ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 467 din data de 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, având în vedere și încheierea ulterioară din 9 decembrie 2008 a aceleiași instanțe, au fost condamnați inculpații: - D.N. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - R.F. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., infracțiune săvârșită în condițiile recidivei prevăzută de art. 37 lit. b) din C. pen.

Pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. Conform art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 18,4 grame cannabis. Inculpații au fost obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La 01 februarie 2008 pe raza comunei Măicănești s-a produs un accident de circulație în urma căruia a decedat numitul C.E. Deplasându-se la locul accidentului Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Vrancea a constatat că în accident a fost antrenat un autoturism marca B. care îi aparținea lui G.E. iar ocupanții autoturismului erau C.E.

(aflat pe bancheta din spate a autoturismului), D.N. și R.F. care au ocupat locurile din față în autoturism însă au fost proiectați în timpul accidentului și găsiți ulterior accidentului, pe câmp - în afara autovehiculului de unde au fost ridicați de serviciul de ambulanță și transportați la Spitalul de Urgență S.P. Cercetându-se autovehiculul în incinta acestuia au fost găsite mai multe pachete de țigări marca P. și K., o cutie de carton cu dimenisuni 5x2 cu înscripția O.P. conținând foițe de hârtie folosite la fabricarea manuală a țigărilor, în pachetul de țigări marca M. în interiorul căruia se afla o substanță solidă, culoare brună împachetată în folie de plastic. S-au efectuat fotografii judiciare care atestă aceste împrejurări și s-a întocmit un proces verbal de constatare.

În ce privește proprietarul pachetului atât D.N. cât și R.F. au avut o atitudine inconsecventă. Astfel R.F. deși a declarat inițial că bunurile aflate în torpedoul mașinii îi aparțin ulterior a susținut că ocupantul din spate al autovehiculului C.E. la plecare i-a dat lui R. pachetul de M. să-l pună în torpedou. D.N. a declarat că nu îi aparținea acel pachet. La expertizarea conținutului pacherului de M. s-a stabilit ca acesta conținea rezină de cannabis iar la analizele medicale efectuate ocupanților autovehiculului atât persoana decedată cât și celor doi inculpați s-a constatat ca aceștia au în organism metaboliți THG- COOH și 11 THG-OH ai cannabisului CTHG. Atât D.N. cât și R.F. au explicat rezultatele toxicologice ca fiind consecința consumului de cannabis în urmă cu aproximativ un an pe de o parte iar pe de altă parte au negat legalitatea prelevării de probe pentru analiza toxicologică.

În acest sens au motivat că în starea de suferință în care se aflau nu și-au manifestat consimțământul valabil pentru aceasta, iar rudele lor (și aparținătorii) nu au fost contactați pentru a-și da acordul. Apărările inculpaților sunt neîntemeiate și nelegale din următoarele considerente: Atât cannabisul cât și metaboliții acestuia nu pot fi relevați în organism decât o perioadă scurtă de timp (nicidecum un an). Potrivit Ordinului M.J. și al M.S. nr. 134/C din 25 mai 2000 (privind aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico legale) expertizele și constatările medico-legale nu sunt condiționate de acordul persoanelor examinate. Inculpații înșiși deși nu au recunoscut deținerea de substanțe psihotrope - cannabis nu au depus diligențe pentru a combate cu probe acuzațiile aduse.

Instanța consideră că vinovăția inculpaților prin aceste probe a fost dovedită iar încadrarea juridică a faptei inculpaților este prevăzută și încriminată prin disp. art. 4 din Legea nr. 143/2000 în forma actualizată prin Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept". Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise instanța apreciază că se impune aplicarea unor pedepse severe orientate spre maximul prevăzut de legiuitor iar pentru R.F. care era recidivist la data comiterii faptelor și a influențat negativ comportamentul inculpatei D.N.

se va spori pedeapsa aplicată potrivit art. 75 pct. 2 C. pen. În acest sens instanța a reținut că inculpații au fost depistați în împrejurări tragice, că inculpatul R. prin poziția pe care o ocupa în mașină și bunurile personale pe care le avea în torpedou avea în fapt control și prioritate asupra substanței interzise că, nefiind la prima călătorie cu acel autovehicul și cunoscând conținutul pachetului cu siguranță exersase prepararea acelei substanțe în vederea consumului. Cu aceeași motivație a gradului de pericol social deosebit instanța urmează să oblige inculpații să execute efectiv în regim de detenție pedepsele aplicate pentru a fi asigurat îndeplinirea scopului coercitiv și educativ prev. de art. 52 C. pen.

precum și pentru asigurarea dezintoxicării inculpaților. Vor fi aplicate inculpaților pedepsele accesorii ale interzicerii exercitării drepturilor privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Urmează să se dispună confiscarea substanței psihotrope cu consecința distrugerii acesteia potrivit disp. art. 118 C. pen. Împotriva sentinței, M.P. și ambii inculpați au declarat apel. Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a invocat că, deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a aplicat pedepse nelegale sub aspectul încadrării juridice a faptei, care e infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului R.F., care e în alte limite decât cele legale.

S-a precizat că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevede că deținerea de droguri de mare risc pentru consumul propriu fără drept se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, iar în aceste condiții pedeapsa aplicată inculpatului R.F., de 3 ani închisoare, e nelegală. În concret, s-a arătat că aceste aspecte de nelegalitate nu puteau fi îndreptate pe calea unei încheieri de îndreptare a unor erori materiale, așa cum a procedat instanța de fond, în condițiile art. 195 și 196 C. proc. pen., ci numai în căile de atac exercitate conform dispozițiilor legale. S-a precizat că inculpatul R. putea fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, dar în contextul aplicării art. 39 alin. (4) C. pen.

și nu prin reținerea dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen., cum a făcut prima instanță. În consecință, s-a apreciat că sentința penală nr. 467 din 5 decembrie 2008 e nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 195, 196 C. proc. pen., și s-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței penale apelate, precum și desființarea în totalitate a încheierii din 9 decembrie 2008, în sensul înlăturării aplicării art 195 - 196 C. proc. pen. și, în rejudecare, să i se aplice inculpatului R.F. maximul special prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare cu privare de libertate, iar încadrarea juridică corectă să fie cea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, așa cum s-a reținut prin actul de inculpare.

Inculpații, în apelurile lor, au criticat sentința pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Ca motive de nelegalitate s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a stabilit situația de fapt și nu a înlăturat dubiul care profită inculpaților cu privire la deținătorul substanței interzise, motiv pentru care s-a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În motivarea acestei solicitări s-a precizat că Tribunalul Vrancea a stabilit fără nici probă că substanța interzisă a fost deținută de cei doi inculpați, că prelevarea probelor de sânge și constatarea medico-legală s-au efectuat anterior începerii urmăririi penale și nu s-a întocmit procesul-verbal conform art. 224 C. proc.

pen., precum și că prelevarea probelor de sânge e nelegală întrucât s-a făcut în condițiile în care inculpații erau în stare de inconștiență, fără a avea acordul acestora sau al unor persoane din familie. S-a mai arătat că în mod neîntemeiat a fost respinsă expertiza medico-legală care să stabilească dacă inculpații au consumat cannabis. De asemenea, s-a învederat că sentința e nelegală întrucât ambii inculpați au fost condamnați în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, fără a se specifica care anume dintre cele două alineate ale textului incriminator îl are în vedere instanța. Soluția pronunțată a fost criticată și pe motive de netemeinicie, precizându-se că pedepsele aplicate sunt exagerate, inculpatei D.N.

putându-i fi aplicată o pedeapsă cu amendă, iar ca modalitate de executare suspendarea condiționată, raportat la pericolul social redus al faptei și la persoana sa, iar inculpatului R.F. o pedeapsă cu suspendare. Prin Decizia penală nr. 62/ A din data de 25 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis toate cele 3 apeluri, a desființat în totalitate sentința atacată și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea celor 2 inculpați pentru infracțiunile ce au format obiectul rechizitoriului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, apreciem că probele administrate în cauză nu dovedesc fără echivoc că cei doi inculpați au săvârșit fapta din prezenta cauză, motiv pentru care vom dispune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 52 C. proc. pen. și art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O., procesul penal este guvernat de prezumția de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoana împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu trebuie să-ș dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le sarcina administrări probelor pe tot parcursul procesului penal (art. 65 alin. (1) C. proc. pen.) pentru a răsturna prin probe certe de vinovăție prezumția de nevinovăție.

Curtea constată că în prezenta cauză nu există probe certe care să susțină far echivoc că inculpații au fost cei care au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată au stabil fără nici o probă că substanța interzisă (cannabis), găsită în torpedoul mașinii, ar fi fost deținută de inculpații R.F. și D.N., în condițiile în care ambii inculpați au contestat că le aparține. În condițiile în care în acea mașină erau trei persoane (cei doi inculpați și numitul C.E.), prima instanță a stabilit în mod cu totul aleatoriu, fără a exista dovezi că substanța interzisă găsită în torpedoul mașinii, în pachetul de țigări M., a fost deținută de către D.N.

și R.F. Faptul că printr-o constatare medico-legală s-a reținut că toți cei trei din mașină au consumat cannabis nu conduce la concluzia că acea substanță a fost deținută de D.N. și R.F. Așa cum am precizat, cei doi inculpați au contestat că acea substanță le aparținea. Astfel, inculpata D.N., în toate declarațiile pe care le-a dat (pe 4 februarie 2008, 9 februarie 2008, 12 martie 2008), a precizat că pachetul de țigări M. nu aparținea lui R.F. întrucât acesta nu fumează țigări marca M., ci K., iar acel pachet a fost introdus în torpedoul mașinii de către C.E. În ceea ce-l privește pe inculpatul R.F., în declarațiile pe care le-a dat pe 2 februarie 2008 (a doua zi după accident - filele 40-45 dosar urmărire penală) a precizat că în momentul în care s-a urcat în mașină C.E.

avea asupra sa un pachet de țigări și a scos din buzunar acest pachet de țigări M., în care i-a spus că se află o bucată de hașiș și l-a pus în torpedou și nu i-a zis de unde a cumpărat acea substanță. Tot în declarația de la fila 45, inculpatul R.F. a precizat că toate bunurile din torpedou îi aparțin. Apoi, pe 19 februarie 2008, fiind audiat, a precizat (fila 42 dosar urmărire penală) că înainte de a pleca din Brăila, C.E. i-a spus că în pachetul de M. se afla o bucată de hașiș, dar nu l-a întrebat de unde a cumpărat și nici ce vrea să facă cu ea. Ulterior, pe 12 martie 2008, a precizat că imediat ce au plecat din Brăila, C.E. i-a dat un pachet de țigări M., spunându-i să-l pună în torpedou și nu i-a spus ce se afla în pachet, ulterior la spital a aflat ce era de fapt în acel pachet.

Faptul că inculpații ar fi dat declarații contradictorii, așa cum se susține de reprezentantul Parchetului, nu poate conduce în opinia noastră la concluzia certă că sunt vinovați. De altfel, inculpata D.N. nu a dat declarații contradictorii, așa cum am arătat, singurele declarații contradictorii fiind doar ale inculpatului R. și numai sub următorul aspect: - inițial, a declarat că toate bunurile din mașină (torpedou) îi aparțin (fila 45 dosar urmărire penală); - apoi, zice că numitul C.E. i-a dat pachetul de M. să-l pună în torpedou. Apreciem că ar fi putut exista contradicții întrucât declarațiile din 2 februarie 2008 au fost luate după accidentul rutier din 1 februarie 2008 și aceste contradicții se explică datorită stării fizice și psihice în care se afla inculpatul a doua zi după accident.

Constatăm totodată că în cauză nu s-a efectuat o expertiză a amprentelor de pe pachet pentru a se stabili dincolo de orice dubiu cine e posesorul, deținătorul acelei substanțe. De asemenea, prelevarea probelor de sânge și constatarea medico-legală s-a efectuat anterior începerii urmăririi penale și pentru a căpăta statutul de probă trebuia să se întocmească procesul-verbal conform art. 224 C. proc. pen., or acest lucru nu s-a făcut. Nu suntem însă de acord cu susținerile apărării, în sensul că prelevarea probelor de sânge s-a făcut nelegal, în condițiile în care inculpații erau în stare de inconștiență. Inculpaților li s-au recoltat probe de sânge motivat de faptul că inculpata D. conducea un autoturism, iar toate persoane din autoturism au fost implicate în acel eveniment rutier, iar normele în materie ce se referă la evenimentele rutiere prevăd că în aceste împrejurări consimțământul este exclus, procedura de recoltare nerămânând la latitudinea inculpatului.

În acest context s-au prelevat inculpaților din prezenta cauză probe de sânge, inculpații aflându-se într-o stare fizică deosebită, ce nu impunea realizarea acestei proceduri a consimțământului. Apreciem că nu este cert că în cauză există o legătură de cauzalitate între faptul că în torpedoul mașinii a fost găsit pachetul cu cannabis și împrejurarea că în urma analizei toxicologice s-a pus în evidență cannabis. Inculpații puteau să fi consumat cu o săptămână înainte cannabis, legislația română nesancționând consumul de droguri, ci deținerea în vederea consumului propriu. Infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 presupune, între altele, realizarea acțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept.

Prin urmare, împrejurarea că inculpatul e consumator de droguri nu e suficientă pentru existența acestei infracțiuni atâta timp cât nu se dovedește, pe bază de probe, că inculpatul a deținut droguri fără drept în vederea consumului propriu. Susținerea potrivit căreia consumul de droguri implică deținerea acestuia nu poate duce la pronunțarea unei soluții de condamnare, întrucât condamnarea unei persoane nu se poate face în lipsa probelor. Nici o probă nu demonstrează că pachetul M. ce conținea cannabis aparținea celor doi inculpați - existând și posibilitatea că acesta să fi aparținut lui C.E. Concluzionând, apreciem ca probele administrate în cauză nu au fost de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților.

Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat prezentul recurs. În motivele scrise de recurs, susținute și cu ocazia dezbaterilor, se arată - fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 17 1 C. proc. pen. - următoarele: III. Hotărârea instanței de apel este nelegală, atât în ceea ce privește soluția achitare a celor doi inculpați cât și înlăturarea dispozițiilor privind confisca cantității de droguri deținută în autoturism. 1. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că inculp D.N. și R.F. sunt autorii faptelor reținute în sarcina acestor deduse judecății în prezenta cauză. a) Astfel, toate probele administrate și coroborate stabilesc următoarele: Autoturismul cu care se deplasau inculpații și victima accidentului se afla în posesia inculpatului R.F.

de mai mult timp (aproximativ o lună și jumătate - două luni), împrejurare ce rezultă din declarația sa (filele 44 - 49 urmărire penală). În primele sale declarații, inculpatul R.F. a menționat că toate bunurile din autoturism îi aparțin, fără excepție (declarații, filele 44 - 45). Deși în primele declarații nici unul dintre inculpați nu a făcut vorbire despre faptul că numitul C.E. și-ar fi scos din buzunar pachetul de țigări M. și l-ar fi introdus în torpedoul mașinii, ulterior, aceștia au făcut această precizare. Este mai mult decât evident faptul că inculpații au revenit asupra declarațiilor inițiale cu intenția vădită de a disimula adevăratul deținător al pachetului de țigări, în încercarea de a obține exonerarea de răspundere penală.

De altfel, în momentele premergătoare producerii accidentului, inculpatul R.F. se afla pe locul din dreapta față, inculpata D.N. se afla la volanul autoturismului, iar victima C.E. ocupa un loc pe bancheta din spate a autoturismului. Inculpatul R.F. și-a asumat toate bunurile găsite în autoturism, mai puțin pachetul de țigări M., ce conținea fragmentul de substanță solidă, în conținutul căruia s-a pus în evidență o substanță psihotropă THC biosintetizată de planta cannabis. b) Nu poate fi acceptată, opinia instanței de control judiciar, care a dat eficiența doar unora dintre probele administrate în cauză, în detrimentul celorlalte și a concluzionat, îmbrățișând doar punctul de vedere al inculpaților, în sensul că, există dubii în ceea ce privește vinovăția acestora, prezumția de vinovăție nefîind răsturnată.

Instanța de control judiciar, a reținut, contrar depozițiilor inițiale ale inculpaților, care nu pot fi înlăturate, faptul că victima C.E. i-ar fi dat inculpatului R.F. un pachet de țigări M., pe care acesta din urmă să îl pună în torpedoul mașinii, în condițiile în care este de notorietate faptul că, orice consumator de țigări își ține țigările asupra sa, cu atât mai mult cu cât C.E. era ocupantul unui loc pe bancheta din spate a autoturismului. Declarațiile inculpatului R.F. (fila 40 - 50 dosar urmărire penală) sunt contradictorii cel puțin sub două aspecte: dacă victima și-a ținut pachetul de țigări în buzunar sau i l-a dat lui R.F. să îl introducă în torpedoul mașinii, precum și în ceea ce privește momentul în care inculpatul R.F.

a aflat de existența fragmentului de substanță solidă ce conținea droguri în interiorul pachetului de țigări. Mai mult, poziția pachetului de țigări M. în torpedou conduce la concluzia că acesta a fost pus acolo înainte ca sumele de bani să fie introduse în același locaș. Astfel, din planșa foto aflată la filele 20 (foto 15) și 21 (foto 16) rezultă că în fața pachetului precum și deasupra acestuia se regăsesc așezate trei teancuri de bancnote (îndoite la mijloc) care nu fost introduse după ce pachetul de țigări fusese așezat în torpedou. Această împrejurare evidentă înlătură susținerile inculpatului R.F. privind faptul că nu a făcut decât să primească pachetul de la C.E. și „să-l arunce" în torpedou.

Imaginile la care am făcut trimitere fac dovada că de fapt pachetul de țigări era pus anterior introducerii teancurilor de bancnote în torpedou. Toate acestea, coroborate cu faptul că: - mașina era deținută de mai bine de o lună în exclusivitate de către R.F.; - nici unul dintre inculpați nu face vorbire despre introducerea vreunei sume de bani în torpedou după ce l-au luat pe C.E. în mașină de la Brăila, conduc la concluzia că pachetul conținând cantitatea de 19,4 g cannabis aparținea inculpatului R.F. De asemenea, depozițiile inculpatei D.N. sunt contradictorii, aceasta declarând diferit cu privire la împrejurarea în care (filele 28, 29, 37 - 38 dosar urmărire penală), victima C.E. i-ar fi dat inculpatului R.F.

pachetul de țigări M. și dacă acesta l-a introdus sau nu în torpedoul mașinii. Cei doi inculpați, au declarat în sensul că, R.F. nu avea motive să dețină asupra sa un pachet de țigări M. în condițiile în care acesta fumează țigări K. Acest aspect nu este relevant în condițiile în care potrivit procesului verbal, încheiat la data de 02 februarie 2008 (fila 11) pachetul de țigări M. nu conținea țigări în interior, cum ar fi fost firesc, ci o bucată de substanță solidă care s-a dovedit a avea în conținut droguri de risc, c) Pe parcursul urmăririi penale, inculpații au contestat rezultatul analizelor toxicologice, în urma cărora, în sângele inculpaților s-a pus în evidență cannabis, motivat de faptul că, recoltarea probelor biologice s-a realizat fără acordul lor de voință.

Sub acest aspect, instanța deși a constatat că procedura recoltării probelor biologice s-a realizat cu respectarea legii, a concluzionat, în sensul că, nu rezultă din probele administrate faptul că, inculpații au consumat droguri cu acea ocazie, ci ar fi putut să consume cu o săptămână înainte cannabis, iar consumul de droguri nu este încriminat de legiuitor. Această apreciere a instanței de control judiciar, nu se întemeiază pe nici o probă, în condițiile în care inculpata D.N. a declarat că, nu au consumat niciodată cannabis, precizând că a consumat ocazional, cocaină, în Spania, dar înainte cu aproape jumătate de an de data producerii accidentului.

Inculpatul R.F., a declarat, de asemenea, că a consumat cannabis înainte cu 3 - 4 ani de data producerii accidentului, în Spania și tot în această țară a consumat în urmă cu circa 5 luni un alt drog, probabil ecstasy (filele 38, 43, 50). În prezenta cauză, în afara dovezii indubitabile din care rezultă împrejurarea că inculpații sunt consumatori de cannabis, celelalte probe la care am făcut referire anterior demonstrează faptul că aceștia dețineau drogul pentru consumul propriu astfel încât, soluția de achitare este nelegală. 2. Instanța de apel a înlăturat în mod greșit aplicarea art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, chiar în condițiile în care s-a dispus achitarea a celor doi inculpați.

Mai mult, instanța de apel nu a reținut nici un moment că deținerea cantității de 19,4 grame cannabis de către C.E. ar fi fost legală. Prin urmare, chiar dacă a considerat că fapta sesizată nu a fost comisă de către cei doi inculpați, instanța de apel trebuia să mențină dispozițiile privind confiscarea cantității de cannabis descoperită în mașină în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. f) C. pen. Într-adevăr, aplicarea acestor dispoziții legale nu este condiționată de angajarea răspunderii penale a persoanelor acuzate de deținerea de droguri ci de legalitatea acesteia dețineri. Sunt situații când deținerea de droguri este legală (pentru tratarea unor afecțiuni spre exemplu) situație în care confiscarea nu mai are loc.

În cauză este cert că deținerea cantității de 19,4 grame cannabis este interzisă de lege indiferent dacă această acțiune ilicită este imputată celor doi inculpați sau lui C.E. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 17 1 C. proc. pen. (acesta din urmă în condițiile Deciziei nr. 783 din 12 mai 2009 a Curții Constituționale), solicităm admiterea recursului declarat, casarea Deciziei penale nr. 62/ A 25 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală și în rejudecare: - condamnarea inculpaților D.N. și R.F. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare; - menținerea dispozițiilor privind confiscarea cantității de cannabis, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați va fi admis însă numai cu privire la greșita neconfiscare a cantității de droguri, nefiind întemeiată critica referitoare la achitarea inculpaților, pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune, printre altele, fapta constând în „deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept". În condițiile în care expresia „deținerea", ca verbum regens folosit de legiuitor, nu este explicată în art. 1 din Legea nr. 143/2000, trebuie să se recurgă la explicațiile acesteia conform înțelesului comun.

Conform DEX, a deține însemnă: „a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a dispune de., a poseda, a avea". Înalta Curte constată că, observând aceste explicații pentru „verbum regens", Curtea de Apel Galați, secția penală, a apreciat corect că probele administrate nu conduc, indubitabil, la concluzia că cei 2 inculpați au „deținut" droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, droguri găsite în autoturismul în care s-au aflat împreună cu victima accidentului rutier, numitul C.E. Argumentele potrivit cărora în declarațiile inițiale inculpatul R.F. a arătat că bunurile din autoturism îi aparțin, că - ulterior - inculpații au invocat, în apărare, faptul că pachetul de țigări în care s-a descoperit cantitatea de cannabis ar fi aparținut numitului C.E.

și, mai ales, faptul că în sângele ambilor inculpați s-a pus în evidență drog (cannabis) nu sunt suficiente pentru a înlătura, categoric și în afara oricărui dubiu, apărarea inculpaților potrivit căreia respectivul pachet aparținea victimei. Este adevărat că, potrivit buletinelor de analiză toxicologică, în sângele ambilor inculpați „s-a pus în evidență cannabis" (fil. 62 și 68 dosar urmărire penală), însă această constatare nu presupune, obligatoriu, că drogurile aflate în autoturism le-ar fi aparținut, mai ales să inculpata D.N. nu are antecedente penale (fil. 73 dosar urmărire penală), iar datele din cazierul inculpatului R.F. nu sugerează o activitate infracțională legată de traficul ori consumul de droguri (fil.

74 dosar urmărire penală). Nici poziția ocupată în autoturism de către inculpați și victimă nu este un argument suficient care să contribuie la concluzia, în afara oricărui dubiu, că pachetul de țigări în care se aflau drogurile le-ar fi aparținut acestora, iar nu lui C.E. Argumentul din motivele de recurs potrivit căruia în primele declarații inculpații nu ar fi invocat apărarea constând în aceea că pachetul de țigări, în care se aflau drogurile, ar fi aparținut numitului C.E. este doar o constatare, iar nu o probă cu valoare certă care să contribuie la răsturnarea prezumției de nevinovăție a acestora. Critica din recursul M.P. cu privire la neaplicarea de către instanța de apel a măsurii confiscării speciale a cantității de droguri este însă întemeiată.

În condițiile în care nu există dovezi în sensul că respectiva cantitate de cannabis era deținută în mod legal, potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000, combinat cu art. 118 lit. f) din C. pen., aceasta trebuia supusă măsurii confiscării speciale, ca „bunuri a căror deținere este interzisă de lege", măsură de siguranță care nu presupune obligatoriu condamnarea unei persoane. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul M.P., în sensul celor arătate, va casa decizia atacată numai cu privire la confiscarea drogurilor, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 62/ A din 25 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpații D.N. și R.F. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și dispune confiscarea cantității de 18,4 gr canabis. Menține restul dispozițiilor deciziei. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.