ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 08 iunie 2011, Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen. și cu referire la art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F.N.I. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 6 luni închisoare. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.

și cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen. și cu referire la art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă principală de 1 lună închisoare. În baza art. 83 C. pen.

a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/P din 16 decembrie 2004 rămasă definitivă la data de 12 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1215/2004 al Tribunalului Bihor și a dispus executarea acesteia alături de fiecare dintre cele trei pedepse stabilite în prezenta cauză, rezultând pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și 4 ani și 1 luna închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 05 noiembrie 2010 la 09 noiembrie 2010 În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.N.I. a sumei de 1.250 RON, dobândiți în mod ilicit din vânzarea drogurilor. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpați a cantității de 29,5 grame cannabis rămase în urma efectuării analizelor de laborator. A obligat inculpatul F.N.I. să restituie suma de 370 RON către Inspectoratul General al Poliției Române. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea au fost trimiși în judecată inculpații F.N.I. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. și G.A.L. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Inculpații au adoptat o poziție de recunoaștere în întregime a acuzațiilor aduse atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței. Mai mult, fiecare dintre inculpați a învederat instanței încă dinaintea citirii actului de sesizare că solicită ca judecata să se desfășoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., recunosc comiterea infracțiunilor așa cum sunt descrise în rechizitoriu și solicita ca judecarea lor să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a procedat la audierea acestora pentru verificarea condițiilor prevăzute de acest text de lege, iar inculpații au recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost acestea reținute în rechizitoriu. Inculpatul F.N.I. a arătat ca „în luna septembrie 2010 fiind în Grecia, am cumpărat de la cineva 100 gr. de cannabis pe care l-am adus în România. Am consumat o parte din această cantitate împreună cu prietenii mei după care am și vândut împreună cu G. câte un gram altor persoane. Menționez că această operațiune de vânzare s-a repetat de vreo 4-5 ori.

Gramul de cannabis l-am vândut cu 50 RON. Punându-mi-se în vedere faptul că în cursul urmăririi penale am declarat că aș fi vândut 10-15 gr. arat că nu mai rețin exact cantitatea vândută dar arat că a fost undeva între 5 - 15 gr. Întrucât inculpatul G. cunoștea persoanele ce doreau să cumpere cannabis, acesta era și cel care vinde efectiv dar cred că s-a întâmplat să fiu și eu o parte când a vândut o parte din cannabis. Banii rezultați din vânzarea drogurilor îmi reveneau mie, însă atunci când ieșeam împreună cu inc. G. în oraș , se întâmpla ca eu să fiu cel care achita consumația. Nu mai știu exact dar cred că a fost vorba de cantitatea de 25 de gr. sau 30 atunci când a avut loc flagrantul”.

Inculpatul G.A.L. a arătat că „recunosc comiterea faptelor reținute în sarcina mea și mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, întrucât sunt adevărate. Lucram ca și barman în Clubul D. și-l cunoșteam pe inc. F. de mai multă vreme iar anul trecut după ce a venit din Grecia, m-am întâlnit cu el la locul meu de muncă, mi-a oferit marijuana ca să încerc. Ulterior, inc. F. mi-a spus și că are o cantitate mai mare și m-a întrebat dacă nu cumva cunosc persoane interesate să cumpere asemenea produse”. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în cursul lunii septembrie 2010, pe când lucra în insula Thassos din Grecia, inculpatul F.N.I. a cumpărat contra sumei de 650 euro cantitatea de 100 grame cannabis, din care o parte a consumat în timp ce era încă în Grecia, iar cu privire la restul de circa 60-70 grame de cannabis a luat hotărârea de a-l aduce în țară.

Astfel, a ambalat canabisul într-o folie de stanyol alimentar, pe care a introdus-o mai apoi într-o punguliță din plastic și în cele din urmă pungulița a introdus-o într-o cutie de ciocolată N., acoperind-o cu ciocolată, pentru ca mirosul înțepător al cannabisului să nu fie sesizat la un eventual control. Ulterior, a discutat cu inculpatul G.A.L. despre comercializarea canabisului în Oradea, acesta din urma având la acea data calitatea de barman intr-un local din oraș. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul F.N.I. a cumpărat un set de pungulițe din plastic cu sistem de închidere zip-lock în care a introdus în fiecare câte un gram de cannabis și mai apoi a vândut prin intermediul inculpatului G. întreaga cantitate, mai puțin 10 grame ce au fost ulterior găsite de către organele de urmărire penală în urma conducerii în teren.

Astfel, inculpatul G.A.L., lucrând în calitate de barman în localul D., intra în contact cu foarte mulți tineri, cărora le-a oferit cu titlu gratuit, ori contra cost cannabis pentru consum, însă sumele obținute erau predate inculpatului F. În total, potrivit declarațiilor inculpaților, profitul realizat a fost de circa 1250 RON, sumă pe care inculpatul F.N.I. a cheltuit-o în interes personal. Declarațiile de recunoaștere a celor doi inculpați se coroborează cu procesele-verbale privind rezultatul activităților autorizate prin care colaboratorul autorizat a achiziționat cannabis de la cei doi inculpați, cu declarațiile învinuitului P.C.P., cu declarațiile martorilor C.A.E., M.D.C., V.S.S. Întrucât instanța a constatat ca fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 320 1 C. proc.

pen., inculpații recunoscând comiterea infracțiunilor, iar probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției lor. Faptele inculpatului F.N.I. de a fi introdus în țară droguri de risc, de a fi oferit, vândut, distribuit droguri de risc fără drept, precum și fapta de a fi deținut droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, toate aceste acțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Întrucât inculpatul a formulat în cursul urmăririi penale denunțuri ce au ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, la încadrarea juridică reținută în sarcina sa s-a reținut și incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, întrucât inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., a beneficiat potrivit alin. (7) din acest articol de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsa prevăzute în lege.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor - cantitatea de cannabis, participația fiecăruia în realizarea acțiunilor infracționale, urmarea produsă prin comercializarea acestei cantități de cannabis, persoana celor doi inculpați cu antecedente - inculpatul F., respectiv fără antecedente - inculpatul G., mediul familial din care provin, conduita acestora atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.N.I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele.

În motivele scrise de apel și întrucât probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției sale, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo) și, deci, inculpatul trebuie achitat. Prin decizia penală nr. 92/A din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 139 din 8 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime, apreciind că este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc.

pen., inculpatul F.N.I., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului. Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele inculpatului F.N.I.

de a fi introdus în țară droguri de risc, de a fi oferit, vândut, distribuit droguri de risc fără drept, precum și fapta de a fi deținut droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, toate aceste acțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul a formulat, în cursul urmăririi penale, denunțuri ce au contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului s-a reținut și incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, întrucât inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., a beneficiat potrivit alin. (7) din acest articol de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (existența antecedentelor penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale. În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.N.I. împotriva deciziei penale nr. 92/A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.