ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006, reclamantul M.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de pârât, reintegrarea sa în funcția publică de conducere avută anterior, plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate, și suspendarea executării ordinului atacat, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că avea calitatea de șef serviciu cercetare în structura C.N.S.A.S.

și, prin ordinul contestat, s-a dispus ca, de la data de 12 decembrie 2005, să ocupe funcția publică de execuție „consilier clasa I gradul profesional principal treapta de salarizare 1” în cadrul direcției cercetare, cu drepturile salariale aferente acestei funcții, fără să rezulte expres pierderea funcției de șef serviciu și fără să existe vreun motiv pentru îndepărtarea din funcție și trecerea pe o funcție de execuție. A mai susținut reclamantul că această măsură nejustificată îl prejudiciază, având un venit lunar mai mic cu 30 %, în condițiile în care, singurul argument în favoarea modificării situației anterioare a fost schimbarea denumirii „Serviciului Cercetare” în „Direcția Cercetare”.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 786 din 30 martie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului s-a efectuat în mod neechivoc prin ordinul în discuție și s-a datorat modificării organigramei instituției și inexistenței postului în prezent, ceea ce nu echivalează cu demiterea/eliberarea din funcție reglementate de Legea nr. 188/1999. Instanța de fond a mai menționat că nu există nici o obligație legală de a menține pe un post de conducere o persoană, al cărui post a fost desființat și că reclamantul nici nu putea fi trecut pe un alt post de conducere, decât în condițiile concursului.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.S.I. Invocând în drept dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., recurentul a subliniat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece: - în realitate postul reținut de recurent nu a fost desființat, lucru care se poate observa din compararea organigramei menționate în considerentele sentinței cu organigrama din luna octombrie 2005, care a fost ignorată de instanță; - nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru modificarea raportului de serviciu, mutarea în cadrul altui compartiment al autorității, conform art. 75 alin. (1) lit. d) din acest act normativ, putându-se face numai cu acordul funcționarului implicat; - ordinul contestat de recurent nu este motivat nici în fapt, nici în drept.

Examinând cauza atât prin prisma aspectelor enunțate și care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate. Sesizată cu cererea privind anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de C.N.S.A.S. și reintegrarea reclamantului M.S.I. în funcția publică de conducere deținută până la momentul emiterii actului administrativ arătat, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a dat o corectă și legală dezlegare litigiului. Prin Ordinul contestat s-a stabilit că începând cu 12 decembrie 2005 recurentul-reclamant „ocupă funcția publică de execuție de consilier clasa I gradul profesional principal treapta de salarizare 1 din cadrul Direcției Cercetare”.

În baza acestui act administrativ unilateral, implicit, recurentul-reclamant a pierdut funcția de șef Serviciu Cercetare. Contrar celor susținute de recurent, din probatoriul administrat rezultă că Ordinul nr. 391/2005 a fost motivat atât în fapt cât și în drept prin indicarea pct. nr. 1.3 din extrasul procesului verbal al ședinței C.N.S.A.S. din 22 noiembrie 2005, când a fost votată o altă organigramă a acestei instituții și prin indicarea avizului din 6 decembrie 2005 a A.N.F.P. Potrivit organigramei vizate la 22 noiembrie 2005 (dosar fond) Direcția Cercetare (desprinsă din Direcția Cercetare –Arhivă) nu mai cuprinde un serviciu de cercetare și ne mai existând, deci, funcția de conducere șef-serviciu cercetare, recurentul nu putea fi menținut pe un post de conducere desființat.

Este nerelevantă trimiterea făcută de recurent la o organigramă anterioară celei votate la 22 noiembrie 2005, aceasta din urmă constituind temeiul măsurii luate prin Ordinul nr. 391/2005. În raport de această evidentă reorganizare a C.N.S.A.S. nu se poate pune în discuție lipsa acordului recurentului pentru ocuparea unei funcții publice de execuție, nefiind incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 așa cum sugerează recurentul. Și sub acest aspect, instanța fondului a reținut în mod corect că, în speță, eliberarea din funcția de conducere nu echivalează cu demiterea/eliberarea din funcție în sensul dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Susținerile recurentului că noua Direcție Cercetare este, în fond, vechiul Serviciu Cercetare, având aceleași atribuții ca și înainte de noua organigramă, nu pot constitui argumente legale pentru anularea actului administrativ în litigiu.

Fără a contesta pregătirea de excepție a recurentului care este doctorand în Domeniul Științe Umaniste – Istorie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru a admite acțiunea acestuia, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.S.I., împotriva sentinței civile nr. 786 din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.