ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1076/2013

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 171/A din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul G.B. împotriva sentinței penale nr. 235 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 235 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureș

au fost condamnați inculpații:

-

B.M.E. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2.500 lei amendă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

și G.B., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2.500 lei amendă.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 63

1

C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a achitat inculpatul B.M.E. pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar pe inculpatul G.B. – pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 2,7 grame cannabis și s-a dispus distrugerea cantității rămase după efectuarea analizelor, de 2 grame cannabis dar și a dispozitivului de mărunțit, inscripționat „B.” ridicat de la inculpatul B.M.E., aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Direcției de Ev. Operativă și Cazier judiciar (dovada din 11 februarie 2010).

În baza art. 191 C. proc. pen. s-a obligat inculpații să plătească în favoarea statului câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul G.B.

În motivarea apelului s-a arătat că în noaptea de 17/18 ianuarie 2010 organele de poliție au oprit în trafic, care era condus de inculpatul G.B. După discuții legate de documentele inculpatului dar și cele ale autoturismului i-au solicitat conducătorului auto – inculpatul G.B. să sufle într-un aparat alcooltest, dar și celuilalt pasager, adică inculpatului B.M. să coboare din autoturism și să așeze pe capota mașinii toate bunurile pe care le deține. Inculpatul G.B. a scos din buzunar printre alte lucruri personale, permisul de conducere pe care susținuse anterior că nu îl are la el, iar inculpatul B. trei pungi de material plastic, transparent, din care două prezentau urme de substanță vegetală, una urme de praf alb și o râșniță compartimentată care avea în interior o substanță vegetală cu aspect de muguri de cannabis. Acest din urmă inculpat a mai scos dintr-un buzunar o cutie de culoare neagră inscripționată O.C.B.P. în care se aflau foițe pentru prepararea țigărilor.

Procedând la verificarea interiorului autoturismului, în torpedou au fost găsite urme de fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, în scrumieră s-au găsit două mucuri cu aspect de țigară confecționată (joint), iar în spatele scaunului din partea dreapta față s-au găsit urme din aceeași substanță verde-oliv cu aspect de muguri de cannabis.

Raportat la aceste aspecte constatate de organele de poliție, cei doi inculpați au fost conduși la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare în vederea recoltării probelor biologice.

Potrivit buletinelor de analiză medicală toxicologică eliberate de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare, inculpatul B.M.E. a fost depistat pozitiv la „marijuana” și la „cocaină”, iar inculpatul G.B. a fost depistat pozitiv doar la marijuana.

În faza de urmărire penală toate bunurile ridicate cu ocazia opririi în trafic a celor doi inculpați au fost supuse analizelor de laborator, în urma cărora a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică din 18 ianuarie 2010 de către Laboratorul de analiză al drogurilor din cadrul D.C.C.O. – Brigada Cluj din care a rezultat că: în dispozitivul pentru mărunțit se observau urme de cannabis, în fragmentele vegetale ridicate ca proba cu nr. 1b și 2a s-au identificat 2,6 grame cannabis și, respectiv 0,1 grame cannabis, în cele două filtre de țigări confecționate și proba 3a reprezentând două punguțe ridicate au fost identificate și în ele urme de cannabis.

Același raport mai precizează că proba 3b reprezentând o punguță de material plastic transparent care a fost ridicată de la inculpați nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope care să intre sub incidența Legii nr. 143/2000.

Dacă inculpatul G.B., raportat la faptele care i se rețin în sarcină, a recunoscut doar împrejurarea că aproximativ cu două zile înainte de constatarea infracțiunilor a consumat într-un club din municipiul Cluj-Napoca o țigară confecționată artizanal, despre care susține că doar ulterior a aflat că avea în conținutul ei și cannabis, inculpatul B.M., audiat fiind, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a arătat că este consumator de cannabis, că își confecționează singur țigările din muguri de cânepă, dar nu de cocaină și a precizat că dispozitivul de mărunțit și mugurii de cânepă care au fost găsiți în autoturism îi aparțin.

Referitor la ziua în care au fost identificați în trafic, respectiv 17 ianuarie 2010 atât inculpații cât și martorul N.M. care-i însoțea au arătat că s-au plimbat prin Baia Mare, au frecventat mai multe localuri, au făcut o deplasare la Baia Sprie unde părinții inculpatului G. dețin o spălătorie auto, au consumat suc și ciocolată iar în momentul reîntoarcerii de pe str. Victoriei (unde l-au lăsat pe martor) au fost opriți în trafic de organele de poliție.

Cu referire la deplasarea la Baia Sprie inculpatul B.M. a declarat că și-a confecționat o țigară cu muguri de cannabis pe care a consumat-o în mașină, singur, în timp ce coinculpatul coborâse să-și viziteze părinții.

Raportat la faptul că inculpatul G.B. a menționat că a consumat o singură țigară cu conținut de muguri de cannabis cu vreo 3-4 zile înainte de depistarea lor, iar coinculpatul B.M. a arătat că niciodată nu a consumat cocaină, instanța, la solicitarea și a apărătorilor, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de specialitate în cadrul Serviciului Medico-Legal Județean Baia Mare. Raportul de expertiză medico-legală de la fila 107 din dosar, privindu-l pe numitul B.M.E. a concluzionat că rezultatele probelor biologice recoltate s-ar putea datora consumului și unor substanțe denumite generic etnobotanice, iar în cazul inculpatului G.B., referitor la efectele și perioada în care aceste efecte se mențin în organism, a precizat că THC-ul ingerat prin inhalare se eliberează treptat din organism, până la 72 de ore, iar depistarea acestei substanțe în organism denotă faptul că ea se găsește în sânge sub formă activă și-și manifestă efectul inclusiv la eliminare, că este variabil în funcție de masa corporală și nu poate fi exprimat cu precizie.

Examinând concluziile actelor medicale întocmite, tribunalul, pentru lămurirea contradicțiilor existente a dispus Institutului Medico-Legal Cluj-Napoca efectuarea unei noi expertize medico-legale care să fie avizată de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale.

Ambele rapoarte de nouă expertiză medico-legală avizate arată că THC se absoarbe respirator bine și rapid și este distribuit imediat în organism, la 10 minute de la terminarea țigării ajunge la o treime din valoarea maximă, iar după două ore concentrația este atât de mică încât nici nu se poate determina. Denumirea generică de substanțe etnobotanice este reprezentată de un amestec de prafuri și plante uscate stropite cu substanțe chimice. În componența lor se pot găsi urme de amfetamină, cocaină, sau heroină, însă absența acestor substanțe din materialul biologic analizat pledează pentru consum de cannabis în cazul inculpatului B.M.

Același raport mai precizează că aprecierea conducerii unui vehicul sub influența cannabinoidelor trebuie făcută pe baza determinării în sânge a ∆

9

THC și 11-nor-∆

9

și că doar prezența acestora este în măsură se evidențieze proximitatea consumului, afectarea psihică a conducătorului auto, pe când prezența lor în proba de urină denotă doar un consum mai îndepărtat sau cronic al drogului. Mai mult, se precizează că efectele psihice ale unei doze standard dispar după circa două ore iar în urină chiar câteva zile.

Raportat la starea de fapt expusă mai sus, la întreaga probațiune administrată, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite doar elementele constitutive ale unei singure infracțiuni în cazul ambilor inculpați și anume cea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, infracțiune pentru care le-a aplicat acestora câte 2.500 lei amendă.

La individualizarea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise, poziția relativ sinceră a inculpaților, lipsa antecedentelor penale dar și cantitatea de droguri relativ redusă consumată de aceștia.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului B.M.E. pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului G.B. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000 apreciind că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus menționate.

Susținerea organului de urmărire penală în sensul că inculpatul B.M. a consumat pe lângă cannabis și cocaină (aspect negat încă din primele declarații de acest inculpat) nu a fost confirmată de nicio probă administrată în fața instanței iar singura referire la acest consum care reiese din buletinul de analiză toxicologică nr. 22 din 18 ianuarie 2010 a fost infirmată atât de raportul de expertiză întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare cât și de cel de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Medico-Legal Cluj-Napoca.

Potrivit art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie infracțiune fapta persoanei care conduce un autovehicul și care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

Din analiza acestui text a rezultat în mod evident că este necesar, pentru a se constata existența acestei infracțiuni, să se stabilească pe bază de probe, dacă conducătorul auto se afla sau nu în momentul conducerii sub influența acestor substanțe. Cum din probele administrate nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea susținută de inculpat și anume că a fumat o țigară înainte cu 3-4 zile, iar din actele medico-legale întocmite nu s-a putut stabili concentrația de THC dar nici manifestările clinice pe care inculpatul G.B. – conducător auto le-ar fi avut sub influența acestor substanțe, instanța a dispus, apreciind că lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni, achitarea acestuia, profitându-le inculpaților evident și principiul statuat „in dubio pro reo”.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 2,7 grame cannabis și distrugerea cantității rămase după efectuarea analizelor, de 2 grame cannabis dar și a dispozitivului de mărunțit, inscripționat „B.” ridicat de la inculpatul B.M.E., aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Direcției de Evidență Operativă și Cazier judiciar (dovada din 11 februarie 2010).

S-au obligat inculpații, ca o consecință a condamnării la plata, conform art. 191 C. proc. pen., și a cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.

Împotriva mai sus menționatei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Maramureș și inculpatul G.B.

Ministerul Public a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, a se pronunța o nouă hotărâre prin care să dispună condamnarea ambilor inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare al instanței, respectiv infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prev. de art. 87 alin 2 din O.U.G. nr. 195/2002, infracțiuni pentru care s-a dispus o soluție de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu de la 2500 lei amendă la o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie executată sub supraveghere sau condiționat.

În esență, s-a susținut că materialul probator administrat în cauză dovedește fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților și starea de fapt reținută în rechizitoriu și ca atare hotărârea atacată apare ca nelegală și netemeinică.

Inculpatul G.B., prin apărătorul ales, a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate și referitor la infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. proc. pen. deoarece această faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

În susținerea acestui motiv de apel a arătat că fapta de deținere a unei țigări de cannabis a fost un fapt singular, ocazional, recunoscut de către inculpat si a fost comisă pentru a satisface o curiozitate și nu o necesitate impusă de dependența de drog.

Analizând apelurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 371 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea au fost nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.

Instanța fondului, coroborând în mod judicios vastul material probator administrat atât cu ocazia urmării penale, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, a stabilit o stare de fapt corectă contrară însă celei reținute prin actul de sesizare al instanței, respectiv rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 4/D/P/2010 al DIICOT Biroul Teritorial Maramureș.

Astfel, s-a reținut ca și stare de fapt, că în data de 17/18 ianuarie 2010 organele de Politie au oprit în trafic, pentru un control de rutină, autoturismul, condus de către inculpatul G.B.. Conducătorului auto i s-a solicitat să se supună testării cu alcooltestul, iar pasagerului din dreapta inculpatul B.M. i s-a cerut să coboare din autoturism și să pună pe capota mașinii toate bunurile pe care le deține asupra sa, după ce a fost controlat corporal și sumar asupra sa, în buzunarul interior din partea stângă, de la haină fiind găsită o râșniță compartimentată, având în interior o substanță vegetală de culoare verde oliv cu aspect de mugur de cannabis, trei pungulițe din material plastic transparent prevăzute cu ziplock din care două urme de substanțe vegetale iar una cu urme de praf alb.

Inculpatul B.M.E. a mai scos din buzunar o cutie de culoare neagră inscripționată OCB Premium în care se afla foițe pentru prepararea de țigări artizanale.

Existând suspiciunea că aceste substanțe găsite asupra inculpatului B.M.E. ar putea fi droguri, au fost chemați lucrători din cadrul SCCO Maramureș care au procedat la efectuarea controlului autoturismului și în urma acestui control au fost găsite în torpedoo urme de fragmente vegetale de culoare oliv, în scrumieră două chiștoace cu aspect de joint, în spatele scaunului din dreapta, pe preș, o substanță vegetală de culoare verde oliv cu aspect de mugur de cannabis.

În urma acestor constatări cei doi inculpați au fost transportați la Spitalul de Urgență din Baia Mare în vederea recoltării de probe biologice.

Din buletinul de analiză medicală toxicologică nr. 22 din 18 ianuarie 2010 a reieșit că inculpatul G.B. a ieșit pozitiv la marijuana (THC), urmare analizării probei de urină recoltate de la acesta, iar inculpatul B.M.E., conform buletinului de analiză medicală toxicologică din 17/18 ianuarie 2010 a ieșit pozitiv la cocaină și marijuana.

Bunurile ridicate cu ocazia opririi în trafic a celor doi inculpați au fost analizate, iar potrivit raportului de constatare tehnico științifică din 18 ianuarie 2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor a reieșit că proba nr. 1 a - constând într-un dispozitiv de mărunțit conține urme de cannabis, proba 1b, respectiv fragmentele vegetale de culoare verde oliv introduse într-o punguță de material plastic transparent cu ziplock, conține 2,6 gr. cannabis, proba 2a, respectiv fragmentele vegetale de culoare verde oliv introduse într-o punguță de material plastic transparent cu ziplock conține 0,1 gr. cannabis, proba 2 b, constând în două filtre de țigarete confecționate artizanal din carton de culoare albă, conține cannabis și tutun, proba 3 a reprezentată de 2 punguțe din material plastic transparent cu ziplock conține urme de cannabis, în probele mai sus menționate punându-se în evidență THC, substanță psihotropă biosintetizată din planta cannabis în timp ce în proba 3b, respectiv punguța din material plastic transparent cu ziplock în care se observă urme de substanță pulverulentă de culoare albă nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope aflate sub incidenta Legii nr. 143/2000.

În cauză au fost audiați inculpații G.B., atât în faza de urmărire, cât și în fata instanței de judecată.

Inculpatul G.B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc pentru consum propriu și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta unor substanțe stupefiante, a recunoscut doar faptul că,cu aproximativ două zile înainte de a fi oprit în trafic, a consumat într-un club din Cluj-Napoca o țigară confecționată artizanal despre care nu știa că conține cannabis, bănuind însă că ar putea fi un joint, pentru că era confecționată artizanal. Acest inculpat a mai declarat că în data de 17 ianuarie, deși a fost împreună cu inculpatul B., nu a consumat droguri.

Inculpatul B.M. a declarat că dispozitivul de mărunțit și mugurii de cânepă îi aparțin și că este consumator ocazional de cannabis însă niciodată nu a consumat cocaină. A mai susținut că s-a întâlnit în ziua controlului cu inculpatul G.B. plimbându-se prin mai multe localuri și profitând de absența acestui inculpat, la un moment dat, în cursul după amiezii și-a confecționat o țigară din mugurul de cânepă pe care îl avea asupra sa, țigară pe care a consumat-o în aceeași zi în mașină.

A mai fost audiat și martorul N.D.M. care a fost în mașina inculpaților pentru circa 3 ore, care a susținut varianta prezentată de către inculpați, respectiv că în aceea zi aceștia ar fi fumat doar țigări de tutun.

În cauză a mai fost audiat și martorul K.G.I. care a fost martor asistent la percheziția autoturismului condus de inculpatul G.B.

Instanța fondului, constatând cauza nelămurită, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de specialitate în cadrul Serviciului Medico-Legal Baia Mare care a concluzionat în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M.E., că rezultatele toxicologice s-ar putea datora consumului unor substanțe denumite generic etnobotanice, iar în cazul inculpatului G.B. s-a concluzionat că perioada în care se mențin efectele substanței active din THC, este variabilă în funcție de masa corporală și de cantitate de țesut adipos și nu poate fi exprimată cu precizie; că THC ingerat prin inhalare se eliberează treptat, până la 72 ore; că neavând date precise privind data consumului de substanță psihotropă singura constatare cu precizie este că la momentul opririi în trafic substanța psihoactivă se găsea în organismul său; că depistarea în organismul unei persoane a unei substanțe stupefiante indică doar prezența acesteia în respectivul organism și consumul de substanță activă și că depistarea THC în organism denotă faptul că această substanță se găsește în sânge sub formă activă și își manifestă efectul inclusiv la eliminare.

Apreciind că expertiza Serviciului Medico-Legal Baia Mare nu a fost edificatoare instanța fondului, în scopul aflării adevărului a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale la IML Cluj-Napoca, expertiză care să fie avizată de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale.

Această nouă expertiză existentă la fila 156 din dosarul de fond a concluzionat următoarele:

Urmare a acestor probe științifice administrate în cauză instanța fondului, în mod legal și temeinic, a stabilit că organele de urmărire penală și probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu au fost în măsură să dovedească fără dubiu că inculpatul G.B. se afla sau nu sub influența substanțelor stupefiante, deoarece acestuia nu i-au fost recoltate probe de sânge, singurele concludente în a dovedi prezenta substanțelor stupefiante și mai ales afectarea psihică a inculpatului în momentul opririi în trafic.

Probele administrate au dovedit doar faptul că inculpatul G.B. a consumat anterior conducerii autoturismului o țigară cannabis.

Atâta timp cât prin metode științifice nu s-a putut dovedi că prezenta THC-ului în urină i-ar fi alterat acestui inculpat puterea de concentrare în trafic, sau cu alte cuvinte, că ar fi condus sub influența substanțelor stupefiante există dubii serioase cu privire la existența laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar potrivit principiului in dubio pro reo orice dubiu profită inculpatului.

Ca atare, soluția de achitare a inculpatului G.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii anterior menționate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost una legală și temeinică.

Situația a fost similară în ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului B.I.M., această infracțiune nefiind dovedită urmare a coroborării probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești.

Consumul de cocaină, contestat pe tot parcursul procesului penal de către inculpatul B.M.E., nu a fost confirmat nici de declarațiile coinculpatului G.B. sau ale martorilor audiați în cauză și nici de rapoartele de expertize medico-legale întocmite în cauză care au arătat doar că rezultatele probelor biologice recoltate de la acest inculpat s-ar putea datora consumului unui amestec de substanțe denumite generic etnobotanice. Experții de la IML Cluj-Napoca au arătat că denumirea generică de substanțe etnobotanice este reprezentată de un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice, în componența lor putându-se găsi urme de afetamină, metamfetamină, mefedronă, cocaină, heroină sau cannabinoizi sintetici. Absența acestor substanțe din materialul biologic analizat pledează pentru consumul de cannabis.

Nefiind dovedite nici în cazul acestei infracțiuni, fără dubiu latura obiectivă soluția de achitare pronunțată de instanța fondului este una legală și temeinică, conformă cu principiile care guvernează procesul penal.

Singura infracțiune reținută în sarcina inculpaților și dovedită fără putință de tăgada este infracțiunea prev. art. de 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv că cei doi inculpați în data de 17 spre 18 ianuarie 2010 au deținut pentru consum propriu cannabis pe care l-au consumat sub formă de țigară.

Pedeapsa aplicată celor doi inculpați, de 2500 lei amendă, contrar susținerilor Ministerului Public a fost corect individualizată avându-se în vedere gardul de pericol social concret al faptei deduse judecății, criteriile generale de individualizare a pedepselor, împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpații nefiind decât consumatori ocazionali de substanțe stupefiante, poziția sinceră a acestora pe parcursul procesului penal, cantitatea mică de droguri deținută și consumată 2,7 gr. în ceea ce privește pe inculpatul B.M.E. și o țigară în ceea ce privește pe inculpatul G.B. precum și lipsa antecedentelor penale.

Inculpații nu au fost cunoscuți ca și consumatori de droguri, au o vârstă tânără, inculpatul B.M.E. este încadrat în muncă în calitate de constructor și zidar la o societate din Spania și ca atare, instanța fondului a apreciat în mod corect că o pedeapsă cu amendă este aptă să contribuie la reeducarea acestuia și să prevină comiterea de noi infracțiuni atingându-se astfel scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 2,7 gr. de cannabis și a dispozitivului de mărunțit ridicată de la inculpatul B.M.E.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul G.B., criticând soluția ca netemeinică, întrucât în mod greșit a fost condamnat, deși fapta săvârșită nu întrunește gradul de pericol social prevăzut de lege. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

A invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate constată că în mod greșit a fost invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., privind greșita încadrare juridică, atâta timp cât inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 18

1

C. pen.

În cauză trebuia invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. – în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii – caz de casare pe care, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea îl poate lua însă în considerare și din oficiu.

Faptele reținute în sarcina inculpatului însă, nu pot atrage aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 18

1

C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanța ține seama, conform art. 18

1

C. pen., de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Curtea apreciază că deținerea în vederea consumului a unui drog de risc, nu poate fi considerară o faptă lipsită de importanță în condițiile în care există o recrudescență a unor astfel de fapte în România, iar consecințele negative sunt multiple, de ordin social, medical, economic.

De aceea, consideră că fapta reținută îndeplinește gradul de pericol prevăzut de lege pentru ca fapte să fie infracțiune, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.B. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2013.