ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4903/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 11 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006, a fost admisă cererea de amânare a cauzei formulată de apărătoarea desemnată din oficiu pe seama inculpatului apelant. Citarea inculpatului apelant F.Ș. din Penitenciarul Tg. Mureș. S-a amânat soluționarea prezentei cauze la data de 8 septembrie 2006. Conform dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F.Ș. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, în urma deliberării a constatat că, prin prisma dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, deoarece temeiurile de drept avute în vedere la luarea și ulterior, la menținerea acestei măsuri preventive continuă să subziste. Dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., continuă să fie incidente față de inculpat, deoarece fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul vizează o infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate, constituie și în acest moment procesual, pericol concret pentru ordinea publică, date fiind natura și importanța valorii sociale protejate de legiuitorul român și iremediabil vătămate prin fapta imputată inculpatului, necesitatea restabilirii echilibrului social, evitarea creării unui sentiment de indignare, de temere în rândul membrilor comunității din care provin atât victima, cât și inculpatul.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F.Ș. Dat fiind cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării formulate de apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului apelant, instanța a găsit-o admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 24 din Constituția revizuită a României și pentru a se respecta principiul continuității completului de judecată și repartizării aleatorii a cauzei și pentru ca, completul investit cu soluționarea cauzei să se poată pronunța asupra cererilor în probațiune formulate de apărătorul din oficiu al inculpatului a găsit necesară amânarea cauzei, la data de 8 septembrie 2006, termen pentru care s-a dispus citarea inculpatului din Penitenciarul Tg.

Mureș. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, inculpatul F.Ș., care a solicitat în scris admiterea acestuia și punerea sa în libertate, deoarece se consideră nevinovat. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu se face vinovat de fapta pentru care este cercetat, iar mama sa este bolnavă, având nevoie de sprijinul inculpatului. Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul F.Ș.

prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 11 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 194 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr. 2819/2006, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.Ș., la 9 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 28 martie 2006, până la zi. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 946, 40 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut, în fapt, că în ziua de 23 martie 2006, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice, inculpatul F.Ș.

s-a aflat în apropierea magazinului A.B.C. din Miercurea Ciuc, unde s-a întâlnit cu victima și aceasta fiind sub influența băuturilor alcoolice. Victima, cu scurt timp mai înainte a cerut martorei B.E. să o transporte acasă cu mașina, însă aceasta neavând timp, a rugat-o pe martora R.J. să cheme un taxi de la un telefon public din apropierea magazinului. Potrivit declarațiilor acestor martore, victima nu era în stare de ebrietate, doar se afla sub influența băuturilor alcoolice. În jurul orelor 13,00, la sosirea taxiului, inculpatul a fost cel care a cerut conducătorului auto să transporte, împreună pe cei doi, la locuința victimei, respectiv la B.J. Taximetristul a arătat că victima mirosea urât a alcool și urină și doar la insistențele inculpatului a acceptat să o primească în mașină.

La băile J. victima a achitat costul transportului și împreună cu inculpatul s-au îndreptat spre casă. Cei doi au fost văzuți pe drum, înspre casa victimei, după orele 15,00 de martorul I.L., care după aproximativ o oră, oră și jumătate l-a reîntâlnit pe inculpat, singur, cu care a și stat de vorbă, dar nu au discutat despre victimă. Așa cum a rezultat din probele cauzei, inclusiv declarația inculpatului, acesta împreună cu victima au mers la locuința victimei, unde au consumat băuturi alcoolice în continuare, respectiv 0,5 l chimion secuiesc, ce se găsea în casă. După ce s-a terminat băutura, victima a cerut inculpatului să plece, acesta a refuzat, motiv pentru care victima a început să-i adreseze jigniri ce l-a înfuriat pe inculpat care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona toraco-abdominală până a căzut pe jos.

Apoi inculpatul, aflându-se deasupra victimei, a prins-o de gât, strangulând-o puternic până când nu a mai opus rezistență după care a așezat-o pe pat și a părăsit locuința. Conform concluziilor raportului medico-legal (expertiză pe cadavru), moartea victimei D.Z. a fost violentă, cauza medicală a morții fiind asfixie mecanică prin sugrumare, leziunile de la nivelul gâtului s-au putut produce prin comprimare cu degete umane, iar cele de la nivelul toracelui, prin comprimare între două planuri dure, având legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu moartea victimei. Victima s-a aflat în stare de ebrietate avansată, iar decesul poate data din 24 martie 2006. Fapta inculpatului F.Ș., așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.Ș., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 92/43/2006. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul F.Ș. fiind condamnat, la o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ș.

a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 11 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat F.Ș. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.