ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4894/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 28 iulie 2006, pronunțată

în dosarul nr. 563/2006, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.I.

și a amânat soluționrea cauzei la 8 septembrie 2006.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii preventive și a solicitat casarea încheierii și

revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul este nefondat, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul D.I. a fost arestat în vederea aducerii sale în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului, la

pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în

forma continuată, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 132 din 1 iunie

2006 a Tribunalului Mureș.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este

justificată, acesta fiind trimis în judecată și condamnat în primă instanță

pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare

și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică [(infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. c) C. pen.)].

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

C. proc. pen., raportate la art. 160

b

alin. (1) și (3) din același cod, cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și

c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, încheierea atacată fiind legală și justificată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 RON, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I. împotriva Încheierii de ședință din 28 iulie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, în dosarul nr. 563/2006.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 august 2006.