ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2865/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 636 din 17 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. 4286/100/2012, printre altele , s-a dispus condamnarea inculpatului: - M.I.E. la: - 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1254 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetric cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Maramureș nr. 80-D/P/2010 din 5 iunie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.A.R.

și M.I.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina inculpatului B.A.R. s-a reținut că, în perioada 2010-mai 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, a oferit, a distribuit, a transportat, a livrat, a vândut altor persoane în mod repetat și constant (inclusiv investigatorului sub acoperire și unor minori) diverse cantități de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis-hașiș).

În aceeași perioadă și-a procurat droguri de risc și a deținut pentru consum propriu fără drept astfel de droguri, consumând efectiv asemenea droguri. Cu privire la inculpatul M.I.E. s-a reținut că în perioada mai 2011-mai 2012, a procurat de la inculpatul B.A.R., a primit de la acesta, a deținut, a oferit, a distribuit, a vândut și a livrat altor persoane (inclusiv mai multor minori de la Liceul A. din Baia Mare, unde și el era elev) cannabis și rezină de cannabis-hașiș. De asemenea, în perioada 2010-mai 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale și-a procurat droguri de risc de la inculpatul B.A.R. și din alte surse și a deținut pentru consum propriu fără drept astfel de droguri, consumând efectiv asemenea droguri.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești în cauză, inculpatul M.I.E. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Inculpatul B.A.R. nu a uzat de procedura de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. și, în consecință, s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești și administrarea de probe doar cu privire la acest inculpat. Instanța de fond, cu privire la inculpatul M.I.E. a reținut că rezultă că este consumator ocazional de droguri (cannabis și hașiș) de circa doi ani, procurându-și droguri din diferite surse.

Aproximativ în perioada mai 2011, l-a cunoscut pe inculpatul B.A.R., cumpărându-și în continuare droguri de la acesta, de circa 3-4 ori pe lună, câte 1-2 grame la prețui de 60 RON gramul. Drogurile le cumpăra pentru consum propriu, însă, uneori, le consuma împreună cu colegii de liceu (la acea dată fiind elev la Liceul A. din Baia Mare), ori se întâmpla să comercializeze altor persoane, colegi de clasă. Totodată din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpatul M.I.E. era cunoscut printre colegii de liceu ca fiind o persoană consumatoare de droguri și care poate să intermedieze cumpărarea de droguri. Astfel, colegii săi de liceu adunau bani împreună, după care banii erau dați inculpatului M.I.E., care se deplasa la domiciliul inculpatului B.A.R.

și procura cantitatea de drog, de regulă 1 gram de cannabis ori rezină de cannabis. Întotdeauna inculpatul îi telefona în prealabil inculpatului B.A.R. pentru a se interesa dacă acesta deține droguri, uneori folosind telefoanele mobile ale colegilor pentru a-l apela pe inculpat. În acest sens, a arătat prima instanță, sunt declarațiile martorilor: B.D.E., care a arătat că, la finele anului 2011, a început să consume droguri împreună cu inculpatul M.I.E., acesta din urmă ocupându-se de procurarea drogului, că a apelat împreună cu alți colegi de câteva ori la inculpatul M.I.E., însă fiind nemulțumit de cantitatea primită a solicitat să-l pună în legătură cu inculpatul B.A.R., de la care martorul a achiziționat ulterior direct drogurile; M.D.A., care a arătat că o dată a contribuit cu bani și a cumpărat împreună cu inculpatul M.I.E.

1 gram de drog, după care inculpatul M.I.E. i-a spus unde locuiește inculpatul B.A.R., martorul cumpărând în continuare droguri de la acesta din urmă; O.F.A., care a declarat că o dată și-a procurat drog împreună cu martorul M.D.A. de la inculpatul M.I.E., după care de procurarea drogurilor s-au ocupat colegii săi, știind însă că drogurile provin de la un băiat numit „R.”; A.A.C., A.A.S., R.A.I. și S.G., care au arătat că o singură dată au apelat la inculpatul M.I.E., i-au dat bani și acesta Ie-a intermediat cumpărarea unui gram de drog; A.A.D., care a declarat că de trei ori inculpatul M.I.E. i-a intermediat cumpărarea a câte 1 gram de hașiș, i-a dat bani și inculpatul i-a adus drogul; Z.C.N., care a precizat că de 2 ori a contribuit cu bani împreună cu colegii pentru cumpărarea unui gram de drog, inculpatul M.I.E.

procurându-le drogurile, menționând că acestea provin de la un băiat numit „R.”; S.R.A., care a arătat că a cumpărat droguri de la inculpatul B.A.R. direct, ori prin intermediul inculpatului M.I.E., apelând la acesta din urmă de vreo șase ori, cunoscând însă că drogurile provin tot de la inculpatul B.A.R. În drept, instanța de fond a reținut ca , faptele inculpatului M.I.E., care, în perioada mai 2011-mai 2012, a procurat de la inculpatul B.A.R., a deținut, a oferit, a distribuit, a transportat și a vândut altor persoane (inclusiv minori) în mod repetat droguri de risc, cannabis și hașiș (rezină de cannabis) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv, 2 ani-10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și 4 luni-1 an 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, dar și pericolul social concret al faptelor, împrejurarea că, în cea mai mare parte inculpatul și-a cumpărat drogurile pentru consum propriu și doar uneori a vândut altor persoane din aceste droguri, ori a intermediat cumpărarea de droguri de la inculpatul B.A.R. și în cantități reduse de 1-2 grame, rezultând astfel o cantitate relativ redusă de droguri traficată, împrejurare ce a fost reținută ca o circumstanță atenuantă în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 C. pen.

Instanța a apreciat că pedepsele aplicate corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen. și necesităților reale de reeducare a inculpatului. Nu în ultimul rând s-au avut în vedere și datele furnizate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, din care rezultă că inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională pe fondul vulnerabilității emoționale generate de trauma suferită ca urmare a pierderii ambilor părinți, și a apartenenței la un anturaj nepotrivit, în cadrul căruia era încurajat consumul de droguri. Experiența traversată ca urmare a demarării cercetării sale penale a determinat majore schimbări de optică și de atitudine, inculpatul finalizându-și studiile liceale, în prezent fiind student la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia-Mare.

S-a mai reținut că inculpatul M.I.E. are antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 1254 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Baia Mare (definitivă la 21 iunie 2011) la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe timp de 2 ani, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în perioada minoratului. În cursul termenului de încercare, inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pedeapsă ce a fost cumulată cu cea aplicată în prezenta cauză , inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.I.E., solicitând desființarea în parte a hotărârii atacate și, pronunțându-se o nouă hotărâre, a se dispune reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 38/A din 4 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I.E. cu obligarea sa la plata sumei de de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar suma de 50 RON, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că nu se impune în cauză a se da o eficiență mai mare nici dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și nici împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, prin reținerea ei și ca circumstanță atenuantă, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispozițiile art. 52 C. pen.

privind scopul pedepsei. Din aceeași rațiune, a arătat instanța, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impune valorificarea într-o măsură mai mare a împrejurărilor reținute de instanță cu valoarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

ori reținerea unor noi împrejurări cu această valoare (contextul emoțional care a generat intrarea inculpatului în câmpul infracțional, reluarea studiilor, etc.), întrucât acestea sunt evenimente naturale, care, mai devreme sau mai târziu, apar în viața oricărui om, iar reabilitarea emoțională, reluarea studiilor sunt atitudini, de asemenea, firești, normale și nu trebuie făcut un titlu de glorie din acestea, care să reclame o asemenea clemență din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost anterior condamnat, săvârșind prezentele fapte în perioada suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, astfel că nu s-ar fi impus (fără a fi în prezența unui concurs între cauze de agravare și cauze de atenuare a răspunderii penale, în sensul legii) reducerea pedepselor sub minimul special, redus și acesta cu ⅓, reducerea operată de prima instanță apreciindu-se că este oricum, mult prea substanțială față de circumstanțele concrete ale speței, față de împrejurarea că, deși în trecut inculpatul a beneficiat de clemența organelor judiciare, nu a înțeles să se îndrepte, ci a perseverat în atitudini cu caracter penal.

Împotriva acestei decizii, inculpatul M.I.E. a formulat, în termen legal, la 12 martie 2013, recursul de față, solicitând o reindividualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora , invocând ca temei de drept cazul casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul M.I.E. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la 4 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care însă nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinat în recurs.

Pentru considerentele expuse , recursul declarat de inculpatul M.I.E. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 4 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.E. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 4 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2013.