ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința înregistrată

la 20 mai 2005, reclamantul P.P. a solicitat anularea Ordinului nr. 176 din 21

aprilie 2005, emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de

Administrare Fiscală

, reintegrarea sa în funcția publică de conducere de director adjunct al

Direcției de Audit Public Intern sau într-o funcție publică de conducere

similară celei deținute anterior și obligarea pârâtului la plata de

despăgubiri, reprezentând drepturile salariale de care ar fi beneficiat pentru

funcția avută la data întocmirii ordinului contestat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția publică de conducere de director

adjunct al Direcției de Audit Public Intern din cadrul ministerului pârât, până

la data de 21 aprilie 2005, când, în mod retroactiv și cu încălcarea

prevederilor art. 75 lit. d), art. 84 alin. (4) și (9) din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost trecut într-o

funcție publică de execuție, ceea ce echivalează cu aplicarea unei sancțiunii

disciplinare și nu constituie o măsură de reorganizare, cum s-a motivat în

ordinul de eliberare a sa din funcția deținută.

La data de 11 ianuarie 2006,

pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, arătând că reclamantul

avea obligația să îndeplinească procedura administrativă prealabilă în cazul

contestării unui ordin de modificare a raportului de serviciu.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 113 din 18 ianuarie 2006, prin care a respins, ca nefondată,

excepția procedurii prealabile, a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 176 din

21 aprilie 2005, emis de Președintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior sau într-o funcție

publică echivalentă acesteia și a obligat pârâtul să plătească reclamantului,

drepturile bănești cuvenite pentru funcția publică de conducere deținută de la

data emiterii ordinului, până la reintegrarea efectivă, precum și cheltuielile

de judecată în sumă de 540 RON.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a considerat că reclamantul nu avea obligația îndeplinirii

procedurii administrative prealabile pentru ordinul de eliberare sa din funcția

publică de conducere, care echivalează cu încetarea raporturilor de serviciu,

în conformitate cu dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

188/1999 și pentru care aceeași lege prevede posibilitatea contestării direct

la instanța de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat nelegalitatea ordinului atacat pentru încălcarea prevederilor art. 15

alin. (2) din Constituția României, avându-se în vedere că eliberarea din

funcție a reclamantului a fost dispusă la 21 aprilie 2005 cu efect retroactiv,

de la data de 31 martie 2005.

De asemenea, instanța de

fond a constatat că ordinul emis de pârât nu este conform dispozițiilor art. 84

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 188//1999, întrucât eliberarea din funcție a

reclamantului nu s-a justificat printr-o reorganizare efectivă a activității,

în sensul de modificare substanțială a atribuțiilor autorității sau instituției

publice, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor.

Pe baza înscrisurilor depuse

în cauză, s-a reținut că după reorganizarea și divizarea Direcției de Audit

Public Intern în două servicii distincte, reclamantului nu i s-a oferit o

funcție publică de conducere echivalentă, așa cum s-a procedat în cazul

funcționarului care ocupa funcția de director și care a fost numit într-o funcție

de conducere la Direcția de Îndrumare și Asistență a Contribuabililor.

Analizând succesiunea de

acte administrative normative și individuale întocmite pentru structura

organizatorică a autorității pârâte, instanța de fond a considerat că nu a fost

dovedită o reorganizare reală a activității, în sensul prevăzut de art. 84

alin. (7) din Legea nr. 188/1999, cu atât mai mult, cu cât la data de 12 mai 2005, a fost înființată din nou Direcția de Audit Public Intern la care a lucrat reclamantul în

funcția publică de conducere de director adjunct.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice

- Agenția Națională de Administrare

Fiscală, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a criticat

soluția de respingere a excepției privind neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, susținând

că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 89 din Legea nr.

188/1999, republicată, deși ordinul atacat a modificat raporturile de serviciu

ale intimatului și nu a determinat încetarea acestora.

Recurentul a precizat că

mutarea intimatului, prin redistribuire, nu echivalează cu încetarea

raporturilor de serviciu, când se poate ataca actul administrativ direct la

instanța competentă.

Aplicarea greșită a legii a

fost invocată și în privința soluției dată pe fondul cauzei, cu motivarea că

instanța de fond a constatat efectele retroactive ale ordinului contestat, fără

a avea în vedere că a fost emis ca urmare a reorganizării Direcției de Audit

Public Intern la data de 31 martie 2005, în baza

H.G. nr. 208/2005.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 84 alin. (4), coroborat cu

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care nu a avut loc o

încetare a raporturilor de serviciu, fiind dispusă numai modificarea lor,

datorită reorganizării activității prin H.G. nr. 208/2005, care a modificat

structura organizatorică a mai multor compartimente din cadrul instituției.

Recurentul a arătat că

intimatul a cunoscut noua structură organizatorică și prin cererea înregistrată

sub nr. 93751 din 13 aprilie 2005 a solicitat detașarea la unul din cele două

servicii înființate după desființarea Direcției de Audit Public Intern, dar nu

erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/1999, pentru

detașarea funcționarului public.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Structura organizatorică a

Agenției Naționale de

Administrare Fiscală

, aprobată prin Anexa nr. 4 a H.G. nr. 208/2005, nu a mai cuprins

Direcția de Audit Public Intern, care a fost reorganizată în Serviciu de Audit

Public Intern și Serviciul de Inspecție pentru Activitatea Internă.

În baza acestui act

normativ,

Agenția

Națională de Administrare Fiscală

a dispus prin Ordinul nr. 175 din 21 aprilie 2005,

transformarea celor două funcții publice de conducere de director și director

adjunct la Direcția de Audit Public Intern, în funcții publice de execuție de

auditor clasa I, grad superior, treapta I la Serviciul de Audit Public Intern, mutarea definitivă a personalului direcției cu funcții

publice de execuție în cadrul celor două servicii și a aprobat numărul total de

posturi și structura serviciilor.

La aceeași dată, recurentul

a emis Ordinul nr. 176, de eliberare a reclamantului din funcția publică de

conducere de director adjunct, cu începere de la 31 martie 2005 și de mutare

definitivă a acestuia în funcția publică de execuție de auditor clasa I, grad

superior, treapta I în cadrul Serviciului de Audit Public Intern.

Eliberarea funcționarului

public din funcția publică de conducere deținută, ca urmare a reorganizării

activității autorității publice, reprezintă unul din cazurile de încetare a

raporturilor de serviciu, prevăzut în art. 84 din Legea nr. 188/1999

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a interpretat corect

aceste dispoziții legale, constatând că eliberarea dintr-o funcție publică de

conducere reprezintă încetarea raporturilor de serviciu specifice funcției

respective, astfel încât funcționarul nemulțumit se poate adresa direct

instanței de contencios administrativ, potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr.

188/1999, republicată.

Recurentul a susținut neîntemeiat că

ordinul său a avut ca obiect numai modificarea raporturilor de serviciu, prin

mutarea intimatului, întrucât această măsură este accesorie celei de eliberare

din funcția publică de conducere și care a determinat încetarea raporturilor de

serviciu existente între categoria funcționarilor publici de conducere și

autoritatea publică.

În consecință, instanța de

fond a respins corect excepția privind neîndeplinirea procedurii administrative

prealabile.

Criticile formulate pe

fondul cauzei vor fi respinse, întrucât prima instanță a constatat corect

nelegalitatea Ordinului nr. 176 din 21 aprilie 2005, atât în privința efectelor

retroactive produse asupra carierei intimatului, cât și în ceea ce privește

dreptul acestuia la menținerea categoriei funcționarilor publici de conducere,

dobândită în martie 2004.

În mod nelegal, intimatul a

fost eliberat la data de 21 aprilie 2005, din funcția publică de conducere, cu

începere de la data de 31 martie 2005.

Recurentul a invocat ca

temei pentru aplicarea retroactivă a actului său, H.G. nr. 208/2005, motivând

că activitatea sa a fost reorganizată de la data intrării în vigoare a acestei

hotărâri de guvern (M. Of. nr. 269/31.03.2005).

Această apărare a fost

corect respinsă de instanța de fond, întrucât H.G. nr. 208/2005 a aprobat în

Anexa nr. 4 numai structura organizatorică a autorității recurente și nu a

produs de drept efecte asupra carierei funcționarilor publici, astfel că pentru

punerea ei în aplicare a fost necesară întocmirea unor acte administrative

individuale de către recurentă, cum este ordinul dedus judecății în prezenta

cauză.

De asemenea, mutarea

definitivă a intimatului într-o funcție publică de execuție nu a fost

justificată de reorganizarea în mod real și efectiv a direcției la care

îndeplinea o funcție publică de conducere, întrucât cele două servicii

înființate prin H.G. nr. 208/2005 au preluat activitatea direcției desființate,

fără a fi schimbate atribuțiile funcționarilor publici și fiind menținut un

post de conducere, de șef al Serviciului de Inspecție pentru Activitatea

Internă.

În atare situație, divizarea

fostei direcții în două servicii distincte nu reprezintă o modificare

substanțială a structurii organizatorice a compartimentelor, în sensul prevăzut

de art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru reorganizarea

activității autorității publice.

Instanța de fond a reținut

corect că nici în ipoteza redistribuirii personalului, recurentul nu a

respectat dispozițiile art. 84 alin. (4) lit. b) și art. 87 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru că intimatului nu i s-a oferit o

funcție publică echivalentă funcției deținută, fiind mutat fără acordul său

într-o funcție publică inferioară.

Cererea înregistrată sub nr.

93751 din 13 aprilie 2005 nu exprimă acordul intimatului pentru numirea într-o

funcție de execuție, dat fiind că s-a solicitat expres numirea în funcția

publică de conducere de șef serviciu la unul din cele două servicii înființate,

chiar dacă s-au invocat greșit prevederile legale privind detașarea.

În consecință, noua

structură organizatorică a autorității recurente nu a impus măsuri de personal

de natura celei dispuse în cazul intimatului, care reprezintă o retrogradare

efectuată nelegal, fără a se fi dovedit imposibilitatea numirii lui într-un

post comparabil cu postul deținut, sub aspectul ierarhiei funcționarilor

publici și al drepturilor salariale sau refuzul său de a ocupa un asemenea

post.

Concluzia instanței de fond,

privind lipsa unei reorganizări reale a compartimentului la care intimatul

ocupa funcția de director adjunct, este susținută și de noua structură

organizatorică a autorității recurente, aprobată prin Anexa nr. 4 la H.G. nr. 436/2006 și care a prevăzut funcționarea Direcției de Audit Public Intern.

Față de considerentele

expuse, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate și pe cale de consecință, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274,

raportat la art. 316 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească

intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva sentinței civile

nr. 113 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la suma de 700 RON cheltuieli de

judecată către reclamantul P.P.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2006.