ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 10 iunie 2009, revizuenții G.R. și gărgăriță Ilie au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 783 din data de 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 5035/2/1009. În motivarea cererii lor, revizuenții au arătat următoarele: Dosarul nr. 1727/1999 aflat pe rolul Tribunalului București în care intimata T.M.V. a cerut să se constate că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în București, sectorul 1, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu revizuenții pentru același imobil.

Cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 513 din 08 octombrie 1999, menținută prin Decizia civilă nr. 309/2000 pronuntată de Curtea de Apel București si, apoi, de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2397 din 14 iunie 2002. Dosarul nr. 770/2004, în care Curtea de Apel București a decis, prin Decizia nr. 1893 din 21 septembrie 2004, că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în București, sectorul 1, constatând și nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu subsemnații pentru același imobil. Prin Decizia civilă nr. 309/2000, Curtea de Apel București a reținut că "Primul motiv de apel, vizând preluarea imobilului de către stat ară titlu valabil este nefondat.

Tribunalul a interpretat corect dispozițiile Decretul nr. 92/1950, reținând că disp. art. 2, în care se încadra autorul apelantei, ca intelectual de profesie inginer chimist trebuie coroborate cu disp. art. 1. întrucât autorul reclamantei-apelante realiza venituri din închiriere, nu se poate considera că acesta era exceptat de la naționalizare. Totodată, Curtea a reținut că nu se poate susține că instanța de fond ar fi încălcat disp.art 21 din Constituția României, care consemnează accesul liber la justiție, odată ce a analizat în fond acțiunea reclamantei, apreciind că,-în raport de momentul naționalizării, preluarea imobilului în patrimoniul statului s-a făcut cu respectarea prev. Decretului nr. 92/1950, ceea ce echivalează cu un titlu valabil.

Curtea a reținut că nici cel de al II-lea motiv de apel nu este fondat, întrucât instanța de fond a apreciat corect că de vreme ce pentru două dintre apartamentele imobilului revendicat (naționalizate în baza aceluiași Decret nr. 92/1950) reclamanta a obținut restituirea în natură în baza art. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995, a recunoscut implicit valabilitatea titlului statului cu privire la întreg imobilul, necontestând hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 " Prin Decizia nr. 783 din 07 mai 2009, aceeași instanța, Curtea de Apel București decide contrariul, respectiv: "în speță statul nu avea un titlu legal asupra imobilului în discuție,valabilitatea acestui titlu fiind contestată prin promovarea acțiunii în revendicare de către reclamantă la data de 16 iulie 1996 (fila 80 dosar fond), astfel că apartamentul în cauză nu putea face obiectul unei înstrăinări valabile.

Au fost încălcate astfel la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, conform cărora se puteau înstrăina numai apartamentele deținute de stat cu titlu valabil" II. Necesitatea schimbării în tot a Deciziei nr. 783/07 mai 2009 În opinia noastră, Decizia nr. 783 din 07 mai 2009, trebuie să fie schimbată în tot, în sensul admiterii recursului introdus de subsemnații, desființării Deciziei nr. 1893 din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel ca instanță de apel, iar pe fond, să fie respinsă cererea intimatei T.M.V. Această măsură trebuie să fie luată pentru a fi restabilită situația juridică stabilită în mod definitiv și irevocabil prin Deciziile nr. 309/2000 pronunțată de Curtea de Apel București și nr. 2397 din 14 iunie 2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea de la 26 iunie 2009 Înalta Curte a respins cererea formulată de revizuenți care au solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei civile nr. 783 din 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-IV-a civilă, până la soluționarea cererii de revizuire, cu motivarea că măsura suspendării provizorii a executării nu se justifică, nefiind îndeplinite condițiile privind producerea unei pagube iminente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta G.R. împotriva Deciziei nr. 783 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.