Decizia nr. 427/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 162/2011 a Tribunalului Hunedoara

S.S., cetățean român, la 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen.

V.F.A., cetățean român, la 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen.

B.B., cetățean român, la 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen.

M.J., cetățean român, la 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen.

B.L., cetățean român, la 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen.

K.I., cetățean român, la 3 (trei) am închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 alin. (7) teza I C. proc. pen. Inculpații au fost privați de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive, de la 11 august 2011 până la 13 septembrie 2011. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați, în scopul distrugerii, a cantității de 1.338,0 grame rezină de cannabis, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul I.G.P.R. București, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I., cu nr. 11036, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 383397 din 16 august 2011, întocmit de Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații S.S.G., V.F.A., B.B., M.J., B.L. și K.I., fără notificare prealabilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la începutul lunii august 2011, inculpatul M.J., cunoscut în mediul său ca traficant de droguri, a înmânat inculpaților B.B. și K.I. cantitatea de 1,4 kg hașiș, sub formă de plăci presate - procurată de pe teritoriul Franței, prin intermediul unei persoane neidentificate, poreclită "B." - și le-a cerut acestora să găsească potențiali cumpărători. Cei doi au luat legătura cu inculpatul S.S.G., iar acesta cu vărul său, inculpatul V.F.A., în vederea găsirii cumpărătorilor, urmând ca suma de bani obținută din tranzacție să fie împărțită între inculpați, în funcție de contribuția fiecăruia. Prețul vânzării a fost stabilit de inculpatul M.J. la 12 RON/gram. Inculpatul V.F.A. a contactat un prieten, cerându-i să-i găsească un cumpărător în județul Hunedoara, iar acesta din urmă i-a dat numărul de telefon al unei persoane, care era, de fapt, investigator sub acoperire. Tot inculpatul V.F.A. l-a contactat telefonic, în data de 09 august 2011, pe investigatorul sub acoperire, autorizat, cu numele de cod "T", relatându-i că deține o cantitate mare de droguri pe care dorește să le comercializeze cu prețul de 24 RON/gram, că drogurile aparțin altor persoane, el având calitatea de intermediar, stabilind, totodată și modalitatea în care urma să aibă loc întâlnirea dintre investigatorii sub acoperire și persoanele în posesia cărora se aflau drogurile. În dimineața zilei de 10 august 2011, inculpatul V.F.A. l-a contactat din nou, telefonic, pe potențialul client - investigatorul sub acoperire, cu numele de cod "T." - căruia i-a spus că va veni în județul Hunedoara împreună cu mai multe persoane, pentru vânzarea cantității de 1,4 kg hașiș, stabilind noi detalii cu privire la locul în care urma să se desfășoare tranzacția. Tot în data de 10 august 2011, inculpatul K.I. i-a făcut inculpatului B.L. o ofertă de 100 Euro, dacă îl va ajuta la transportul în siguranță al drogurilor spre județul Hunedoara, lucru acceptat de inculpat, care a și ridicat drogurile, depozitate de inculpatul K.I. în apartamentul nelocuit, din Târgu Mureș, al cumnatului său. În aceeași zi, de 10 august 2011, în jurul orei 18.43, inculpatul V.F.A. l-a apelat pe investigatorul sub acoperire cu numele de cod "T.", comunicându-i că se află în parcarea popasului "IR", situat pe DN 7, în județul Hunedoara. Cei doi investigatori sub acoperire, autorizați cu numele de cod "D." și "T.", prin Ordonanța din 08 august 2011, s-au deplasat în zona IR, constatând că la locul întâlnirii au sosit inculpații V.F.A., S.S.G., K.I. și B.B., cu un autoturism, condus de învinuitul S.V.C. Inculpații K.I. și B.B. au solicitat investigatorilor sub acoperire să le arate banii pentru droguri, iar după ce li s-a arătat un teanc cu bani, au spus că drogurile nu se află asupra lor, ci sunt deținute de alte persoane - inculpații M.J. și B.L. -, aflate în localitatea Vințu de Jos, județul Alba, la aproximativ 15 km distanță. Fiindcă investigatorii sub acoperire au refuzat propunerea inculpaților de a se deplasa în localitatea Vințu de Jos, inculpatul K.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.J., care aștepta împreună cu inculpatul B.L. într-un "X1" condus de învinuitul S.S., apoi s-a deplasat cu autoturismul "X" la intrarea în județul Hunedoara, întorcându-se la Izvorul Rece secondat de autoturismul "X1", în care se aflau ceilalți doi inculpați. Inculpatul M.J. i-a remis inculpatului V.F.A. o pungă în care se aflau drogurile, sub forma a 14 plăci de hașiș, pentru vânzarea cărora investigatorul sub acoperire trebuia să plătească suma de 33.600 RON, corespunzătoare prețului de 24 RON/gram, stabilit în final de inculpatul V.F.A., care, împreună cu vărul său - coinculpatul S.S.G. - urmăreau realizarea unui profit material personal substanțial. După ce investigatorului sub acoperire i-au fost arătate drogurile, organele de poliție au procedat la identificarea și imobilizarea inculpaților și învinuiților, realizându-se prinderea în flagrant a acestora. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 383397 din 16 august 2011, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, a concluzionat că drogurile găsite asupra inculpaților constau în 1.345,8 grame rezină de cannabis. Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpații V.F.A. și S.S.G., de a intermedia și de a se ocupa de distribuirea cantității de 1.345,8 grame rezină de cannabis, urmărind obținerea unei sume de bani după vânzarea drogurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Totodată, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpații K.I. și B.B., care au deținut, transportat și oferit spre vânzare cantitatea de 1.345,8 grame rezină de cannabis, urmărind obținerea unei sume de bani după efectuarea tranzacției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpaților M.J. și B.L., de a deține și transporta cantitatea de 1.345,8 grame de rezină de cannabis, urmărind obținerea unei sume de bani după vânzarea drogurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000. La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2011, inculpații au solicitat, în baza art. 320 1 alin. (1) - (3) C. proc. pen., ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au declarat că le cunosc, recunoscând în totalitate fapta comisă, astfel cum a fost reținută în sarcina fiecăruia în actul de sesizare a instanței și nesolicitând administrarea de probe. La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen., următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, diminuate conform dispozițiilor art. 320 alin. (7) teza I C. proc. pen., împrejurarea că infracțiunea comisă este, prin conținutul său intrinsec, o infracțiune de pericol, modalitatea de săvârșire a faptei infracționale - organizată la detaliu, aportul fiecărui inculpat la comiterea faptei, cantitatea foarte mare de droguri ce forma obiectul tranzacției, dar și persoana inculpaților. S-a luat în considerare că inculpatul M.J. este cel căruia i-a aparținut întreaga cantitate de droguri, pusă la dispoziție de o persoană aflată pe teritoriul Franței, că inculpații V.F.A. și S.S.G. - urmărind să obțină o sumă mare de bani din efectuarea tranzacției au dublat prețul vânzării, stabilit inițial de inculpatul M.J., că întreaga operațiune de vânzare a fost organizată minuțios: în vederea asigurării reușitei, inculpații s-au deplasat în județul Hunedoara cu două autoturisme, în primul autovehicul aflându-se inculpații V.F.A. și S.S.G., care negociaseră prețul și care coordonau telefonic cel de-al doilea autovehicul, în care se afla inculpatul M.J. - deținătorul efectiv al drogurilor. S-a mai reținut că inculpații M.J. și B.L. sunt recidiviști, în forma recidivei postexecutorii, reglementată de dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., iar condamnările numeroase consemnate în fișele acestora de antecedente penale, pentru infracțiuni contra patrimoniului, subliniază potențialul infracțional deosebit de ridicat al celor doi inculpați. Cu privire la inculpatul K.I. s-a reținut că s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești, iar inculpatul S.S.G. este reabilitat de drept în ce privește pedeapsa de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni la regimul traficului rutier, prin Sentința penală nr. 305 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Târgu Mureș. S-a reținut că inculpații V.F.A. și B.B. nu au antecedente penale. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații solicitând S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. și K.I. solicitând desființarea ei și, în rejudecare, pronunțarea suspendării condiționate, ori a suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru inculpații S.S.G., V.F.A., B.B. și K.I. și reducerea pedepsei aplicate inculpatului M.J. În privința inculpatului V.F.A. s-a solicitat să se aibă în vedere că acesta a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, este tânăr, are un copil minor în întreținere, dorește să își finalizeze studiile și are șanse de reintegrare socială. Prin Decizia penală nr. 144 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. Și K.I. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. și K.I. S-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 11 august 2011 la 20 octombrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control, judiciar a considerat că instanța de fond a reținut în mod judicios starea de fapt, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, care a și fost însușit de către inculpați în procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen. În apel nu au fost formulate critici în ce privește modul de reținere a stării de fapt și nici în ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților. În privința criticilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și a modului de executare a acestora Curtea a reținut că acestea sunt vădit nefondate deoarece pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate prin luare în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a limitelor de pedeapsă reduse ca urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Astfel instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârșite de inculpați, reflectată în cantitatea deosebit de mare de droguri care urma să fie tranzacționată; contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii stabilind o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru inculpatul M.J., care a introdus în țară cantitatea de droguri, pedepse de câte 3 ani închisoare pentru inculpații B.B. și K.I. care au fost intermediarii direcți ai inculpatului M.J. și câte 2 ani închisoare pentru inculpații S.S.G. și V.F.A., care s-au ocupat efectiv de vânzarea drogurilor. S-a arătat că, procedând în această manieră, instanța de fond a evaluat corect gradul de pericol social al faptelor săvârșite, stabilind pedepse proporționale cu acestea. S-a subliniat că solicitarea inculpaților inculpații S.S.G., V.F.A., B.B. și K.I. de a se reține că au avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunii este neîntemeiată, întrucât inculpații au acționat în mod organizat pentru a asigura valorificarea drogurilor și a obține profit din acesta, astfel că rolul fiecăruia dintre ei trebuie privit în legătură cu ansamblul activității desfășurate și nu în mod izolat așa cum nejustificat pretind aceștia. În ce privește atitudinea sinceră avută de inculpați pe parcursul derulării procedurilor judiciare, Curtea a constatat că acesteia i s-a dat deplină eficiență prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege chiar în condițiile în care unii dintre inculpați nu erau la prima confruntare cu legea penală (inculpații M.J. și K.I.). Faptul că inculpații S.S.G., V.F.A., B.B. nu au antecedente penale, ori că au familii structurate și un loc de muncă, s-a apreciat că nu reprezintă un temei suficient pentru reducerea pedepsei ori schimbarea modalității de executare a acesteia având în vedere gravitatea faptei de care sunt acuzați precum și ușurința cu care, în scopul obținerii unor venituri facile s-au antrenat în activități infracționale. Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să conducă la realizarea scopului punitiv, educativ și, nu în ultimul rând preventiv, al acestora astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva deciziei în termen legal a declarat recurs inculpatul V.F.A. care a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării pedepsei față de circumstanțele reale ale faptei și cele personale. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. În conformitate cu art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte consideră, în acord cu instanțele de fond, că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat V.F.A. reflectă criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. Pedeapsa aplicată nu se justifică a fi redusă față de: natura infracțiunii comise - infracțiune de pericol; tipul drogului traficat - drog de risc (cannabis); cantitatea însemnată de drog ce urma a fi distribuită - peste de 1.300 gr; contribuția recurentului inculpat în desfășurarea activității infracționale - a contactat repetat potențialii cumpărători, a participat la coordonarea telefonică a celui de-al doilea autoturism în care se afla coinculpatul M.J. (deținătorul efectiv al drogurilor) în drumul spre locul de întâlnire cu cumpărătorii, a stabilit un preț de vânzare majorat al drogurilor pentru a obține un profit personal. Datele personale ale recurentului inculpat (fără antecedente penale, cu loc de muncă, familie, sportiv cu rezultate deosebite în canotaj), pe de-o parte, dar și rolul său în activitatea infracțională desfășurată de inculpații judecați în prezenta cauză, au fost avute în vedere în procesul de individualizarea pedepsei aplicate recurentului inculpat, de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de Legea nr. 143/2000 pentru infracțiunea comisă, după reducerea limitelor speciale cu 1/3 în baza art. 320 1 C. proc. pen. Cât privește critica privind modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită. Executarea pedepsei în detenție, astfel cum, au stabilit instanțele de fond, este singura în măsură să asigure scopul preventiv-educativ și de constrângere al pedepsei având în vedere, în principal, urmările socialmente periculoase ale infracțiunii comise de recurentul inculpat prin care se aduce atingere relațiilor sociale privind sănătatea publică, aspect conștientizat de inculpat cu atât mai mult cu cât a desfășurat o activitate de tipul sportului de performanță. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legale și temeinice hotărârile atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.F.A. V.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2011, la 15 februarie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.