ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4903/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 11

august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006, a fost admisă cererea de

amânare a cauzei formulată de apărătoarea desemnată din oficiu pe seama

inculpatului apelant.

Citarea inculpatului apelant F.Ș. din

Penitenciarul Tg. Mureș.

S-a amânat soluționarea prezentei

cauze la data de 8 septembrie 2006.

Conform dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului F.Ș.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel, în urma deliberării a constatat că, prin prisma dispozițiilor

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, deoarece temeiurile

de drept avute în vedere la luarea și ulterior, la menținerea acestei măsuri

preventive continuă să subziste.

Dispozițiile art. 148 lit. h) C.

proc. pen., continuă să fie incidente față de inculpat, deoarece fapta de a

cărei comitere este acuzat inculpatul vizează o infracțiune sancționată cu

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate,

constituie și în acest moment procesual, pericol concret pentru ordinea

publică, date fiind natura și importanța valorii sociale protejate de

legiuitorul român și iremediabil vătămate prin fapta imputată inculpatului,

necesitatea restabilirii echilibrului social, evitarea creării unui sentiment

de indignare, de temere în rândul membrilor comunității din care provin atât

victima, cât și inculpatul.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F.Ș.

Dat fiind cererea de amânare a

cauzei în vederea pregătirii apărării formulate de apărătorul desemnat din

oficiu pe seama inculpatului apelant, instanța a găsit-o admisibilă prin prisma

dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 24 din

Constituția revizuită a României și pentru a se respecta principiul continuității

completului de judecată și repartizării aleatorii a cauzei și pentru ca,

completul investit cu soluționarea cauzei să se poată pronunța asupra cererilor

în probațiune formulate de apărătorul din oficiu al inculpatului a găsit

necesară amânarea cauzei, la data de 8 septembrie 2006, termen pentru care s-a

dispus citarea inculpatului din Penitenciarul Tg. Mureș.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termen legal, inculpatul F.Ș., care a solicitat în scris

admiterea acestuia și punerea sa în libertate, deoarece se consideră nevinovat.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de

acesta, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond revocarea măsurii

arestării preventive, deoarece nu se face vinovat de fapta pentru care este

cercetat, iar mama sa este bolnavă, având nevoie de sprijinul inculpatului.

Concluziile procurorului asupra

recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul F.Ș. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii de ședință de la 11 august 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 194 din 19

iunie 2006 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr. 2819/2006, în baza

art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.Ș., la 9 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 28

martie 2006, până la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a constatat că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească suma de 946, 40 lei cheltuieli judiciare

statului, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire a

fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut, în fapt,

că în ziua de 23 martie 2006, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice,

inculpatul F.Ș. s-a aflat în apropierea magazinului A.B.C. din Miercurea Ciuc,

unde s-a întâlnit cu victima și aceasta fiind sub influența băuturilor

alcoolice.

Victima, cu scurt timp mai înainte a

cerut martorei B.E. să o transporte acasă cu mașina, însă aceasta neavând timp,

a rugat-o pe martora R.J. să cheme un taxi de la un telefon public din

apropierea magazinului.

Potrivit declarațiilor acestor

martore, victima nu era în stare de ebrietate, doar se afla sub influența

băuturilor alcoolice.

În jurul orelor 13,00, la sosirea

taxiului, inculpatul a fost cel care a cerut conducătorului auto să transporte,

împreună pe cei doi, la locuința victimei, respectiv la B.J.

Taximetristul a arătat că victima

mirosea urât a alcool și urină și doar la insistențele inculpatului a acceptat

să o primească în mașină. La băile J. victima a achitat costul transportului și

împreună cu inculpatul s-au îndreptat spre casă.

Cei doi au fost văzuți pe drum,

înspre casa victimei, după orele 15,00 de martorul I.L., care după aproximativ

o oră, oră și jumătate l-a reîntâlnit pe inculpat, singur, cu care a și stat de

vorbă, dar nu au discutat despre victimă.

Așa cum a rezultat din probele

cauzei, inclusiv declarația inculpatului, acesta împreună cu victima au mers la

locuința victimei, unde au consumat băuturi alcoolice în continuare, respectiv

0,5 l chimion secuiesc, ce se găsea în casă.

După ce s-a terminat băutura,

victima a cerut inculpatului să plece, acesta a refuzat, motiv pentru care

victima a început să-i adreseze jigniri ce l-a înfuriat pe inculpat care i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona toraco-abdominală până a căzut pe

jos. Apoi inculpatul, aflându-se deasupra victimei, a prins-o de gât,

strangulând-o puternic până când nu a mai opus rezistență după care a așezat-o

pe pat și a părăsit locuința.

Conform concluziilor raportului

medico-legal (expertiză pe cadavru), moartea victimei D.Z. a fost violentă,

cauza medicală a morții fiind asfixie mecanică prin sugrumare, leziunile de la

nivelul gâtului s-au putut produce prin comprimare cu degete umane, iar cele de

la nivelul toracelui, prin comprimare între două planuri dure, având legătură

de cauzalitate directă și necondiționată cu moartea victimei.

Victima s-a aflat în stare de

ebrietate avansată, iar decesul poate data din 24 martie 2006.

Fapta inculpatului F.Ș., așa cum a

fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul F.Ș., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș sub nr. 92/43/2006.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este

definitivă, inculpatul F.Ș. fiind condamnat, la o pedeapsă de 9 ani și 6 luni

închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ș. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 11 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006,

prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat F.Ș. este

legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11

august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.Ș. împotriva încheierii din 11 august 2006 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 92/43/2006.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

august 2006.