ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.P. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 362 din 28 septembrie 2007 emisă de C.N.C.D. prin care faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare potrivit O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1365 din 6 mai 2008, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că: - reclamantul își susține vătămarea față de împrejurarea că pârâtul C.N.C.D.

nu a reținut că faptele prezentate de reclamant și învederate pârâtului prin petiție, constituie fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000; - sesizarea C.N.C.D. a avut ca obiect examinarea de către acesta, în temeiul art. 2 alin. (1)-(3) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, a faptelor expuse de R.P.

care susține „nelegala și nedreapta desfacere a contractului de muncă, fiind dat afară abuziv, arbitrar și discreționar de către noul rector al Academiei de Studii Economice, care în sfidarea normelor și reglementărilor legale ale Codului muncii, aflat în vigoare și de conivență cu decanul și șefa de personal, au aplicat o „tehnoprigoană” în urma căruia a fost discriminat, fiind destituit și nevoit să intre forțat în șomaj”; - prin Decizia nr. 1284 din 1 august 2005, Academia de Studii Economice a desfăcut petentului contractul de muncă începând cu 1 septembrie 2005, în temeiul art. 141 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, text care prevede că „lectorii universitari, șefii de lucrări fără titlu științific de doctor, își păstrează postul pe care-l ocupă timp de 6 ani de la intrarea în vigoare a legii, respectiv 1 septembrie 1997. Dacă în acest interval nu obțin titlul științific pierd calitatea de titular, dar acest termen de 6 ani a fost prelungit până la 1 septembrie 2005; - reclamantul a fost angajat în cadrul Academiei de Studii Economice București pe un post de lector universitar titular iar până la data de 1 septembrie 2005 nu a făcut dovada că era măcar înscris la doctorat, motiv pentru care instituția a procedat la desfacerea contractului de muncă; - decizia de desfacere a contractului de muncă a fost contestat în instanță, iar prin Decizia nr. 36/R din 25 septembrie 2006,

Curtea de Apel București a respins recursul reclamantului R.P. ca nefondat; - în mod corect C.N.C.D. s-a pronunțat, prin decizia atacată în sensul că desfacerea contractului de muncă este justificată obiectiv, față de neîndeplinirea condiției prevăzute de Legea nr. 128/1998; - în ceea ce privește solicitarea petentului de a fi încadrat pe un post de asistent titular, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1), coroborate cu art. 58 alin. (2), (3), (4) și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1998, privind angajarea petentului prin concurs pentru ocuparea unui post didactic vacant ca personal didactic asociat, C.N.C.D. a reținut corect că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare arătând că petentul nu a dovedit că dispozițiile legale invocate au fost preferențial aplicate altor persoane, fapt ce ar constitui un act discriminatoriu, în defavoarea sa, înscrisurile aflate la dosar probând că tuturor li s-a aplicat același tratament. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.P.. În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond pentru că: - instanța de fond s-a pronunțat fără să se refere la niciunul dintre temeiurile legale pe care le-a invocat și care erau relevante pentru soluționarea cauzei.

Se susține că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovezi din care rezultă faptul că, față de colegele sale, nu a fost primit la niciun interviu și nu i s-a luat în considerare dosarul cu documentația pe care le-a înaintat-o, iar Academia de Studii Economice nu a respectat legea specială și legea generală care prevedeau procedura de reacordare a unei norme vacante, chiar și în regim de colaborare, mai ales că s-a înscris și la doctorat. - C.N.C.D. a concluzionat în mod corect că „Academia de Studii Economice nu era obligată să mă reangajeze”, dar este și ambiguă, pentru că a fost discriminat față de ceilalți colegi pentru că nu i s-a acordat egalitatea de șanse și tratament egal când nu a fost primit la selecția de reconfirmare pe o normă vacantă, selecție pe care legea o impunea.

În mod legal s-a pus semnul egalității între calitatea sa de titular și demiterea sa și refuzul de a-i acorda dreptul de a fi primit la selecția de reocupare a unei norme vacante. - S-a solicitat plata indexată la zi de către Academia de Studii Economice a tuturor salariilor de asistent din 2005 și până la zi, recunoașterea statutului de discriminat, sancționarea atât a Academiei de Studii Economice cât și a C.N.C.D., plata de compensații în valoare de 20.000 lei, daune materiale și morale. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: - Reclamantul-recurent a deținut postul de lector universitar în cadrul Academiei de Studii Economice București, iar în anul 2005 i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că nu a obținut titlul științific de doctor, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

Această desfacere a contractului de muncă a fost contestată în instanță și contestația a fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă. - Deși în fața C.N.C.D. a invocat discriminarea și față de această măsură, în motivele de recurs nu s-a făcut referire la aceasta. - În schimb, reclamantul-recurent s-a adresat C.N.C.D. pentru că a fost discriminat în raport de solicitarea sa de a fi încadrat pe un post de asistent titular, potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997, iar motivele de recurs se referă la acest aspect. Într-adevăr la dosarul cauzei, în fața instanței de fond dar și a celei de recurs, reclamantul a depus mai multe cereri pe care le-a adresat Rectorului Academiei de Studii Economice sau unor decani ai facultăților din cadrul Academiei de Studii Economice prin care solicita acordul acestora de a-și desfășura activitatea în cadrul Academiei de Studii Economice, în calitate de colaborator, în regim de plată cu ora.

La aceste solicitări, Rectorul Academiei de Studii Economice i-a comunicat (la 11 octombrie 2005) că nu se acceptă colaborarea cu acesta în ceea ce privește activitatea didactică și științifică și niciun decan nu și-a exprimat dorința de a colabora cu reclamantul. - Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare, republicată „prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică contagioasă, infectare HIV ori apartenență la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Recurentul invocă faptul că a fost discriminat, în raport în alte persoane, atunci când i s-a respins cererea sa de a fi încadrat pe un post vacant de asistent, dar la dosar nu există nicio dovadă că, în cazul altor persoane aflate în situație identică cu cea a reclamantului, s-ar fi procedat altfel, de către conducerea Academiei de Studii Economice. Nu se poate stabili dacă a existat un tratament diferențiat care să constituie o faptă de discriminare. Nu s-a dovedit că s-ar fi săvârșit o faptă care să constea într-o deosebire, excludere, restricție sau preferință, iar acestea să aibă la bază unul sau mai multe criterii de discriminare. Potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, pentru ocuparea posturilor didactice (deci și a celui de asistent universitar) se organizează concurs, iar la acest concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi participat la un asemenea concurs și că ar fi fost discriminat în legătură cu un asemenea concurs. Și pentru posturile didactice vacante, există dispoziții în lege iar conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, acestea pot fi ocupate temporar, între altele, și de personal didactic asociat, prin cumul sau prin plata cu ora, dar și acest personal didactic asociat poate ocupa un asemenea post tot prin concurs, iar reclamantul nu a dovedit că ar fi participat la un asemenea concurs. Faptul că unor solicitări scrise ale reclamantului Academia de Studii Economice le-a răspuns cu un refuz nu înseamnă nici tratament diferențiat care să ducă la discriminare.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinței civile nr. 1365 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.