ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.P.

a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 362 din 28 septembrie 2007 emisă

de C.N.C.D. prin care faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare

potrivit O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor

de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1365 din 6 mai 2008, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, instanța de fond

a reținut că:

- reclamantul își susține vătămarea față

de împrejurarea că pârâtul C.N.C.D. nu a reținut că faptele prezentate de

reclamant și învederate pârâtului prin petiție, constituie fapte de

discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000;

- sesizarea C.N.C.D. a avut ca obiect

examinarea de către acesta, în temeiul art. 2 alin. (1)-(3) și art. 6 din O.G.

nr. 137/2000, a faptelor expuse de R.P. care susține „nelegala și nedreapta

desfacere a contractului de muncă, fiind dat afară abuziv, arbitrar și discreționar

de către noul rector al Academiei de Studii Economice, care în sfidarea

normelor și reglementărilor legale ale Codului muncii, aflat în vigoare și de

conivență cu decanul și șefa de personal, au aplicat o „tehnoprigoană” în urma

căruia a fost discriminat, fiind destituit și nevoit să intre forțat în șomaj”;

- prin Decizia nr. 1284 din 1 august

2005, Academia de Studii Economice a desfăcut petentului contractul de muncă

începând cu 1 septembrie 2005, în temeiul art. 141 alin. (2) din Legea nr.

128/1997, text care prevede că „lectorii universitari, șefii de lucrări fără

titlu științific de doctor, își păstrează postul pe care-l ocupă timp de 6 ani

de la intrarea în vigoare a legii, respectiv 1 septembrie 1997. Dacă în acest interval nu obțin titlul științific pierd calitatea de titular, dar acest

termen de 6 ani a fost prelungit până la 1 septembrie 2005;

- reclamantul a fost angajat în cadrul

Academiei de Studii Economice București pe un post de lector universitar

titular iar până la data de 1 septembrie 2005 nu a făcut dovada că era măcar înscris la doctorat, motiv pentru care instituția a procedat la desfacerea

contractului de muncă;

- decizia de desfacere a contractului de

muncă a fost contestat în instanță, iar prin Decizia nr. 36/R din 25 septembrie

2006, Curtea de Apel București a respins recursul reclamantului R.P. ca

nefondat;

- în mod corect C.N.C.D. s-a pronunțat,

prin decizia atacată în sensul că desfacerea contractului de muncă este

justificată obiectiv, față de neîndeplinirea condiției prevăzute de Legea nr.

128/1998;

- în ceea ce privește solicitarea

petentului de a fi încadrat pe un post de asistent titular, potrivit

prevederilor art. 53 alin. (1), coroborate cu art. 58 alin. (2), (3), (4) și

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1998, privind angajarea petentului prin

concurs pentru ocuparea unui post didactic vacant ca personal didactic asociat,

C.N.C.D. a reținut corect că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 1

alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare arătând că petentul nu a dovedit că dispozițiile

legale invocate au fost preferențial aplicate altor persoane, fapt ce ar

constitui un act discriminatoriu, în defavoarea sa, înscrisurile aflate la

dosar probând că tuturor li s-a aplicat același tratament.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul R.P..

În motivele de recurs este criticată

soluția instanței de fond pentru că:

- instanța de fond s-a pronunțat fără să

se refere la niciunul dintre temeiurile legale pe care le-a invocat și care

erau relevante pentru soluționarea cauzei.

Se susține că reclamantul a depus la

dosarul cauzei dovezi din care rezultă faptul că, față de colegele sale, nu a

fost primit la niciun interviu și nu i s-a luat în considerare dosarul cu

documentația pe care le-a înaintat-o, iar Academia de Studii Economice nu a

respectat legea specială și legea generală care prevedeau procedura de

reacordare a unei norme vacante, chiar și în regim de colaborare, mai ales că

s-a înscris și la doctorat.

- C.N.C.D. a concluzionat în mod corect

că „Academia de Studii Economice nu era obligată să mă reangajeze”, dar este și

ambiguă, pentru că a fost discriminat față de ceilalți colegi pentru că nu i

s-a acordat egalitatea de șanse și tratament egal când nu a fost primit la

selecția de reconfirmare pe o normă vacantă, selecție pe care legea o impunea.

În mod legal s-a pus semnul egalității

între calitatea sa de titular și demiterea sa și refuzul de a-i acorda dreptul

de a fi primit la selecția de reocupare a unei norme vacante.

- S-a solicitat plata indexată la zi de către

Academia de Studii Economice a tuturor salariilor de asistent din 2005 și până

la zi, recunoașterea statutului de discriminat, sancționarea atât a Academiei

de Studii Economice cât și a C.N.C.D., plata de compensații în valoare de

20.000 lei, daune materiale și morale.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

- Reclamantul-recurent a deținut postul

de lector universitar în cadrul Academiei de Studii Economice București, iar în

anul 2005 i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că nu a obținut titlul

științific de doctor, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Legea nr.

128/1997.

Această desfacere a contractului de muncă

a fost contestată în instanță și contestația a fost respinsă prin hotărâre

judecătorească irevocabilă.

- Deși în fața C.N.C.D. a invocat

discriminarea și față de această măsură, în motivele de recurs nu s-a făcut referire

la aceasta.

- În schimb, reclamantul-recurent s-a

adresat C.N.C.D. pentru că a fost discriminat în raport de solicitarea sa de a fi

încadrat pe un post de asistent titular, potrivit prevederilor Legii nr.

128/1997, iar motivele de recurs se referă la acest aspect.

Într-adevăr la dosarul cauzei, în fața

instanței de fond dar și a celei de recurs, reclamantul a depus mai multe cereri

pe care le-a adresat Rectorului Academiei de Studii Economice sau unor decani

ai facultăților din cadrul Academiei de Studii Economice prin care solicita

acordul acestora de a-și desfășura activitatea în cadrul Academiei de Studii

Economice, în calitate de colaborator, în regim de plată cu ora.

La aceste solicitări, Rectorul Academiei

de Studii Economice i-a comunicat (la 11 octombrie 2005) că nu se acceptă colaborarea cu acesta în ceea ce privește activitatea didactică și științifică și

niciun decan nu și-a exprimat dorința de a colabora cu reclamantul.

- Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare,

republicată „prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere,

restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă,

religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă,

dizabilitate, boală cronică contagioasă, infectare HIV ori apartenență la o

categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a

drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute

de lege, în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte

domenii ale vieții publice”.

Recurentul invocă faptul că a fost

discriminat, în raport în alte persoane, atunci când i s-a respins cererea sa

de a fi încadrat pe un post vacant de asistent, dar la dosar nu există nicio

dovadă că, în cazul altor persoane aflate în situație identică cu cea a

reclamantului, s-ar fi procedat altfel, de către conducerea Academiei de Studii

Economice.

Nu se poate stabili dacă a existat un

tratament diferențiat care să constituie o faptă de discriminare.

Nu s-a dovedit că s-ar fi săvârșit o faptă

care să constea într-o deosebire, excludere, restricție sau preferință, iar

acestea să aibă la bază unul sau mai multe criterii de discriminare.

Potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr.

128/1997, pentru ocuparea posturilor didactice (deci și a celui de asistent

universitar) se organizează concurs, iar la acest concurs se poate prezenta

orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Recurentul-reclamant nu a făcut dovada că

ar fi participat la un asemenea concurs și că ar fi fost discriminat în

legătură cu un asemenea concurs.

Și pentru posturile didactice vacante,

există dispoziții în lege iar conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1997,

acestea pot fi ocupate temporar, între altele, și de personal didactic asociat,

prin cumul sau prin plata cu ora, dar și acest personal didactic asociat poate

ocupa un asemenea post tot prin concurs, iar reclamantul nu a dovedit că ar fi

participat la un asemenea concurs.

Faptul că unor solicitări scrise ale

reclamantului Academia de Studii Economice le-a răspuns cu un refuz nu înseamnă

nici tratament diferențiat care să ducă la discriminare.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va

fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.P.

împotriva sentinței civile nr. 1365 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.