ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 16 ianuarie 2006, reclamantul M.S.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul C.N.S.A.S., anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de

pârât, reintegrarea sa în funcția publică de conducere avută anterior, plata

tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate, și suspendarea

executării ordinului atacat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că avea calitatea de șef serviciu cercetare în structura

C.N.S.A.S. și, prin ordinul contestat, s-a dispus ca, de la data de 12

decembrie 2005, să ocupe funcția publică de execuție „consilier clasa I gradul

profesional principal treapta de salarizare 1” în cadrul direcției cercetare, cu drepturile salariale aferente acestei funcții, fără să rezulte expres pierderea

funcției de șef serviciu și fără să existe vreun motiv pentru îndepărtarea din

funcție și trecerea pe o funcție de execuție.

A mai susținut reclamantul

că această măsură nejustificată îl prejudiciază, având un venit lunar mai mic

cu 30 %, în condițiile în care, singurul argument în favoarea modificării

situației anterioare a fost schimbarea denumirii „Serviciului Cercetare” în

„Direcția Cercetare”.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 786 din

30 martie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului s-a efectuat în

mod neechivoc prin ordinul în discuție și s-a datorat modificării organigramei

instituției și inexistenței postului în prezent, ceea ce nu echivalează cu

demiterea/eliberarea din funcție reglementate de Legea nr. 188/1999.

Instanța de fond a mai

menționat că nu există nici o obligație legală de a menține pe un post de

conducere o persoană, al cărui post a fost desființat și că reclamantul nici nu

putea fi trecut pe un alt post de conducere, decât în condițiile concursului.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.S.I.

Invocând în drept

dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., recurentul a subliniat că

sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece:

- în realitate postul

reținut de recurent nu a fost desființat, lucru care se poate observa din

compararea organigramei menționate în considerentele sentinței cu organigrama

din luna octombrie 2005, care a fost ignorată de instanță;

- nu erau îndeplinite

condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru modificarea raportului de serviciu,

mutarea în cadrul altui compartiment al autorității, conform art. 75 alin. (1)

lit. d) din acest act normativ, putându-se face numai cu acordul funcționarului

implicat;

- ordinul contestat de

recurent nu este motivat nici în fapt, nici în drept.

Examinând cauza atât prin

prisma aspectelor enunțate și care se circumscriu motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea sau modificarea sentinței recurate.

Sesizată cu cererea privind

anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de C.N.S.A.S. și

reintegrarea reclamantului M.S.I. în funcția publică de conducere deținută până

la momentul emiterii actului administrativ arătat, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal a dat o corectă și legală dezlegare

litigiului.

Prin Ordinul contestat s-a

stabilit că începând cu 12 decembrie 2005 recurentul-reclamant „ocupă funcția

publică de execuție de consilier clasa I gradul profesional principal treapta

de salarizare 1 din cadrul Direcției Cercetare”.

În baza acestui act

administrativ unilateral, implicit, recurentul-reclamant a pierdut funcția de

șef Serviciu Cercetare.

Contrar celor susținute de

recurent, din probatoriul administrat rezultă că Ordinul nr. 391/2005 a fost

motivat atât în fapt cât și în drept prin indicarea pct. nr. 1.3 din extrasul

procesului verbal al ședinței C.N.S.A.S. din 22 noiembrie 2005, când a fost

votată o altă organigramă a acestei instituții și prin indicarea avizului din 6

decembrie 2005 a A.N.F.P.

Potrivit organigramei vizate

la 22 noiembrie 2005 (dosar fond) Direcția Cercetare (desprinsă din Direcția

Cercetare –Arhivă) nu mai cuprinde un serviciu de cercetare și ne mai existând,

deci, funcția de conducere șef-serviciu cercetare, recurentul nu putea fi

menținut pe un post de conducere desființat.

Este nerelevantă trimiterea

făcută de recurent la o organigramă anterioară celei votate la 22 noiembrie

2005, aceasta din urmă constituind temeiul măsurii luate prin Ordinul nr.

391/2005.

În raport de această

evidentă reorganizare a C.N.S.A.S. nu se poate pune în discuție lipsa acordului

recurentului pentru ocuparea unei funcții publice de execuție, nefiind

incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 așa cum

sugerează recurentul.

Și sub acest aspect,

instanța fondului a reținut în mod corect că, în speță, eliberarea din funcția

de conducere nu echivalează cu demiterea/eliberarea din funcție în sensul

dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

Susținerile recurentului că

noua Direcție Cercetare este, în fond, vechiul Serviciu Cercetare, având

aceleași atribuții ca și înainte de noua organigramă, nu pot constitui

argumente legale pentru anularea actului administrativ în litigiu.

Fără a contesta pregătirea

de excepție a recurentului care este doctorand în Domeniul Științe Umaniste –

Istorie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru a admite

acțiunea acestuia, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.S.I., împotriva sentinței civile nr. 786 din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2007.