ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467 din data de 5 decembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Vrancea, având în vedere și încheierea ulterioară din

9 decembrie 2008 a aceleiași instanțe, au fost condamnați inculpații:

- D.N. la 2 ani închisoare pentru

infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000;

- R.F. la 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., infracțiune

săvârșită în condițiile recidivei prevăzută de art. 37 lit. b) din C. pen.

Pentru ambii inculpați s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

Conform art. 118 lit. f) C. pen.

combinat cu art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de

18,4 grame cannabis.

Inculpații au fost obligați la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

La 01 februarie 2008 pe raza comunei

Măicănești s-a produs un accident de circulație în urma căruia a decedat

numitul C.E.

Deplasându-se la locul accidentului

Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Vrancea a constatat că în accident a fost

antrenat un autoturism marca B. care îi aparținea lui G.E. iar ocupanții

autoturismului erau C.E. (aflat pe bancheta din spate a autoturismului), D.N. și

R.F. care au ocupat locurile din față în autoturism însă au fost proiectați în

timpul accidentului și găsiți ulterior accidentului, pe câmp - în afara autovehiculului

de unde au fost ridicați de serviciul de ambulanță și transportați la Spitalul de Urgență S.P.

Cercetându-se autovehiculul în

incinta acestuia au fost găsite mai multe pachete de țigări marca P. și K., o

cutie de carton cu dimenisuni 5x2 cu înscripția O.P. conținând foițe de hârtie

folosite la fabricarea manuală a țigărilor, în pachetul de țigări marca M. în

interiorul căruia se afla o substanță solidă, culoare brună împachetată în

folie de plastic.

S-au efectuat fotografii judiciare

care atestă aceste împrejurări și s-a întocmit un proces verbal de constatare.

În ce privește proprietarul

pachetului atât D.N. cât și R.F. au avut o atitudine inconsecventă. Astfel R.F.

deși a declarat inițial că bunurile aflate în torpedoul mașinii îi aparțin ulterior

a susținut că ocupantul din spate al autovehiculului C.E. la plecare i-a dat

lui R. pachetul de M. să-l pună în torpedou. D.N. a declarat că nu îi aparținea

acel pachet. La expertizarea conținutului pacherului de M. s-a stabilit ca

acesta conținea rezină de cannabis iar la analizele medicale efectuate

ocupanților autovehiculului atât persoana decedată cât și celor doi inculpați

s-a constatat ca aceștia au în organism metaboliți THG- COOH și 11 THG-OH ai

cannabisului CTHG.

Atât D.N. cât și R.F. au explicat

rezultatele toxicologice ca fiind consecința consumului de cannabis în urmă cu

aproximativ un an pe de o parte iar pe de altă parte au negat legalitatea

prelevării de probe pentru analiza toxicologică. În acest sens au motivat că în

starea de suferință în care se aflau nu și-au manifestat consimțământul valabil

pentru aceasta, iar rudele lor (și aparținătorii) nu au fost contactați pentru

a-și da acordul.

Apărările inculpaților sunt

neîntemeiate și nelegale din următoarele considerente:

Atât cannabisul cât și metaboliții

acestuia nu pot fi relevați în organism decât o perioadă scurtă de timp (nicidecum

un an).

Potrivit Ordinului M.J. și al M.S. nr.

134/C din 25 mai 2000 (privind aprobarea Normelor procedurale privind

efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico legale)

expertizele și constatările medico-legale nu sunt condiționate de acordul

persoanelor examinate.

Inculpații înșiși deși nu au

recunoscut deținerea de substanțe psihotrope - cannabis nu au depus diligențe

pentru a combate cu probe acuzațiile aduse.

Instanța consideră că vinovăția

inculpaților prin aceste probe a fost dovedită iar încadrarea juridică a faptei

inculpaților este prevăzută și încriminată prin disp. art. 4 din Legea nr. 143/2000

în forma actualizată prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 „cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept".

Având în vedere gravitatea deosebită

a faptelor comise instanța apreciază că se impune aplicarea unor pedepse severe

orientate spre maximul prevăzut de legiuitor iar pentru R.F. care era

recidivist la data comiterii faptelor și a influențat negativ comportamentul

inculpatei D.N. se va spori pedeapsa aplicată potrivit art. 75 pct. 2 C. pen.

În acest sens instanța a reținut că

inculpații au fost depistați în împrejurări tragice, că inculpatul R. prin

poziția pe care o ocupa în mașină și bunurile personale pe care le avea în

torpedou avea în fapt control și prioritate asupra substanței interzise că,

nefiind la prima călătorie cu acel autovehicul și cunoscând conținutul

pachetului cu siguranță exersase prepararea acelei substanțe în vederea

consumului.

Cu aceeași motivație a gradului de

pericol social deosebit instanța urmează să oblige inculpații să execute

efectiv în regim de detenție pedepsele aplicate pentru a fi asigurat

îndeplinirea scopului coercitiv și educativ prev. de art. 52 C.

pen. precum și pentru asigurarea dezintoxicării inculpaților.

Vor fi aplicate inculpaților

pedepsele accesorii ale interzicerii exercitării drepturilor privind dreptul de

a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Urmează să se dispună confiscarea

substanței psihotrope cu consecința distrugerii acesteia potrivit disp. art. 118

C. pen.

Împotriva sentinței, M.P. și ambii

inculpați au declarat apel.

Astfel, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a invocat că, deși instanța de fond a reținut corect

situația de fapt, a aplicat pedepse nelegale sub aspectul încadrării juridice a

faptei, care e infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

și sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului R.F., care e în alte limite

decât cele legale.

S-a precizat că art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 prevede că deținerea de droguri de mare risc pentru consumul

propriu fără drept se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, iar în

aceste condiții pedeapsa aplicată inculpatului R.F., de 3 ani închisoare, e

nelegală.

În concret, s-a arătat că aceste

aspecte de nelegalitate nu puteau fi îndreptate pe calea unei încheieri de

îndreptare a unor erori materiale, așa cum a procedat instanța de fond, în

condițiile art. 195 și 196 C. proc. pen., ci numai în căile de atac exercitate

conform dispozițiilor legale.

S-a precizat că inculpatul R. putea

fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, dar în contextul aplicării art. 39

alin. (4) C. pen. și nu prin reținerea dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen.,

cum a făcut prima instanță.

În consecință, s-a apreciat că

sentința penală nr. 467 din 5 decembrie 2008 e nelegală, fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 195, 196 C. proc. pen., și s-a solicitat

admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței penale apelate,

precum și desființarea în totalitate a încheierii din 9 decembrie 2008, în

sensul înlăturării aplicării art 195 - 196 C. proc. pen. și, în rejudecare, să

i se aplice inculpatului R.F. maximul special prevăzut de lege, respectiv 2 ani

închisoare cu privare de libertate, iar încadrarea juridică corectă să fie cea

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum s-a reținut prin

actul de inculpare.

Inculpații, în apelurile lor, au

criticat sentința pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motive de nelegalitate s-a arătat

că instanța de fond în mod eronat a stabilit situația de fapt și nu a înlăturat

dubiul care profită inculpaților cu privire la deținătorul substanței

interzise, motiv pentru care s-a solicitat achitarea în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea acestei solicitări s-a

precizat că Tribunalul Vrancea a stabilit fără nici probă că substanța

interzisă a fost deținută de cei doi inculpați, că prelevarea probelor de sânge

și constatarea medico-legală s-au efectuat anterior începerii urmăririi penale

și nu s-a întocmit procesul-verbal conform art. 224 C. proc. pen., precum și că

prelevarea probelor de sânge e nelegală întrucât s-a făcut în condițiile în

care inculpații erau în stare de inconștiență, fără a avea acordul acestora sau

al unor persoane din familie.

S-a mai arătat că în mod neîntemeiat

a fost respinsă expertiza medico-legală care să stabilească dacă inculpații au

consumat cannabis.

De asemenea, s-a învederat că

sentința e nelegală întrucât ambii inculpați au fost condamnați în baza art. 4

din Legea nr. 143/2000, fără a se specifica care anume dintre cele două

alineate ale textului incriminator îl are în vedere instanța.

Soluția pronunțată a fost criticată

și pe motive de netemeinicie, precizându-se că pedepsele aplicate sunt exagerate,

inculpatei D.N. putându-i fi aplicată o pedeapsă cu amendă, iar ca modalitate

de executare suspendarea condiționată, raportat la pericolul social redus al

faptei și la persoana sa, iar inculpatului R.F. o pedeapsă cu suspendare.

Prin Decizia penală nr. 62/ A din

data de 25 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis toate cele 3

apeluri, a desființat în totalitate sentința atacată și, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea

celor 2 inculpați pentru infracțiunile ce au format obiectul rechizitoriului.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările

dosarului, apreciem că probele administrate în cauză nu dovedesc fără echivoc

că cei doi inculpați au săvârșit fapta din prezenta cauză, motiv pentru care

vom dispune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare:

Potrivit art. 52 C. proc. pen. și art.

6 paragraful 2 din C.E.D.O., procesul penal este guvernat de prezumția de

nevinovăție, în virtutea căreia orice persoana împotriva căreia a fost

declanșat un proces penal este prezumată nevinovată până la dovedirea

vinovăției sale în cadrul unui proces public, cu respectarea tuturor

garanțiilor procesuale.

Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul nu trebuie să-ș dovedească nevinovăția, organelor

judiciare revenindu-le sarcina administrări probelor pe tot parcursul

procesului penal (art. 65 alin. (1) C. proc. pen.) pentru a răsturna prin probe

certe de vinovăție prezumția de nevinovăție.

Curtea constată că în prezenta cauză

nu există probe certe care să susțină far echivoc că inculpații au fost cei

care au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, atât organele de urmărire

penală, cât și instanța de judecată au stabil fără nici o probă că substanța

interzisă (cannabis), găsită în torpedoul mașinii, ar fi fost deținută de

inculpații R.F. și D.N., în condițiile în care ambii inculpați au contestat că

le aparține.

În condițiile în care în acea mașină

erau trei persoane (cei doi inculpați și numitul C.E.), prima instanță a

stabilit în mod cu totul aleatoriu, fără a exista dovezi că substanța interzisă

găsită în torpedoul mașinii, în pachetul de țigări M., a fost deținută de către

D.N. și R.F.

Faptul că printr-o constatare medico-legală

s-a reținut că toți cei trei din mașină au consumat cannabis nu conduce la

concluzia că acea substanță a fost deținută de D.N. și R.F.

Așa cum am precizat, cei doi

inculpați au contestat că acea substanță le aparținea.

Astfel, inculpata D.N., în toate

declarațiile pe care le-a dat (pe 4 februarie 2008, 9 februarie 2008, 12 martie

2008), a precizat că pachetul de țigări M. nu aparținea lui R.F. întrucât

acesta nu fumează țigări marca M., ci K., iar acel pachet a fost introdus în

torpedoul mașinii de către C.E.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

R.F., în declarațiile pe care le-a dat pe 2 februarie 2008 (a doua zi după

accident - filele 40-45 dosar urmărire penală) a precizat că în momentul în

care s-a urcat în mașină C.E. avea asupra sa un pachet de țigări și a scos din

buzunar acest pachet de țigări M., în care i-a spus că se află o bucată de

hașiș și l-a pus în torpedou și nu i-a zis de unde a cumpărat acea substanță.

Tot în declarația de la fila 45, inculpatul R.F. a precizat că toate bunurile

din torpedou îi aparțin.

Apoi, pe 19 februarie 2008, fiind

audiat, a precizat (fila 42 dosar urmărire penală) că înainte de a pleca din

Brăila, C.E. i-a spus că în pachetul de M. se afla o bucată de hașiș, dar nu l-a

întrebat de unde a cumpărat și nici ce vrea să facă cu ea.

Ulterior, pe 12 martie 2008, a

precizat că imediat ce au plecat din Brăila, C.E. i-a dat un pachet de țigări

M., spunându-i să-l pună în torpedou și nu i-a spus ce se afla în pachet,

ulterior la spital a aflat ce era de fapt în acel pachet.

Faptul că inculpații ar fi dat

declarații contradictorii, așa cum se susține de reprezentantul Parchetului, nu

poate conduce în opinia noastră la concluzia certă că sunt vinovați.

De altfel, inculpata D.N. nu a dat

declarații contradictorii, așa cum am arătat, singurele declarații

contradictorii fiind doar ale inculpatului R. și numai sub următorul aspect:

- inițial, a declarat că toate

bunurile din mașină (torpedou) îi aparțin (fila 45 dosar urmărire penală);

- apoi, zice că numitul C.E. i-a dat

pachetul de M. să-l pună în torpedou.

Apreciem că ar fi putut exista

contradicții întrucât declarațiile din 2 februarie 2008 au fost luate după

accidentul rutier din 1 februarie 2008 și aceste contradicții se explică

datorită stării fizice și psihice în care se afla inculpatul a doua zi după

accident.

Constatăm totodată că în cauză nu

s-a efectuat o expertiză a amprentelor de pe pachet pentru a se stabili dincolo

de orice dubiu cine e posesorul, deținătorul acelei substanțe.

De asemenea, prelevarea probelor de

sânge și constatarea medico-legală s-a efectuat anterior începerii urmăririi

penale și pentru a căpăta statutul de probă trebuia să se întocmească

procesul-verbal conform art. 224 C. proc. pen., or acest lucru nu s-a făcut.

Nu suntem însă de acord cu

susținerile apărării, în sensul că prelevarea probelor de sânge s-a făcut

nelegal, în condițiile în care inculpații erau în stare de inconștiență.

Inculpaților li s-au recoltat probe de sânge motivat de faptul că inculpata D. conducea

un autoturism, iar toate persoane din autoturism au fost implicate în acel

eveniment rutier, iar normele în materie ce se referă la evenimentele rutiere

prevăd că în aceste împrejurări consimțământul este exclus, procedura de

recoltare nerămânând la latitudinea inculpatului. În acest context s-au

prelevat inculpaților din prezenta cauză probe de sânge, inculpații aflându-se

într-o stare fizică deosebită, ce nu impunea realizarea acestei proceduri a

consimțământului.

Apreciem că nu este cert că în cauză

există o legătură de cauzalitate între faptul că în torpedoul mașinii a fost

găsit pachetul cu cannabis și împrejurarea că în urma analizei toxicologice s-a

pus în evidență cannabis.

Inculpații puteau să fi consumat cu

o săptămână înainte cannabis, legislația română nesancționând consumul de

droguri, ci deținerea în vederea consumului propriu.

Infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 presupune, între altele, realizarea acțiunii de deținere de

droguri pentru consum propriu, fără drept. Prin urmare, împrejurarea că

inculpatul e consumator de droguri nu e suficientă pentru existența acestei

infracțiuni atâta timp cât nu se dovedește, pe bază de probe, că inculpatul a

deținut droguri fără drept în vederea consumului propriu.

Susținerea potrivit căreia consumul

de droguri implică deținerea acestuia nu poate duce la pronunțarea unei soluții

de condamnare, întrucât condamnarea unei persoane nu se poate face în lipsa

probelor.

Nici o probă nu demonstrează că

pachetul M. ce conținea cannabis aparținea celor doi inculpați - existând și

posibilitatea că acesta să fi aparținut lui C.E.

Concluzionând, apreciem ca probele

administrate în cauză nu au fost de natură să răstoarne prezumția de

nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților.

Împotriva deciziei, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a declarat prezentul recurs.

În motivele scrise de recurs,

susținute și cu ocazia dezbaterilor, se arată - fiind invocate cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 17

1

C.

proc. pen. - următoarele:

III. Hotărârea instanței de apel

este nelegală, atât în ceea ce privește soluția achitare a celor doi inculpați

cât și înlăturarea dispozițiilor privind confisca cantității de droguri

deținută în autoturism.

cursul urmăririi penale, rezultă că inculp D.N. și R.F. sunt autorii faptelor

reținute în sarcina acestor deduse judecății în prezenta cauză.

a) Astfel, toate probele

administrate și coroborate stabilesc următoarele:

Autoturismul cu care se deplasau

inculpații și victima accidentului se afla în posesia inculpatului R.F. de mai

mult timp (aproximativ o lună și jumătate - două luni), împrejurare ce rezultă

din declarația sa (filele 44 - 49 urmărire penală).

În primele sale declarații,

inculpatul R.F. a menționat că toate bunurile din autoturism îi aparțin, fără

excepție (declarații, filele 44 - 45).

Deși în primele declarații nici unul

dintre inculpați nu a făcut vorbire despre faptul că numitul C.E. și-ar fi scos

din buzunar pachetul de țigări M. și l-ar fi introdus în torpedoul mașinii,

ulterior, aceștia au făcut această precizare.

Este mai mult decât evident faptul

că inculpații au revenit asupra declarațiilor inițiale cu intenția vădită de a

disimula adevăratul deținător al pachetului de țigări, în încercarea de a obține

exonerarea de răspundere penală.

De altfel, în momentele

premergătoare producerii accidentului, inculpatul R.F. se afla pe locul din

dreapta față, inculpata D.N. se afla la volanul autoturismului, iar victima C.E.

ocupa un loc pe bancheta din spate a autoturismului.

Inculpatul R.F. și-a asumat toate

bunurile găsite în autoturism, mai puțin pachetul de țigări M., ce conținea

fragmentul de substanță solidă, în conținutul căruia s-a pus în evidență o

substanță psihotropă THC biosintetizată de planta cannabis.

b) Nu poate fi acceptată, opinia

instanței de control judiciar, care a dat eficiența doar unora dintre probele

administrate în cauză, în detrimentul celorlalte și a concluzionat, îmbrățișând

doar punctul de vedere al inculpaților, în sensul că, există dubii în ceea ce

privește vinovăția acestora, prezumția de vinovăție nefîind răsturnată.

Instanța de control judiciar, a

reținut, contrar depozițiilor inițiale ale inculpaților, care nu pot fi

înlăturate, faptul că victima C.E. i-ar fi dat inculpatului R.F. un pachet de

țigări M., pe care acesta din urmă să îl pună în torpedoul mașinii, în

condițiile în care este de notorietate faptul că, orice consumator de țigări

își ține țigările asupra sa, cu atât mai mult cu cât C.E. era ocupantul unui

loc pe bancheta din spate a autoturismului.

Declarațiile inculpatului R.F. (fila

40 - 50 dosar urmărire penală) sunt contradictorii cel puțin sub două aspecte:

dacă victima și-a ținut pachetul de țigări în buzunar sau i l-a dat lui R.F. să

îl introducă în torpedoul mașinii, precum și în ceea ce privește momentul în

care inculpatul R.F. a aflat de existența fragmentului de substanță solidă ce

conținea droguri în interiorul pachetului de țigări.

Mai mult, poziția pachetului de

țigări M. în torpedou conduce la concluzia că acesta a fost pus acolo înainte

ca sumele de bani să fie introduse în același locaș. Astfel, din planșa foto

aflată la filele 20 (foto 15) și 21 (foto 16) rezultă că în fața pachetului

precum și deasupra acestuia se regăsesc așezate trei teancuri de bancnote

(îndoite la mijloc) care nu fost introduse după ce pachetul de țigări fusese

așezat în torpedou. Această împrejurare evidentă înlătură susținerile

inculpatului R.F. privind faptul că nu a făcut decât să primească pachetul de

la C.E. și „să-l arunce" în torpedou. Imaginile la care am făcut trimitere

fac dovada că de fapt pachetul de țigări era pus anterior introducerii teancurilor

de bancnote în torpedou. Toate acestea, coroborate cu faptul că:

- mașina era deținută de mai bine de

o lună în exclusivitate de către R.F.;

- nici unul dintre inculpați nu face

vorbire despre introducerea vreunei sume de bani în torpedou după ce l-au luat

pe C.E. în mașină de la Brăila, conduc la concluzia că pachetul conținând

cantitatea de 19,4 g cannabis aparținea inculpatului R.F.

De asemenea, depozițiile inculpatei

D.N. sunt contradictorii, aceasta declarând diferit cu privire la împrejurarea

în care (filele 28, 29, 37 - 38 dosar urmărire penală), victima C.E. i-ar fi

dat inculpatului R.F. pachetul de țigări M. și dacă acesta l-a introdus sau nu

în torpedoul mașinii.

Cei doi inculpați, au declarat în

sensul că, R.F. nu avea motive să dețină asupra sa un pachet de țigări M. în

condițiile în care acesta fumează țigări K. Acest aspect nu este relevant în

condițiile în care potrivit procesului verbal, încheiat la data de 02 februarie

2008 (fila 11) pachetul de țigări M. nu conținea țigări în interior, cum ar fi

fost firesc, ci o bucată de substanță solidă care s-a dovedit a avea în

conținut droguri de risc,

c) Pe parcursul urmăririi penale,

inculpații au contestat rezultatul analizelor toxicologice, în urma cărora, în

sângele inculpaților s-a pus în evidență cannabis, motivat de faptul că,

recoltarea probelor biologice s-a realizat fără acordul lor de voință.

Sub acest aspect, instanța deși a

constatat că procedura recoltării probelor biologice s-a realizat cu

respectarea legii, a concluzionat, în sensul că, nu rezultă din probele

administrate faptul că, inculpații au consumat droguri cu acea ocazie, ci ar fi

putut să consume cu o săptămână înainte cannabis, iar consumul de droguri nu

este încriminat de legiuitor.

Această apreciere a instanței de

control judiciar, nu se întemeiază pe nici o probă, în condițiile în care

inculpata D.N. a declarat că, nu au consumat niciodată cannabis, precizând că a

consumat ocazional, cocaină, în Spania, dar înainte cu aproape jumătate de an

de data producerii accidentului.

Inculpatul R.F., a declarat, de

asemenea, că a consumat cannabis înainte cu 3 - 4 ani de data producerii

accidentului, în Spania și tot în această țară a consumat în urmă cu circa 5

luni un alt drog, probabil ecstasy (filele 38, 43, 50).

În prezenta cauză, în afara dovezii

indubitabile din care rezultă împrejurarea că inculpații sunt consumatori de

cannabis, celelalte probe la care am făcut referire anterior demonstrează

faptul că aceștia dețineau drogul pentru consumul propriu astfel încât, soluția

de achitare este nelegală.

mod greșit aplicarea art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, chiar în condițiile

în care s-a dispus achitarea a celor doi inculpați.

Mai mult, instanța de apel nu a

reținut nici un moment că deținerea cantității de 19,4 grame cannabis de către C.E. ar fi fost legală. Prin urmare, chiar dacă a considerat că fapta

sesizată nu a fost comisă de către cei doi inculpați, instanța de apel trebuia

să mențină dispozițiile privind confiscarea cantității de cannabis descoperită

în mașină în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și art. 118 lit. f) C. pen.

Într-adevăr, aplicarea acestor

dispoziții legale nu este condiționată de angajarea răspunderii penale a

persoanelor acuzate de deținerea de droguri ci de legalitatea acesteia

dețineri. Sunt situații când deținerea de droguri este legală (pentru tratarea

unor afecțiuni spre exemplu) situație în care confiscarea nu mai are loc. În

cauză este cert că deținerea cantității de 19,4 grame cannabis este interzisă de lege indiferent dacă această acțiune ilicită este imputată

celor doi inculpați sau lui C.E.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17

1

C. proc. pen.

(acesta din urmă în condițiile Deciziei nr. 783 din 12 mai 2009 a Curții

Constituționale), solicităm admiterea recursului declarat, casarea Deciziei

penale nr. 62/ A 25 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală și în

rejudecare:

- condamnarea inculpaților D.N. și R.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum

propriu, în încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare;

- menținerea dispozițiilor privind

confiscarea cantității de cannabis, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

Recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați va fi admis însă numai cu privire la greșita neconfiscare

a cantității de droguri, nefiind întemeiată critica referitoare la achitarea

inculpaților, pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, constituie infracțiune, printre altele, fapta constând în „deținerea

de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept".

În condițiile în care expresia

„deținerea", ca verbum regens folosit de legiuitor, nu este explicată în art.

1 din Legea nr. 143/2000, trebuie să se recurgă la explicațiile acesteia

conform înțelesului comun.

Conform DEX, a deține însemnă: „a

avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a dispune de., a poseda, a

avea".

Înalta Curte constată că, observând

aceste explicații pentru „verbum regens", Curtea de Apel Galați, secția

penală, a apreciat corect că probele administrate nu conduc, indubitabil, la

concluzia că cei 2 inculpați au „deținut" droguri de risc pentru consum

propriu, fără drept, droguri găsite în autoturismul în care s-au aflat împreună

cu victima accidentului rutier, numitul C.E.

Argumentele potrivit cărora în

declarațiile inițiale inculpatul R.F. a arătat că bunurile din autoturism îi

aparțin, că - ulterior - inculpații au invocat, în apărare, faptul că pachetul

de țigări în care s-a descoperit cantitatea de cannabis ar fi aparținut

numitului C.E. și, mai ales, faptul că în sângele ambilor inculpați s-a pus în

evidență drog (cannabis) nu sunt suficiente pentru a înlătura, categoric și în

afara oricărui dubiu, apărarea inculpaților potrivit căreia respectivul pachet

aparținea victimei.

Este adevărat că, potrivit

buletinelor de analiză toxicologică, în sângele ambilor inculpați „s-a pus în

evidență cannabis" (fil. 62 și 68 dosar urmărire penală), însă această

constatare nu presupune, obligatoriu, că drogurile aflate în autoturism le-ar

fi aparținut, mai ales să inculpata D.N. nu are antecedente penale (fil. 73

dosar urmărire penală), iar datele din cazierul inculpatului R.F. nu sugerează

o activitate infracțională legată de traficul ori consumul de droguri (fil. 74

dosar urmărire penală).

Nici poziția ocupată în autoturism

de către inculpați și victimă nu este un argument suficient care să contribuie

la concluzia, în afara oricărui dubiu, că pachetul de țigări în care se aflau

drogurile le-ar fi aparținut acestora, iar nu lui C.E.

Argumentul din motivele de recurs

potrivit căruia în primele declarații inculpații nu ar fi invocat apărarea

constând în aceea că pachetul de țigări, în care se aflau drogurile, ar fi

aparținut numitului C.E. este doar o constatare, iar nu o probă cu valoare

certă care să contribuie la răsturnarea prezumției de nevinovăție a acestora.

Critica din recursul M.P. cu privire

la neaplicarea de către instanța de apel a măsurii confiscării speciale a

cantității de droguri este însă întemeiată.

În condițiile în care nu există

dovezi în sensul că respectiva cantitate de cannabis era deținută în mod legal,

potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000, combinat cu art. 118 lit. f) din C.

pen., aceasta trebuia supusă măsurii confiscării speciale, ca „bunuri a căror

deținere este interzisă de lege", măsură de siguranță care nu presupune

obligatoriu condamnarea unei persoane.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul M.P., în

sensul celor arătate, va casa decizia atacată numai cu privire la confiscarea

drogurilor, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 62/ A

din 25 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpații D.N.

și R.F.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și dispune confiscarea cantității de 18,4 gr

canabis.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

19 ianuarie 2010.