ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4543/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 34/F-CONT din 10 februarie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului având ca obiect anularea deciziei nr. 597 din 26 mai 2009, emisă de pârât prin care a fost amendată pentru încălcarea art. 47 alin. (3) și art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cauză înregistrată pe rolul acestei instanțe ca efect al sentinței civile nr. 8073 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Rm.Vâlcea prin care a fost declinată competența de soluționare a principii în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin decizia nr. 369 din 19 martie 2009 reclamanta a fost somată de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, urmare a constatării că rețeaua de cablu din comuna Budești și satele aferente a retransmis programe fără a le înscrie în oferta de serviciu și fără acordul CNA, iar la data de 15 mai 2009 în urma controlului efectuat reprezentanții pârâtului au constatat că rețeaua menționată este în funcțiune, deținând autorizație tehnică de funcționare, grila de 34 de programe aprobate spre retransmitere fiind depășită, motiv pentru care au emis decizia nr. 597 din 26 mai 2009, amendând reclamanta cu suma de 5000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (3) și art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002; în urma memoriului formulat de administratorul reclamantei prin care se solicita reanalizarea situației, pârâtul a emis decizia nr. 704 din 23 iunie 2009, respingând contestația formulată împotriva deciziei nr. 597 din 26 mai 2009. A mai constatat instanța că, deși în fața Consiliului reclamanta a recunoscut săvârșirea faptelor, invocând dificultăți financiare, în fața instanței și a modificat punctul de vedere și a solicitat anularea deciziei cu motivarea că, spațiul în care își desfășoară activitatea a fost sigilat și nu a mai fost posibil accesul la aparatura de retransmitere, fapta imputată fiind săvârșită fără vinovăție,

sens în care a invocat incidența în speță a cazului fortuit și respectiv a forței majore. Constatând și împrejurarea că, ulterior datei de 14 ianuarie 2009 când s-a întocmit proces verbal de sechestru asupra aparaturii aflate în clădire, la data de 30 octombrie 2009, reclamanta a predat către o altă societate rețeaua de comunicații electrice, iar la data de 4 ianuarie 2010, s-a încheiat un proces verbal, între reprezentanții primăriei și reclamantă, menționându-se ridicarea sechestrului, instanța de fond a apreciat că în speță, săvârșirea faptelor nu este contestată, fiind invocate numai motive de impunitate în raport de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, susținerile reclamantei fiind contradictorii, astfel încât nu se poate reține lipsa vinovăției reclamantei în săvârșirea faptelor contestate, iar individualizarea sancțiunii sub minimul special nu se apreciază ca justificată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă SC A. SRL a susținut în esență că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul în cauză, apreciind greșit dispozițiile legale și reținând o situație străină de natura pricinii, întrucât începând cu data de 14 ianuarie 2009 spațiul închiriat în care își desfășoară activitatea a fost sigilat astfel că i-a fost interzis accesul la aparatura ce asigura retransmiterea programelor TV, invocând în acest sens cazul fortuit și forța majoră și solicitând să se constate că faptele reținute nu au fost săvârșite cu vinovăție. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond susținând în esență că motivele invocate de recurentul-pârât privind lipsa accesului la aparatură ca și imposibilitatea desfășurării activității de retransmitere sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În fapt, prin Decizia nr. 597 din 26 mai 2009 emisă de intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a dispus sancțiunea cu amendă în sumă de 5.000 lei a recurentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (3) și ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a Audiovizualului, reținând în baza raportului de control efectuat la data de 15 mai 2009 faptul că erau retransmise programe în plus față de oferta de servicii aprobate și netransmiterea unor programe înscrise în aceiași ofertă. Susținerile recurentei cu privire la greșita apreciere a pârâtelor ca și interpretarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de fond, nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond prin sentința atacată, recurenta-reclamantă a recunoscut prin memoriul formulat la data de 16 iunie 2009 faptele reținute în decizia atacată, respectiv retransmiterea de programe în plus față de oferta de serviciu aprobată, invocând în apărarea sa situația financiară precară și în consecință imposibilitatea de a-și achita la zi datoriile față de furnizorii de programe. Totodată recurenta susține că a fost împiedicată să-și desfășoară activitatea invocând cazul fortuit și forța majoră, ca urmare a sigilării spațiului în care-și desfășoară activitatea, susțineri care sunt neîntemeiate întrucât la data constatării faptelor reținute prin decizia contestată, aceasta își desfășura activitatea, iar pe de altă parte aspectele invocate nu o exonerează de răspunderea contravențională pentru nerespectarea dispozițiilor legale.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reține că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SRL Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 34/F-CONT din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2010.