ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 427/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 162 din 13 septembrie

2011 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnați inculpații:

închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen.

închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen.

și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen.

închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de

droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) teza I C. proc. pen.

închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) teza I C.

proc. pen.

închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 320 alin. (7) teza I C. proc. pen.

Inculpații au fost privați de exercițiul

drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților, iar în temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării

preventive, de la 11 august 2011 până la 13 septembrie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpați, în scopul distrugerii, a cantității de 1.338,0 grame rezină de

cannabis, depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul

I.G.P.R. București, ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I., cu nr. 11036,

conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 383397 din 16 august

2011, întocmit de Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor din cadrul

B.C.C.O. Cluj-Napoca.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații S.S.G., V.F.A., B.B.,

M.J., B.L. și K.I., fără notificare prealabilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că la începutul lunii august 2011, inculpatul M.J., cunoscut în mediul

său ca traficant de droguri, a înmânat inculpaților B.B. și K.I. cantitatea de

1,4 kg hașiș, sub formă de plăci presate - procurată de pe teritoriul Franței,

prin intermediul unei persoane neidentificate, poreclită "B." - și

le-a cerut acestora să găsească potențiali cumpărători. Cei doi au luat

legătura cu inculpatul S.S.G., iar acesta cu vărul său, inculpatul V.F.A., în

vederea găsirii cumpărătorilor, urmând ca suma de bani obținută din tranzacție

să fie împărțită între inculpați, în funcție de contribuția fiecăruia.

Prețul vânzării a fost stabilit de inculpatul

M.J. la 12 RON/gram.

Inculpatul V.F.A. a contactat un prieten,

cerându-i să-i găsească un cumpărător în județul Hunedoara, iar acesta din urmă

i-a dat numărul de telefon al unei persoane, care era, de fapt, investigator

sub acoperire.

Tot inculpatul V.F.A. l-a contactat

telefonic, în data de 09 august 2011, pe investigatorul sub acoperire,

autorizat, cu numele de cod "T", relatându-i că deține o cantitate

mare de droguri pe care dorește să le comercializeze cu prețul de 24 RON/gram,

că drogurile aparțin altor persoane, el având calitatea de intermediar,

stabilind, totodată și modalitatea în care urma să aibă loc întâlnirea dintre

investigatorii sub acoperire și persoanele în posesia cărora se aflau

drogurile.

În dimineața zilei de 10 august 2011,

inculpatul V.F.A. l-a contactat din nou, telefonic, pe potențialul client -

investigatorul sub acoperire, cu numele de cod "T." - căruia i-a spus

că va veni în județul Hunedoara împreună cu mai multe persoane, pentru vânzarea

cantității de 1,4 kg hașiș, stabilind noi detalii cu privire la locul în care

urma să se desfășoare tranzacția. Tot în data de 10 august 2011, inculpatul

K.I. i-a făcut inculpatului B.L. o ofertă de 100 Euro, dacă îl va ajuta la

transportul în siguranță al drogurilor spre județul Hunedoara, lucru acceptat

de inculpat, care a și ridicat drogurile, depozitate de inculpatul K.I. în

apartamentul nelocuit, din Târgu Mureș, al cumnatului său.

În aceeași zi, de 10 august 2011, în jurul

orei 18.43, inculpatul V.F.A. l-a apelat pe investigatorul sub acoperire cu

numele de cod "T.", comunicându-i că se află în parcarea popasului

"IR", situat pe DN 7, în județul Hunedoara.

Cei doi investigatori sub acoperire,

autorizați cu numele de cod "D." și "T.", prin Ordonanța

din 08 august 2011, s-au deplasat în zona IR, constatând că la locul întâlnirii

au sosit inculpații V.F.A., S.S.G., K.I. și B.B., cu un autoturism, condus de

învinuitul S.V.C.

Inculpații K.I. și B.B. au solicitat

investigatorilor sub acoperire să le arate banii pentru droguri, iar după ce li

s-a arătat un teanc cu bani, au spus că drogurile nu se află asupra lor, ci

sunt deținute de alte persoane - inculpații M.J. și B.L. -, aflate în

localitatea Vințu de Jos, județul Alba, la aproximativ 15 km distanță.

Fiindcă investigatorii sub acoperire au

refuzat propunerea inculpaților de a se deplasa în localitatea Vințu de Jos,

inculpatul K.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.J., care aștepta

împreună cu inculpatul B.L. într-un "X1" condus de învinuitul S.S.,

apoi s-a deplasat cu autoturismul "X" la intrarea în județul

Hunedoara, întorcându-se la Izvorul Rece secondat de autoturismul

"X1", în care se aflau ceilalți doi inculpați.

Inculpatul M.J. i-a remis inculpatului V.F.A.

o pungă în care se aflau drogurile, sub forma a 14 plăci de hașiș, pentru

vânzarea cărora investigatorul sub acoperire trebuia să plătească suma de

33.600 RON, corespunzătoare prețului de 24 RON/gram, stabilit în final de

inculpatul V.F.A., care, împreună cu vărul său - coinculpatul S.S.G. - urmăreau

realizarea unui profit material personal substanțial.

După ce investigatorului sub acoperire i-au

fost arătate drogurile, organele de poliție au procedat la identificarea și

imobilizarea inculpaților și învinuiților, realizându-se prinderea în flagrant

a acestora.

Raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 383397 din 16 august 2011, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, a concluzionat că drogurile găsite

asupra inculpaților constau în 1.345,8 grame rezină de cannabis.

Instanța a reținut că fapta săvârșită de

inculpații V.F.A. și S.S.G., de a intermedia și de a se ocupa de distribuirea

cantității de 1.345,8 grame rezină de cannabis, urmărind obținerea unei sume de

bani după vânzarea drogurilor, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului

și consumului ilicit de droguri.

Totodată, instanța a reținut că fapta

săvârșită de inculpații K.I. și B.B., care au deținut, transportat și oferit

spre vânzare cantitatea de 1.345,8 grame rezină de cannabis, urmărind obținerea

unei sume de bani după efectuarea tranzacției, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpaților M.J. și B.L., de a deține

și transporta cantitatea de 1.345,8 grame de rezină de cannabis, urmărind

obținerea unei sume de bani după vânzarea drogurilor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000.

La termenul de judecată din data de 13

septembrie 2011, inculpații au solicitat, în baza art. 320

1

alin.

(1) - (3) C. proc. pen., ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care au declarat că le cunosc, recunoscând în

totalitate fapta comisă, astfel cum a fost reținută în sarcina fiecăruia în

actul de sesizare a instanței și nesolicitând administrarea de probe.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpaților, instanța de fond a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen.,

următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, diminuate conform

dispozițiilor art. 320 alin. (7) teza I C. proc. pen., împrejurarea că

infracțiunea comisă este, prin conținutul său intrinsec, o infracțiune de

pericol, modalitatea de săvârșire a faptei infracționale - organizată la

detaliu, aportul fiecărui inculpat la comiterea faptei, cantitatea foarte mare

de droguri ce forma obiectul tranzacției, dar și persoana inculpaților.

S-a luat în considerare că inculpatul M.J. este

cel căruia i-a aparținut întreaga cantitate de droguri, pusă la dispoziție de o

persoană aflată pe teritoriul Franței, că inculpații V.F.A. și S.S.G. -

urmărind să obțină o sumă mare de bani din efectuarea tranzacției au dublat

prețul vânzării, stabilit inițial de inculpatul M.J., că întreaga operațiune de

vânzare a fost organizată minuțios: în vederea asigurării reușitei, inculpații

s-au deplasat în județul Hunedoara cu două autoturisme, în primul autovehicul

aflându-se inculpații V.F.A. și S.S.G., care negociaseră prețul și care

coordonau telefonic cel de-al doilea autovehicul, în care se afla inculpatul

M.J. - deținătorul efectiv al drogurilor.

S-a mai reținut că inculpații M.J. și B.L.

sunt recidiviști, în forma recidivei postexecutorii, reglementată de

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., iar condamnările numeroase consemnate în

fișele acestora de antecedente penale, pentru infracțiuni contra patrimoniului,

subliniază potențialul infracțional deosebit de ridicat al celor doi inculpați.

Cu privire la inculpatul K.I. s-a reținut că

s-a împlinit termenul reabilitării judecătorești, iar inculpatul S.S.G. este

reabilitat de drept în ce privește pedeapsa de 4 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni

la regimul traficului rutier, prin Sentința penală nr. 305 din 05 martie 2009 a

Judecătoriei Târgu Mureș.

S-a reținut că inculpații V.F.A. și B.B. nu

au antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel

inculpații solicitând S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. și K.I. solicitând

desființarea ei și, în rejudecare, pronunțarea suspendării condiționate, ori a

suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru inculpații S.S.G., V.F.A., B.B.

și K.I. și reducerea pedepsei aplicate inculpatului M.J.

În privința inculpatului V.F.A. s-a solicitat

să se aibă în vedere că acesta a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de

urmărire penală, este tânăr, are un copil minor în întreținere, dorește să își

finalizeze studiile și are șanse de reintegrare socială.

Prin Decizia penală nr. 144 din 20 octombrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. Și K.I. În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților S.S.G., V.F.A., B.B., M.J. și K.I.

S-a computat din durata pedepsei aplicate

timpul reținerii și arestării preventive de la 11 august 2011 la 20 octombrie

2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control, judiciar a considerat că instanța de fond a reținut în mod judicios

starea de fapt, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală,

care a și fost însușit de către inculpați în procedura prevăzută de art. 320 C.

proc. pen.

În apel nu au fost formulate critici în ce

privește modul de reținere a stării de fapt și nici în ce privește încadrarea

juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În privința criticilor referitoare la

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și a modului de executare a

acestora Curtea a reținut că acestea sunt vădit nefondate deoarece pedepsele

aplicate inculpaților au fost just individualizate prin luare în considerare a

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a limitelor de pedeapsă

reduse ca urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

Astfel instanța a avut în vedere gravitatea

deosebită a faptei săvârșite de inculpați, reflectată în cantitatea deosebit de

mare de droguri care urma să fie tranzacționată; contribuția fiecărui inculpat

la săvârșirea infracțiunii stabilind o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

inculpatul M.J., care a introdus în țară cantitatea de droguri, pedepse de câte

3 ani închisoare pentru inculpații B.B. și K.I. care au fost intermediarii

direcți ai inculpatului M.J. și câte 2 ani închisoare pentru inculpații S.S.G.

și V.F.A., care s-au ocupat efectiv de vânzarea drogurilor.

S-a arătat că, procedând în această manieră,

instanța de fond a evaluat corect gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, stabilind pedepse proporționale cu acestea. S-a subliniat că

solicitarea inculpaților inculpații S.S.G., V.F.A., B.B. și K.I. de a se reține

că au avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunii este neîntemeiată,

întrucât inculpații au acționat în mod organizat pentru a asigura valorificarea

drogurilor și a obține profit din acesta, astfel că rolul fiecăruia dintre ei

trebuie privit în legătură cu ansamblul activității desfășurate și nu în mod

izolat așa cum nejustificat pretind aceștia.

În ce privește atitudinea sinceră avută de

inculpați pe parcursul derulării procedurilor judiciare, Curtea a constatat că

acesteia i s-a dat deplină eficiență prin stabilirea unor pedepse orientate

spre minimul prevăzut de lege chiar în condițiile în care unii dintre inculpați

nu erau la prima confruntare cu legea penală (inculpații M.J. și K.I.). Faptul

că inculpații S.S.G., V.F.A., B.B. nu au antecedente penale, ori că au familii

structurate și un loc de muncă, s-a apreciat că nu reprezintă un temei

suficient pentru reducerea pedepsei ori schimbarea modalității de executare a

acesteia având în vedere gravitatea faptei de care sunt acuzați precum și

ușurința cu care, în scopul obținerii unor venituri facile s-au antrenat în

activități infracționale.

Curtea a apreciat că pedepsele aplicate

inculpaților sunt apte să conducă la realizarea scopului punitiv, educativ și,

nu în ultimul rând preventiv, al acestora astfel cum este el prevăzut de art.

52 C. pen.

Împotriva deciziei în termen legal a declarat

recurs inculpatul V.F.A. care a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate și

suspendarea condiționată a executării pedepsei față de circumstanțele reale ale

faptei și cele personale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivului de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

invocat de inculpat, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 72 alin. (1) C. pen.,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de lege pentru

infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Înalta Curte consideră, în acord cu

instanțele de fond, că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată recurentului

inculpat V.F.A. reflectă criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

Pedeapsa aplicată nu se justifică a fi redusă

față de: natura infracțiunii comise - infracțiune de pericol; tipul drogului

traficat - drog de risc (cannabis); cantitatea însemnată de drog ce urma a fi

distribuită - peste de 1.300 gr; contribuția recurentului inculpat în

desfășurarea activității infracționale - a contactat repetat potențialii

cumpărători, a participat la coordonarea telefonică a celui de-al doilea

autoturism în care se afla coinculpatul M.J. (deținătorul efectiv al

drogurilor) în drumul spre locul de întâlnire cu cumpărătorii, a stabilit un

preț de vânzare majorat al drogurilor pentru a obține un profit personal.

Datele personale ale recurentului inculpat

(fără antecedente penale, cu loc de muncă, familie, sportiv cu rezultate

deosebite în canotaj), pe de-o parte, dar și rolul său în activitatea

infracțională desfășurată de inculpații judecați în prezenta cauză, au fost

avute în vedere în procesul de individualizarea pedepsei aplicate recurentului

inculpat, de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de Legea nr.

143/2000 pentru infracțiunea comisă, după reducerea limitelor speciale cu 1/3

în baza art. 320

1

C. proc. pen.

Cât privește critica privind modalitatea de

executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici aceasta nu

poate fi primită.

Executarea pedepsei în detenție, astfel cum,

au stabilit instanțele de fond, este singura în măsură să asigure scopul

preventiv-educativ și de constrângere al pedepsei având în vedere, în

principal, urmările socialmente periculoase ale infracțiunii comise de

recurentul inculpat prin care se aduce atingere relațiilor sociale privind

sănătatea publică, aspect conștientizat de inculpat cu atât mai mult cu cât a

desfășurat o activitate de tipul sportului de performanță.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 385

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legale și temeinice

hotărârile atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul V.F.A.

V.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 144/A

din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2011, la 15 februarie

2012.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei

de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 20 octombrie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2011, la 15 februarie

2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2012.

Procesat de GGC - LM