 1 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 71 C. pen., și art. 20 alin.

(1) din Constituția României s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art.

71 C. pen., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de

stat în cauză, în cuantum de 790 lei, din care sumele de 40 lei, 40 lei, 100

lei și 100 lei, onorariile avocaților desemnați din oficiu (pentru inculpat, în

faza de urmărire penală, doamna avocat C.D. și în faza de judecată domnul

avocat B.A., pentru părțile vătămate doamnele avocat N.L. și M.C.) s-au virat

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 28 mai 2005, în jurul orei

21,30, inculpatul L.L. se afla în zona blocului de garsoniere de pe strada

Constructorului din Sângeorgiu de Mureș unde era și un grup de tineri compus

din părțile vătămate M.D. (16 ani) și K.L. (19 ani), precum și din martorii A.S.

(17 ani) și H.C. (15 ani). Sub pretextul că nu a fost salutat de aceasta,

inculpatul a proferat, pentru început, amenințări la adresa martorei A.S. În

continuare, în timp ce cei patru tineri se îndreptau spre locuințele lor,

inculpatul s-a apropiat de ei, iar după o discuție purtată cu ei, pe fete

întrebându-le dacă o cunosc pe o anume G., iar pe martor și domnișoara M. dacă

îl cunosc pe el, după amenințări către cei din grup că le va da foc la case și

după plecarea din grup a martorei A.S., acuzatul i-a cerut părții vătămate K.L.

să-l urmeze, prinzându-l de umăr și trăgându-l după el. În aceste împrejurări,

partea vătămată și inculpatul s-au îndepărtat de ceilalți doi (M.D. și H.C.) la

o distanță de aproximativ 100 metri de aceștia, în apropierea terenului de fotbal.

Aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i mijlocească o întâlnire a doua

zi cu domnișoara M.D., în timpul discuției, inculpatul a prins lănțișorul

victimei și l-a cercetat, totodată i-a examinat brățara pe care, prin smulgere

i-a luat-o de pe mâna părții. A examinat-o și, constatând că nu e de valoare, a

înapoiat-o domnului K.L. I-a cerut apoi să-și scoată lănțișorul din argint și

la refuzul subiectului pasiv, inculpatul i l-a smuls de la gât. În timpul

efectuării acestor acte, a proferat amenințări către partea vătămată, între

care a repetat că-i va da foc casei dacă a doua zi nu o va prezenta pe M.D. la

întâlnire. Sub aceeași condiție, după luarea bijuteriei, acuzatul l-a asigurat

pe partea vătămată că nu o va vinde. După consumarea acestei activități, cei

doi s-au întors la locul unde rămăseseră M.D. și H.C.

Aici, inculpatul a prins-o pe partea

vătămată M.D. de umeri cu ambele mâini, după care a luat-o de brațe spunându-i

să nu îndrăznească să strige și a tras-o cu el în locul unde fusese anterior cu

domnul K.L. Când s-au oprit în preajma terenului de fotbal, domnul L.L. a

întrebat-o din nou pe partea vătămată dacă îl cunoaște, i-a luat mâinile și i

le-a privit, i-a smuls două inele din argint de pe degetele inelar, a sărutat-o

pe gură fără acordul ei, continuând să o amenințe că, dacă strigă după ajutor,

o va omorî. În acest moment, victimei i-a sunat telefonul mobil, aceasta i-a

spus inculpatului că este apelată de tatăl ei care probabil o caută, context în

care acuzatul a lăsat-o să plece, inelele rămânând la el, iar înainte de

plecarea victimei, a mai atenționat-o o dată, sub amenințarea cu moartea, să nu

spună nimănui despre cele întâmplate. Revenind la locul unde erau domnii K.L.

și H.C., inculpatul le-a cerut victimelor ca a doua zi să-l întâlnească în

același loc, în caz contrar urmând să o pățească și mai rău.

A doua zi, partea vătămată a primit

de la inculpat cele două inele ale domnișoarei M.D., condiționat ca în acea

seară K.L. o va conduce la întâlnirea cu acuzatul. La sesizarea domnului K.L.,

organele de poliție l-au găsit pe inculpat, având asupra lui lănțișorul de

argint al subiectului pasiv. Bunul a fost ridicat și restituit persoanei

vătămate, pe bază de dovadă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul L.L., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr.

374/2006 P, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

148 lit. h) și f) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu

este definitivă, inculpatul L.L. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani, pentru

o infracțiune gravă.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului L.L. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 19 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care s-a menținut

arestarea preventivă a apelantului inculpat L.L. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19

mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 374/2006 P.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40

lei (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.L. împotriva încheierii din 19 mai 2006 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei),

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2006.