ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2003, reclamanta Universitatea P. din București a solicitat anularea H.G. nr. 803/2003, prin care s-a dispus trecerea, fără plată, a unor imobile situate în București, din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că imobilele în discuție se compun din clădire Corp D și terenuri în suprafață de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de dans în aer liber, parcare și spații verzi, ele aparținând până în anul 1990, Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, iar după desființarea acesteia au trecut în patrimoniul Ministerului Învățământului și în administrarea Institutului Politehnic București (în prezent Universitatea P. București).

Mai arată că în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, modificată și completată, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora și că prin Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, al ministrului educației și cercetării, s-a aprobat intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și terenului din b-dul I.M., care fac parte din baza materială a reclamantei, aceasta obținând numărul cadastral 5891/1. Consideră că prin emiterea hotărârii pe care o contestă, i s-au adus grave prejudicii în ce privește dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, drept ce i s-a conferit de lege. Prin precizarea de acțiune depusă ulterior, reclamanta înțelege să solicite anularea H.G.

nr. 803/2003, numai în ceea ce privește aprobarea trecerii terenurilor de tenis, a ringului de dans în aer liber, a parcării și a spațiilor verzi în discuție în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S. Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, susținând că aceasta are numai un drept de administrare asupra terenurilor respective, dreptul de proprietate aparținând statului român, astfel că reclamanta nu justifică legitimitatea procesuală în cauză. Referitor la fondul pricinii, cere ca acțiunea să fie respinsă pentru că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, ale H.G. nr. 555/2001, ale Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 90/2001, ținându-se cont că prin H.G.

nr. 115/1990, imobilele care au aparținut Academiei de Studii Social-Politice, au fost trecute în administrarea Ministerului Învățământului. Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, admisă în principiu de către instanță, cerere prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă pentru lipsa calității procesuale active sau pe fond, pentru că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuție, aceasta având numai un drept de administrare asupra lor. În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză topografică pentru identificarea terenurilor pretinse de reclamantă. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1713 din 14 septembrie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte H.G.

nr. 803/2003, și anume, în ce privește trecerea, fără plată, din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., a terenului în suprafață de 7296 mp, situat în București, teren pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de dans, parcare și spații verzi, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție și a obligat pârâții și intervenientul la plata sumei de 10.071.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Instanța reține, în motivarea sentinței, că Guvernul a dispus asupra unor bunuri care nu se mai aflau în proprietatea privată a statului, depășindu-și competența prevăzută de Legea nr. 90/2001, fără să țină cont că în baza art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, reclamanta a devenit proprietară asupra terenului în discuție.

Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Guvernul României și C.N.S.L.R. F. C.N.S.L.R. F. nu a timbrat și nici nu a motivat recursul și cum prioritară este problema timbrajului, urmează ca recursul acesteia să fie anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, instanța reținând că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii pentru exercitarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995. Guvernul României critică sentința pentru nelegalitate, susținând că reclamanta nu a dovedit calitatea de proprietar asupra terenurilor în discuție, ordinul emis de Ministerul Educației și Cercetării neputând suplini certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Mai susține că imobilele, inclusiv mijloacele fixe și obiectele de inventar, ce au aparținut Academiei de Studii Social-Politice au trecut în administrarea Ministerului Învățământului, în baza H.G. nr. 115/1990, dată în aplicarea Decretului - lege nr. 30/1990, iar ulterior Institutul Politehnic București a primit dreptul de a le administra. Cum imobilul în cauză a trecut în proprietatea statului, iar Guvernul este administratorul general al proprietății statului, consideră că legal a dispus asupra acestuia. Recursul declarat de Guvernul României este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Prin H.G. nr. 803/2003 s-a dispus trecerea, fără plată, a unor imobile proprietate privată a statului, situate în municipiul București, în patrimoniul C.N.S.L.R.

F., pentru I.E.S.S. Intimata-reclamantă, prin precizarea acțiunii, a înțeles să conteste numai parțial hotărârea, și anume, pentru terenul în suprafață de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, ringul de dans în aer liber, parcare și spații verzi, considerând că este proprietară asupra acestora, opinie însușită și de către instanța de fond. Trebuie avut în vedere că prin H.G. nr. 55/1990 s-a dispus desființarea Academiei de Studii Social-Politice, situată în b-dul A.P., clădirile și întreaga bază materială a acestei instituții trecând în patrimoniul Ministerului Învățământului - Universitatea București și Institutul Politehnic București.

Ulterior, prin Ordinul nr. 7134 din 29 ianuarie 1990, al ministrului învățământului, prin protocolul de predare-primire a patrimoniului Academiei de Studii Social-Politice și prin procesul-verbal de predare-primire s-a făcut o împărțire a acestui patrimoniu către intimată, Universitatea București, Institutul de Teorie Socială și Politologie și C.E.P.E.C.A., intimata primind în patrimoniu, printre altele, bunurile ce fac obiectul acțiunii de față. La solicitarea intimatei, ministrul educației și cercetării a emis Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, prin care a aprobat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor - construcții și teren, situate în București, care fac parte din baza materială a Universității P. București, menționate în anexa nr. 4 la ordin, în care se include și suprafața de 7296 mp teren cu amenajările făcute pe acesta.

În ordin se prevede expres că ține loc de certificat de atestare a dreptului de proprietate. În baza acestui ordin intimata a solicitat înscrierea terenului în Registrul de Carte Funciară, având numărul cadastral 5899/1. Conform prevederilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, „Baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației Naționale, a instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ emitent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior”. Alin. (4) al aceluiași articol stabilește că „Baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora (...)”.

E indiscutabil că intimata a primit în administrare o parte din baza materială a Academiei de Studii Social-Politice, printre care și terenul în suprafață de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, un ring de dans în aer liber, parcare și spații verzi, încă din anul 1990, iar în temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, aceste bunuri au devenit proprietatea sa. Ca atare, susținerea Guvernului României că tot statul este proprietarul bunurilor respective, iar intimata este numai administratorul lor, nu poate fi reținută ca fiind reală. Dimpotrivă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995, a învățământului, respectiv de la 31 august 1995, bunurile aflate în patrimoniul intimatei la acea dată au devenit proprietatea acesteia.

Cum la data adoptării H.G. nr. 803/2003, bunurile în litigiu nu mai făceau parte din proprietatea privată a statului, ca atare, Guvernul României, în calitate de administrator general al proprietății statului, nu avea competența să mai dispună asupra unor bunuri proprietatea unei persoane juridice. Astfel fiind, reținându-se că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat de Guvernul României, ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de C.N.S.L.R. F. București împotriva sentinței civile nr. 1713 din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.