ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 10 iunie 2009, revizuenții G.R. și

gărgăriță Ilie au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 783

din data de 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 5035/2/1009.

În motivarea cererii

lor, revizuenții au arătat următoarele:

Dosarul nr. 1727/1999

aflat pe rolul Tribunalului București în care intimata T.M.V. a cerut să se

constate că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în București,

sectorul 1, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -

cumpărare încheiat cu revizuenții pentru același imobil.

Cererea a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 513 din 08 octombrie 1999, menținută prin Decizia

civilă nr. 309/2000 pronuntată de Curtea de Apel București si, apoi, de Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2397 din 14 iunie 2002.

Dosarul nr. 770/2004,

în care Curtea de Apel București a decis, prin Decizia nr. 1893 din 21

septembrie 2004, că Statul Român a preluat fără titlu imobilul situat în București,

sectorul 1, constatând și nulitatea absolută a contractului de vânzare -

cumpărare încheiat cu subsemnații pentru același imobil.

Prin Decizia civilă

nr. 309/2000, Curtea de Apel București a reținut că "Primul motiv de apel,

vizând preluarea imobilului de către stat ară titlu valabil este nefondat.

Tribunalul a interpretat corect dispozițiile Decretul nr. 92/1950, reținând că

disp. art. 2, în care se încadra autorul apelantei, ca intelectual de profesie

inginer chimist trebuie coroborate cu disp. art. 1. întrucât autorul

reclamantei-apelante realiza venituri din închiriere, nu se poate considera că acesta

era exceptat de la naționalizare.

Totodată, Curtea a

reținut că nu se poate susține că instanța de fond ar fi încălcat disp.art 21 din

Constituția României, care consemnează accesul liber la justiție, odată ce a analizat

în fond acțiunea reclamantei, apreciind că,-în raport de momentul

naționalizării, preluarea imobilului în patrimoniul statului s-a făcut cu respectarea

prev. Decretului nr. 92/1950, ceea ce echivalează cu un titlu valabil.

Curtea a reținut că

nici cel de al II-lea motiv de apel nu este fondat, întrucât instanța de fond a

apreciat corect că de vreme ce pentru două dintre apartamentele imobilului

revendicat (naționalizate în baza aceluiași Decret nr. 92/1950) reclamanta a obținut

restituirea în natură în baza art. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995, a recunoscut

implicit valabilitatea titlului statului cu privire la întreg imobilul,

necontestând hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 "

Prin Decizia nr. 783

din 07 mai 2009, aceeași instanța, Curtea de Apel București decide contrariul,

respectiv: "în speță statul nu avea un titlu legal asupra imobilului în

discuție,valabilitatea acestui titlu fiind contestată prin promovarea acțiunii

în revendicare de către reclamantă la data de 16 iulie 1996 (fila 80 dosar

fond), astfel că apartamentul în cauză nu putea face obiectul unei înstrăinări

valabile.

Au fost încălcate

astfel la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 112/1995, conform cărora se puteau înstrăina numai apartamentele

deținute de stat cu titlu valabil"

II. Necesitatea

schimbării în tot a Deciziei nr. 783/07 mai 2009

În opinia noastră,

Decizia nr. 783 din 07 mai 2009, trebuie să fie schimbată în tot, în sensul

admiterii recursului introdus de subsemnații, desființării Deciziei nr. 1893

din 21 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel ca instanță de apel, iar pe

fond, să fie respinsă cererea intimatei T.M.V.

Această măsură

trebuie să fie luată pentru a fi restabilită situația juridică stabilită în mod

definitiv și irevocabil prin Deciziile nr. 309/2000 pronunțată de Curtea de

Apel București și nr. 2397 din 14 iunie 2002 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin încheierea de la

26 iunie 2009 Înalta Curte a respins cererea formulată de revizuenți care au

solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării Deciziei civile nr.

783 din 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-IV-a civilă,

până la soluționarea cererii de revizuire, cu motivarea că măsura suspendării

provizorii a executării nu se justifică, nefiind îndeplinite condițiile privind

producerea unei pagube iminente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

de tardivitate și de inadmisibilitate.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta G.R. împotriva Deciziei nr. 783 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.