ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la C.S.M.,

la 26 septembrie 2008, petenta M.C. a solicitat recunoașterea gradului

profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin

Ordinul nr. 205/2004 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost numită, începând cu data de 1 decembrie 2004

– procuror la D.I.I.C.O.T. – biroul teritorial Timișoara, conform procedurii în

vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru

numirea în funcția arătată, potrivit avizului C.S.M. - Hotărârea nr. 248 din 30

noiembrie 2004 a C.S.M. - secția pentru Procurori.

Prin H

otărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008

a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care

funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., de recunoaștere a gradului profesional de

procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, urmare numirii în cadrul acestei structuri, numele recurentei fiind

înscris la art. 1 poziția 13 din hotărâre.

În motivarea hotărârii se reține că, numirea

procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu conduce la dobândirea gradului

profesional superior.

Art. 75 alin. (11) și art. 87 alin. (9) din Legea nr.

304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea „de unde provine”,

reglementare ce dovedește că, respectivul procuror nu a dobândit gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, situație în care nu ar mai fi fost necesară o revenire la o unitate

de parchet ierarhic inferioară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în

termen –

M.C.,

în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Recurenta critică Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

pentru nelegalitate, arătând că, D.I.I.C.O.T. în cadrul căreia este încadrată,

reprezintă o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin numirea sa în cadrul

acestei direcții a dobândit gradul profesional de procuror, corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea sa s-a

făcut în concordanță cu prevederile legii speciale - Legea nr. 508/2004 și

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004,

republicată. Chiar dacă art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată prevede

că, la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la

parchetul de unde provine, legea nu stabilește că astfel, procurorul ar pierde

un drept câștigat, respectiv gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură din care face parte D.I.I.C.O.T.

Prin

întâmpinare, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând că, respingând cererea recurentei, Plenul a interpretat corect legea

și a făcut distincția cuvenită între noțiunea de „numire” și „promovare”, legea

prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Examinând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art.

304 și art. 304

1

C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Problema

de drept

vizează

acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorului M.C. care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că recurenta funcționează

ca procuror la D.I.I.C.O.T., de la data de 1 decembrie 2004, îndeplinește acte ce intră în competența

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiază în

fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui

parchet, iar datorită faptului că D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate

juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De

asemenea, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii

nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul

Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii

de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție

sau de conducere, reprezentate de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor.

Este evident faptul că nu se

poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și

promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

În cauză recurenta a fost

numită în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel

că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 128 din 5 iunie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel, în ierarhia parchetelor.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Mai mult, intimatul nu a

efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentei și o

constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat,

încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului.

A admite teza intimatului ar

însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei - credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

Așa fiind, în temeiul art. 29

din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004

precum și cu art. 312 și 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se

anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se

dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia, gradul profesional de

procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.C. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează în parte hotărârea

atacată în ceea ce o privește pe recurentă și obligă intimatul să recunoască recurentei,

gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.