ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la C.S.M., în luna septembrie 2008 petenta P.M.C. a solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin Ordinul nr. 1181 din 12 iunie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numită, începând cu data de 1 iulie 2008 – procuror la D.I.I.C.O.T. – structura centrală, conform procedurii în vigoare la acea dată, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată, potrivit avizului C.S.M.

- Hotărârea nr. 128 din 5 iunie 2008 a C.S.M. - secția pentru Procurori. Pentru Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., de recunoaștere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a numirii în cadrul acestei structuri, numele recurentei fiind înscris la art. 1 poz. 17 din hotărâre. În motivarea hotărârii se reține că, numirea procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu conduce la dobândirea gradului profesional superior.

Art. 75 alin. (11) și art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 prevăd că, procurorul se întoarce la unitatea „de unde provine”, reglementare ce dovedește că, respectivul procuror nu a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație în care nu ar mai fi fost necesară o revenire la o unitate de parchet ierarhic inferioară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – P.M.C., în temeiul art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta critică hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că, D.I.I.C.O.T.

în cadrul căreia este încadrată, reprezintă o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin numirea sa în cadrul acestei direcții a dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea sa s-a făcut în concordanță cu prevederile legii speciale - Legea nr. 508/2004, urmare participării la interviul organizat la 20 mai 2008 și îndeplinind condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Chiar dacă art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 republicată prevede că, la data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine, legea nu stabilește că astfel, procurorul ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură din care face parte D.I.I.C.O.T. Prin întâmpinare, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că, respingând cererea recurentei, Plenul a interpretat corect legea și a făcut distincția cuvenită între noțiunea de „numire” și „promovare”, legea prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului P.M.C. care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că recurenta funcționează ca procuror la D.I.I.C.O.T., de la data de 1 iulie 2008, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiază în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentate de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

În cauză recurenta a fost numită în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 128 din 5 iunie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel, în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentei și o constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului. A admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene. Așa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum și cu art. 312 și art. 314 C. proc.

civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia, gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M.C. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurentă. Admite cererea recurentei și obligă intimatul să recunoască recurentei, gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.