ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139 din 08 iunie

2011, Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen. și art. 76 C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc.

pen. a condamnat pe inculpatul F.N.I. pentru comiterea infracțiunii de trafic

de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și art. 74 alin. (1) lit. c)

și art. 76 C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii introducere în țară,

fără drept, de droguri de risc, la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și

art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen. și cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de

deținere de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă principală de 1 lună

închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/P din 16

decembrie 2004 rămasă definitivă la data de 12 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul

nr. 1215/2004 al Tribunalului Bihor și a dispus executarea acesteia alături de

fiecare dintre cele trei pedepse stabilite în prezenta cauză, rezultând

pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și 4 ani și 1 luna

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua,

b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de

la 05 noiembrie 2010 la 09 noiembrie 2010

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială

de la inculpatul F.N.I. a sumei de 1.250 RON, dobândiți în mod ilicit din vânzarea

drogurilor.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 C. pen., a dispus confiscarea specială

de la inculpați a cantității de 29,5 grame cannabis rămase în urma efectuării analizelor

de laborator.

A obligat inculpatul F.N.I.

să restituie suma de 370 RON către Inspectoratul General al Poliției Române.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial

Oradea au fost trimiși în judecată inculpații F.N.I. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările

ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare,

cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în condițiile concursului de infracțiuni

prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. și G.A.L. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în condițiile

concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpații au adoptat

o poziție de recunoaștere în întregime a acuzațiilor aduse atât în cursul urmăririi

penale cât și în fața instanței. Mai mult, fiecare dintre inculpați a învederat

instanței încă dinaintea citirii actului de sesizare că solicită ca judecata să

se desfășoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.,

recunosc comiterea infracțiunilor așa cum sunt descrise în rechizitoriu și solicita

ca judecarea lor să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a procedat la

audierea acestora pentru verificarea condițiilor prevăzute de acest text de lege,

iar inculpații au recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost acestea reținute

în rechizitoriu.

Inculpatul F.N.I. a arătat

ca „în luna septembrie 2010 fiind în Grecia, am cumpărat de la cineva 100 gr. de

cannabis pe care l-am adus în România. Am consumat o parte din această cantitate

împreună cu prietenii mei după care am și vândut împreună cu G. câte un gram altor

persoane. Menționez că această operațiune de vânzare s-a repetat de vreo 4-5 ori.

Gramul de cannabis l-am vândut cu 50 RON. Punându-mi-se în vedere faptul că în cursul

urmăririi penale am declarat că aș fi vândut 10-15 gr. arat că nu mai rețin exact

cantitatea vândută dar arat că a fost undeva între 5 - 15 gr. Întrucât inculpatul

G. cunoștea persoanele ce doreau să cumpere cannabis, acesta era și cel care vinde

efectiv dar cred că s-a întâmplat să fiu și eu o parte când a vândut o parte din

cannabis. Banii rezultați din vânzarea drogurilor îmi reveneau mie, însă atunci

când ieșeam împreună cu inc. G. în oraș , se întâmpla ca eu să fiu cel care achita

consumația. Nu mai știu exact dar cred că a fost vorba de cantitatea de 25 de gr.

sau 30 atunci când a avut loc flagrantul”.

Inculpatul G.A.L. a arătat

că „recunosc comiterea faptelor reținute în sarcina mea și mențin declarațiile date

în cursul urmăririi penale, întrucât sunt adevărate. Lucram ca și barman în Clubul

D. și-l cunoșteam pe inc. F. de mai multă vreme iar anul trecut după ce a venit

din Grecia, m-am întâlnit cu el la locul meu de muncă, mi-a oferit marijuana ca

să încerc. Ulterior, inc. F. mi-a spus și că are o cantitate mai mare și m-a întrebat

dacă nu cumva cunosc persoane interesate să cumpere asemenea produse”.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut că în cursul lunii septembrie 2010, pe când lucra

în insula Thassos din Grecia, inculpatul F.N.I. a cumpărat contra sumei de 650 euro

cantitatea de 100 grame cannabis, din care o parte a consumat în timp ce era încă

în Grecia, iar cu privire la restul de circa 60-70 grame de cannabis a luat hotărârea

de a-l aduce în țară. Astfel, a ambalat canabisul într-o folie de stanyol alimentar,

pe care a introdus-o mai apoi într-o punguliță din plastic și în cele din urmă pungulița

a introdus-o într-o cutie de ciocolată N., acoperind-o cu ciocolată, pentru ca mirosul

înțepător al cannabisului să nu fie sesizat la un eventual control. Ulterior, a

discutat cu inculpatul G.A.L. despre comercializarea canabisului în Oradea, acesta

din urma având la acea data calitatea de barman intr-un local din oraș.

În realizarea acestei

rezoluții infracționale, inculpatul F.N.I. a cumpărat un set de pungulițe din plastic

cu sistem de închidere zip-lock în care a introdus în fiecare câte un gram de cannabis

și mai apoi a vândut prin intermediul inculpatului G. întreaga cantitate, mai puțin

10 grame ce au fost ulterior găsite de către organele de urmărire penală în urma

conducerii în teren.

Astfel, inculpatul G.A.L.,

lucrând în calitate de barman în localul D., intra în contact cu foarte mulți tineri,

cărora le-a oferit cu titlu gratuit, ori contra cost cannabis pentru consum, însă

sumele obținute erau predate inculpatului F.

În total, potrivit declarațiilor

inculpaților, profitul realizat a fost de circa 1250 RON, sumă pe care inculpatul

F.N.I. a cheltuit-o în interes personal.

Declarațiile de recunoaștere

a celor doi inculpați se coroborează cu procesele-verbale privind rezultatul activităților

autorizate prin care colaboratorul autorizat a achiziționat cannabis de la cei doi

inculpați, cu declarațiile învinuitului P.C.P., cu declarațiile martorilor C.A.E.,

M.D.C., V.S.S.

Întrucât instanța a constatat

ca fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 320

1

C. proc. pen., inculpații

recunoscând comiterea infracțiunilor, iar probele administrate în cursul urmăririi

penale sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției lor.

Faptele inculpatului F.N.I.

de a fi introdus în țară droguri de risc, de a fi oferit, vândut, distribuit droguri

de risc fără drept, precum și fapta de a fi deținut droguri de risc pentru consum

propriu, fără drept, toate aceste acțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările

și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările

și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în condițiile

concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul a

formulat în cursul urmăririi penale denunțuri ce au ajutat la identificarea și tragerea

la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni prevăzute de

art. 16 din Legea nr. 143/2000, la încadrarea juridică reținută în sarcina sa s-a

reținut și incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, întrucât

inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., a beneficiat potrivit alin. (7) din acest articol de reducere cu

1/3 a limitelor de pedeapsa prevăzute în lege.

La individualizarea pedepselor

instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor - cantitatea de

cannabis, participația fiecăruia în realizarea acțiunilor infracționale, urmarea

produsă prin comercializarea acestei cantități de cannabis, persoana celor doi inculpați

cu antecedente - inculpatul F., respectiv fără antecedente - inculpatul G., mediul

familial din care provin, conduita acestora atât în cursul urmăririi penale cât

și al judecății.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel inculpatul F.N.I., solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței apelate, iar în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei

în sensul diminuării acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului

și circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele.

În motivele scrise de

apel și întrucât probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt

incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției sale, se impune a

se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului

(in dubio pro reo) și, deci, inculpatul trebuie achitat.

Prin decizia penală

nr. 92/A din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 139 din 8 iunie 2011 pronunțată

de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime, apreciind că este legală

și temeinică.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de

art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul F.N.I., criticile formulate de acesta

vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră și

schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile

aduse nu sunt fondate.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de

recurs examinează cauza numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este

fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reține Înalta

Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care

a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat

în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă

și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se

impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă

din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele inculpatului F.N.I. de

a fi introdus în țară droguri de risc, de a fi oferit, vândut, distribuit droguri

de risc fără drept, precum și fapta de a fi deținut droguri de risc pentru consum

propriu, fără drept, toate aceste acțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările

și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările

și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile

concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul

a formulat, în cursul urmăririi penale, denunțuri ce au contribuit la identificarea

și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni prev.

de art. 16 din Legea nr. 143/2000 la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului

s-a reținut și incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea,

întrucât inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., a beneficiat potrivit alin. (7) din acest articol de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Referitor

la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat

la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele

de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (existența antecedentelor penale),

aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitatea

de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum

sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură

de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa

fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să

evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță,

instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și

a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții

în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.N.I. împotriva deciziei penale

nr. 92/A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 septembrie

2012.