ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 22 octombrie 2003, reclamanta Universitatea P. din București a solicitat

anularea H.G. nr. 803/2003, prin care s-a dispus trecerea, fără plată, a unor

imobile situate în București, din proprietatea privată a statului, în

patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că imobilele în discuție se compun din clădire Corp D și

terenuri în suprafață de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de

dans în aer liber, parcare și spații verzi, ele aparținând până în anul 1990,

Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, iar după desființarea

acesteia au trecut în patrimoniul Ministerului Învățământului și în

administrarea Institutului Politehnic București (în prezent Universitatea P.

București).

Mai arată că în conformitate

cu prevederile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, modificată și

completată, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este

de drept proprietatea acestora și că prin Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, al

ministrului educației și cercetării, s-a aprobat intabularea dreptului de

proprietate asupra construcțiilor și terenului din b-dul I.M., care fac parte

din baza materială a reclamantei, aceasta obținând numărul cadastral 5891/1.

Consideră că prin emiterea

hotărârii pe care o contestă, i s-au adus grave prejudicii în ce privește

dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, drept ce i s-a conferit de

lege.

Prin precizarea de acțiune

depusă ulterior, reclamanta înțelege să solicite anularea H.G. nr. 803/2003,

numai în ceea ce privește aprobarea trecerii terenurilor de tenis, a ringului

de dans în aer liber, a parcării și a spațiilor verzi în discuție în

patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.

Guvernul României a formulat

întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale a

reclamantei, susținând că aceasta are numai un drept de administrare asupra

terenurilor respective, dreptul de proprietate aparținând statului român,

astfel că reclamanta nu justifică legitimitatea procesuală în cauză.

Referitor la fondul

pricinii, cere ca acțiunea să fie respinsă pentru că hotărârea contestată a

fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, ale H.G. nr. 555/2001,

ale Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 90/2001, ținându-se cont că prin H.G. nr.

115/1990, imobilele care au aparținut Academiei de Studii Social-Politice, au

fost trecute în administrarea Ministerului Învățământului.

Ministerul Administrației și

Internelor a depus la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului

Guvernul României, admisă în principiu de către instanță, cerere prin care

solicită ca acțiunea să fie respinsă pentru lipsa calității procesuale active

sau pe fond, pentru că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate

asupra imobilelor în discuție, aceasta având numai un drept de administrare

asupra lor.

În cauză s-au administrat

probele cu înscrisuri și expertiză topografică pentru identificarea terenurilor

pretinse de reclamantă.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1713 din 14 septembrie

2004, a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte H.G. nr. 803/2003, și

anume, în ce privește trecerea, fără plată, din proprietatea privată a statului,

în patrimoniul C.N.S.L.R. F., a terenului în suprafață de 7296 mp, situat în

București, teren pe care se află 3 terenuri de tenis, ring de dans, parcare și

spații verzi, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție și a obligat

pârâții și intervenientul la plata sumei de 10.071.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că Guvernul a dispus asupra unor bunuri care nu se mai

aflau în proprietatea privată a statului, depășindu-și competența prevăzută de

Legea nr. 90/2001, fără să țină cont că în baza art. 166 alin. (4) din Legea nr.

84/1995, reclamanta a devenit proprietară asupra terenului în discuție.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, pârâții Guvernul României și C.N.S.L.R. F.

C.N.S.L.R. F. nu a timbrat

și nici nu a motivat recursul și cum prioritară este problema timbrajului,

urmează ca recursul acesteia să fie anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, instanța reținând că

recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente

cererii pentru exercitarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.

Guvernul României critică

sentința pentru nelegalitate, susținând că reclamanta nu a dovedit calitatea de

proprietar asupra terenurilor în discuție, ordinul emis de Ministerul Educației

și Cercetării neputând suplini certificatul de atestare a dreptului de

proprietate.

Mai susține că imobilele,

inclusiv mijloacele fixe și obiectele de inventar, ce au aparținut Academiei de

Studii Social-Politice au trecut în administrarea Ministerului Învățământului,

în baza H.G. nr. 115/1990, dată în aplicarea Decretului - lege nr. 30/1990, iar

ulterior Institutul Politehnic București a primit dreptul de a le administra.

Cum imobilul în cauză a

trecut în proprietatea statului, iar Guvernul este administratorul general al

proprietății statului, consideră că legal a dispus asupra acestuia.

Recursul declarat de

Guvernul României este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în

continuare.

Prin H.G. nr. 803/2003 s-a

dispus trecerea, fără plată, a unor imobile proprietate privată a statului,

situate în municipiul București, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru I.E.S.S.

Intimata-reclamantă, prin

precizarea acțiunii, a înțeles să conteste numai parțial hotărârea, și anume,

pentru terenul în suprafață de 7296 mp, pe care se află 3 terenuri de tenis,

ringul de dans în aer liber, parcare și spații verzi, considerând că este

proprietară asupra acestora, opinie însușită și de către instanța de fond.

Trebuie avut în vedere că

prin H.G. nr. 55/1990 s-a dispus desființarea Academiei de Studii

Social-Politice, situată în b-dul A.P., clădirile și întreaga bază materială a

acestei instituții trecând în patrimoniul Ministerului Învățământului -

Universitatea București și Institutul Politehnic București.

Ulterior, prin Ordinul nr. 7134

din 29 ianuarie 1990, al ministrului învățământului, prin protocolul de

predare-primire a patrimoniului Academiei de Studii Social-Politice și prin

procesul-verbal de predare-primire s-a făcut o împărțire a acestui patrimoniu

către intimată, Universitatea București, Institutul de Teorie Socială și

Politologie și C.E.P.E.C.A., intimata primind în patrimoniu, printre altele,

bunurile ce fac obiectul acțiunii de față.

La solicitarea intimatei,

ministrul educației și cercetării a emis Ordinul nr. 3992 din 19 mai 2003, prin

care a aprobat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor -

construcții și teren, situate în București, care fac parte din baza materială a

Universității P. București, menționate în anexa nr. 4 la ordin, în care se

include și suprafața de 7296 mp teren cu amenajările făcute pe acesta.

În ordin se prevede expres

că ține loc de certificat de atestare a dreptului de proprietate.

În baza acestui ordin

intimata a solicitat înscrierea terenului în Registrul de Carte Funciară, având

numărul cadastral 5899/1.

Conform prevederilor art. 166

alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, „Baza materială a învățământului

de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației

Naționale, a instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare

științifică din sistemul de învățământ emitent la data intrării în vigoare a

prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit

ulterior”.

Alin. (4) al aceluiași

articol stabilește că „Baza materială a instituțiilor de învățământ superior de

stat este de drept proprietatea acestora (...)”.

E indiscutabil că intimata a

primit în administrare o parte din baza materială a Academiei de Studii

Social-Politice, printre care și terenul în suprafață de 7296 mp, pe care se

află 3 terenuri de tenis, un ring de dans în aer liber, parcare și spații

verzi, încă din anul 1990, iar în temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995,

aceste bunuri au devenit proprietatea sa.

Ca atare, susținerea

Guvernului României că tot statul este proprietarul bunurilor respective, iar

intimata este numai administratorul lor, nu poate fi reținută ca fiind reală.

Dimpotrivă, de la data

intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995, a învățământului, respectiv de la 31

august 1995, bunurile aflate în patrimoniul intimatei la acea dată au devenit

proprietatea acesteia.

Cum la data adoptării H.G. nr.

803/2003, bunurile în litigiu nu mai făceau parte din proprietatea privată a

statului, ca atare, Guvernul României, în calitate de administrator general al

proprietății statului, nu avea competența să mai dispună asupra unor bunuri

proprietatea unei persoane juridice.

Astfel fiind, reținându-se

că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, se va

respinge recursul declarat de Guvernul României, ca nefondat, în temeiul art. 299

și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de C.N.S.L.R. F. București împotriva sentinței civile nr. 1713

din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.