ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 august 2003, reclamanta C.N.S. C.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 803/2003, privind luarea fără plată, a unor imobile din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru Institutul de Educație și Studii Sindicale. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că imobilele în cauză sunt construite exclusiv din fondurile sindicatelor și nu fac parte din domeniul privat al statului, iar prin atribuirea lor C.N.S.L.R. F., se aduc prejudicii C.S. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 261 din 10 februarie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât și de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor și a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamanta C.N.S. C.A., susținând în esență că instanța a apreciat în mod greșit faptul că nu s-a diminuat patrimoniul sindical comun, că imobilele care fac obiectul H.G. nr. 803/2003, nu au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legilor în vigoare la data preluării lor, așa cum prevede Legea nr. 228/1998. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat în legătură cu cele trei legi succesiv ale sindicatelor: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991 și Legea nr. 54/2003, care conțin prevederi exprese asupra modalităților de transmitere a patrimoniului în caz de dizolvare. Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din nota de fundamentare a H.G. nr. 803/2003, regimul juridic al bunurilor fostului U.G.S.R. era al proprietății obștești, iar în prezent posesia este a C.N.S.L.R. F., pentru Institutul de Educație și Studii Sindicale, iar dreptul de dispoziții aparțin statului român. În baza tranzacției încheiate la 7 noiembrie 1991, s-a stabilit de comun acord de către reclamanta S.N.S.L.R. și C.S.I. F., asupra partajării și obținerii patrimoniului fostului C.C. al U.G.S.R. Prin Hotărârea nr. 19 din 19 noiembrie 1991, aceste organizații sindicale au convenit asupra administrării patrimoniului sindical comun. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta doar administrează patrimoniul sindical comun, neavând un drept de proprietate.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.S. C.A., împotriva sentinței civile nr. 261 din 10 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.