ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 220/P din data de 23

noiembrie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74

lit. c) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. a

condamnat pe inculpatul B.F., pentru comiterea infracțiunii de trafic intern de

droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a doua, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de

la 10 august 2012 la zi.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc.

pen. a condamnat pe inculpatul O.H.B., pentru comiterea infracțiunii de trafic

intern de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În baza art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc.

pen. a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de trafic

internațional de droguri de risc la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele

mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua, lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei

principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.

pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția acestuia asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii și s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 10 august 2012 la zi

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic intern de

droguri de risc reținuta în sarcina inculpatei G.F.D., din art. art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, în

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.

522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) C. pen. și cu

referire la art. 320

1

C. proc. pen., texte de lege în baza căruia a

fost condamnată inculpata la pedeapsă principală de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc.

pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de

trafic internațional de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 3 ani

închisoare și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive

de la 17 august 2012 la zi și s-a menținut măsura arestului preventiv a

inculpatei, măsură dispusă prin încheierea nr. 49 din 17 august 2012.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și cu referire la art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.P.M., cetățean spaniol, pentru

comiterea infracțiunii de trafic intern de droguri de risc la o pedeapsa de 1

an 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, cu aplic. art. 74 lit. c)

C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul B.P.M., pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de

droguri de risc, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit

pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive

de la 17 august 2012 la zi și s-a menținut măsura arestului preventiv a

inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 49 din 17 august 2012.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea specială de la inculpații B.F., O.H.B., G.F.D. și B.P.M. a

cantității de 9038 grame cannabis rămasă în urma efectuării analizelor de

laborator.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Serviciul

Teritorial Oradea, emis în Dosarul nr. 94/D/P/2012 din 01 octombrie 2012 au

fost trimiși în judecată inculpații B.F. pentru comiterea infracțiunii de

trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, O.H.B., G.F.D. și B.P.M.,

pentru infracțiunile de trafic intern și trafic internațional de droguri de

risc, prev. de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen.

Inculpații au adoptat

o poziție de recunoaștere în întregime a acuzațiilor aduse atât în cursul

urmăririi penale, cât și în fața instanței. Mai mult, fiecare dintre inculpați

a învederat instanței încă dinaintea citirii actului de sesizare că solicită ca

judecata să se desfășoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., că recunosc comiterea infracțiunilor așa cum sunt descrise în

rechizitoriu și solicită ca judecarea lor să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

În data de 09 august

2012, organele de cercetare penală ale poliției s-au sesizat din oficiu

reținând că inculpatul B.F. ar face parte dintr-o grupare infracțională ce

acționează pe relația Spania-România și urmează să primească de la o anumită

persoană, "I.", aflată pe teritoriul Spaniei și identificată ulterior

în persoana inculpatei G.F.D., o cantitate de aproximativ 500 grame rezină de

cannabis, prin intermediul numitului "P.", identificat ulterior în

persoana inculpatului O.H.B. Sesizarea a avut la bază notele privind convorbirile

telefonice interceptate, din cuprinsul cărora a rezultat pregătirea comiterii

infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri de risc. Astfel, la

data de 10 august 2012, organele de cercetare penală ale poliției judiciare,

din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea - Serviciul

Antidrog s-au deplasat în localitatea Mediaș, jud. Sibiu, unde urma să aibă loc

predarea coletului conținând drogurile de către inculpatul O.H.B., inculpatului

B.F.. De asemenea, între orele 04.00 - 18.00 din data de 10 august 2012,

lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. Direcția de Operațiuni Speciale -

Serviciul de Operațiuni Speciale Târgu Mureș au supravegheat operativ

activitățile desfășurate de inculpatul B.F., rezultatul fiind consemnat în

raportul întocmit cu acea ocazie. Astfel, după ce inculpații B.F. și O.H.B.

s-au întâlnit în parcarea magazinului L. din Mediaș, au discutat o scurtă

perioadă de timp, inculpatul O.H.B. arătându-i celuilalt inculpat ceva în

portbagajul autoturismului având numărul de înmatriculare X, cu care venise,

după care ambii inculpați au urcat în autoturism, inculpatul O.H.B. fiind la

volanul acestuia, și s-au deplasat către ieșirea din Mediaș, spre direcția

Sighișoara.

Poziția de

recunoaștere a comiterii infracțiunilor a fost menținută de către inculpați și

cu prilejul audierii lor de către instanță, chiar dacă fiecare a încercat să

nuanțeze participația proprie, în special, în ce privește luarea deciziilor pe

parcursul achiziționării și transportării drogurilor.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța a mai avut în vedere criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul și mijloacele de

comitere a infracțiunilor - cantitatea importantă de rezină de cannabis traficată

- aproape 10 kg, participația concretă a fiecăruia în realizarea acțiunilor

infracționale. S-a reținut că, așa cum rezultă din convorbirile telefonice

înregistrate, inculpatul B. și inculpata G. au fost cei care au stabilit

detaliile și au luat deciziile privind traficul de droguri, ceilalți doi, având

un rol mai puțin important. Astfel, s-au avut în vedere în mod deosebit

"planurile de extindere" pe care le făceau inculpatul B. și inculpata

G. după ce primul transport de droguri ar fi reușit. De asemenea, instanța a

reținut numărul actelor materiale în cazul inculpatei G., urmarea ce s-ar fi

putut produce prin comercializarea acestei cantități de rezina canabis,

persoana fiecăruia dintre inculpați - fără antecedente penale, conduita

acestora după săvârșirea infracțiunilor, atât în cursul urmăririi penale cât și

al judecății.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Oradea și inculpații B.F., B.P.M. și G.F.D.

Reprezentantul

Ministerului Public a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii

atacate.

Inculpatul B.F. a

solicitat instanței admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe

cale de consecință, procedând la o nouă judecare să se pronunțe o nouă hotărâre

prin care să se dispună reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea

inculpatului, precum și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) din

C. pen.

Inculpata G.F.D. a

solicitat instanței admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate și

reducerea pedepsei raportat la circumstanțele obiective ale comiterii faptei,

la circumstanțele personale ale inculpatului, precum și la circumstanțele

cauzei, avându-se în vedere dispozițiile legale ale articolelor 320

1

C. proc. pen. coroborate cu articolele 71, 74 și 76 din C. pen.

Pentru inculpatul

B.P.M. s-a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii

decesului acestuia.

Prin Decizia penală

nr. 38/A din 07 martie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și de

inculpatul B.P.M. împotriva Sentinței penale nr. 220 din 23 noiembrie 2012 a

Tribunalului Bihor, care a fost desființată în sensul că:

S-au reținut în

favoarea inculpaților B.F. și O.H.B. dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000 și s-au înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

c) C. pen. reținute în favoarea celor doi inculpați.

A fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatului B.G. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea

nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare la:

- 3 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului

O.H.B. în pedepsele individuale și a fost majorată pedeapsa ce i-a fost

aplicată inculpatului O.H.B. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.

522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an închisoare la:

- 2 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

A fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatului O.H.B. pentru comiterea infracțiunii prev. și

ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin

Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la:

- 3 ani și 6 luni

închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art.  64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus arătate

în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpatul O.H.B. să execute pedeapsa

rezultantă de:

- 3 ani și 6 luni

închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei aplicată inculpatei G.F.D. în pedepsele

individuale.

A fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatei G.F.D. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped.

de 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.

522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an și 10 luni închisoare

la:

- 1 an și 11 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

A fost majorată

pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei G.F.D. pentru comiterea infracțiunii

prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și cu

referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani închisoare

la:

- 3 ani și 6 luni

închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus arătate

în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpata G.F.D. să execute pedeapsa

rezultantă de:

- 3 ani și 6 luni

închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei.

II. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului B.P.M., cetățean spaniol, ca urmare a decesului

inculpatului și a înlăturat obligarea inculpatului B.P.M. de la plata

cheltuielilor judiciare în fond în sumă de 2000 RON.

A fost menținută

măsura arestării preventive a inculpaților B.F. și G.F.D. și a fost dedus din

pedepse, arestul preventiv până la zi, 7 martie 2013.

Au fost menținute

dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile penale declarate de inculpații B.F. și G.F.D. împotriva

aceleași sentințe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a arătat că prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste

aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârșite

de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

Analizând cauza din

perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. proc. pen., instanța de fond,

în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să

răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.

De asemenea, situația

de fapt avută în vedere de prima instanță este una corectă, evenimentele

derulându-se în modalitatea prezentată de instanța de fond.

S-a reținut că

instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat

just în lumina dispozițiilor art. 63 C. proc. pen. și pe baza acestuia a

reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept.

Față de situația de

fapt reținută corect de instanța de fond, curtea a constatat că încadrarea

juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corespunzătoare, că

vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită, doar că pedepsele aplicate

acestora nu au fost corect individualizate.

Cât privește

modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

persoana inculpaților, dar și faptele și gradul de pericol social concret al

acestora.

Recunoașterea unor

anumite împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât

dacă, împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se

învederează a satisface în mod concret imperativul justei individualizări a

pedepsei.

Împotriva Deciziei

nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și

inculpații B.F., G.F.D. și O.H.B.

Examinând recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, atât din punct de vedere al

motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că în

cauză se impunea ca în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, prima instanță și cea

de apel să dispună prelevarea de probe biologice în vederea introducerii

profilului genetic al inculpaților în baza de date a Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare, aspect care va fi remediat pe calea recursului.

Examinând recursurile

declarate de recurenții-inculpați B.F., G.F.D. și O.H.B. prin raportare la

dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea

sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2), că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.

385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța

nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care

le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen.

prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, la data de 7

martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din

lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute

de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,

la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în

termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în

speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurenții-inculpați B.F., G.F.D. și O.H.B., se constată

că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria

motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară,

pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar,

respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen.

În recurs, inculpații

au invocat cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv redozarea pedepselor aplicate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că pedepsele au fost aplicate

în limitele prevăzute de textul de lege

Verificând

îndeplinirea cerințelor mai sus menționate, se observă, însă, că inculpații

B.F. și G.F.D. și-au motivat recursurile oral în ziua judecății, încălcându-și,

astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și

Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai

enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și

pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor inculpaților B.F., G.F.D.

circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Instanța constată că

abrogarea art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea

criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea

inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele recursului.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, va casa în parte atât decizia penală, cât și Sentința penală nr. 220/P

din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor numai sub aspectul

omisiunii aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

Va dispune prelevarea

de la inculpații B.F., G.F.D. și O.H.B. de probe biologice în vederea

introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F., G.F.D. și O.H.B. împotriva

Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului

inculpat B.F. va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 10

august 2012 la 19 iunie 2013 și va deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatei G.F.D. durata reținerii și arestării preventive de la 17 august 2012

la 19 iunie 2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați B.F. și G.F.D. la plata

sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga și

recurentul inculpat O.H.B. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 38/A

din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează în parte atât

decizia penală, cât și Sentința penală nr. 220/P din 23 noiembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Bihor numai sub aspectul omisiunii aplicării

prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.

Dispune prelevarea de

la inculpații B.F., G.F.D. și O.H.B. de probe biologice în vederea introducerii

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Menține restul

dispozițiilor sentinței și deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

II. Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații B.F., G.F.D. și O.H.B. împotriva

Deciziei penale nr. 38/A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului B.F. durata reținerii și arestării preventive de

la 10 august 2012 la 19 iunie 2013.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatei G.F.D. durata reținerii și arestării preventive de

la 17 august 2012 la 19 iunie 2013.

Obligă recurenții

inculpați B.F. și G.F.D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul

cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurentul

inculpat O.H.B. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV