ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3474/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, anularea Deciziei nr. 871 din 17 august .2010, emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului prin care a fost sancționată cu amendă contravențională, în sumă de 10.000 lei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că sancțiunea aplicată încalcă prevederile art. 74 alin. (3) și art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, deoarece caracterul contravențional al faptei a fost înlăturat de un caz fortuit, deoarece retransmiterea programelor s-a datorat deficiențelor la receptoarele sale, fără a se urmări obținerea de beneficii sau avantaje.

A mai invocat și nerespectarea prevederilor art. 90 alin. (3) și (4) din Legea nr. 504/2002, prin aceea că, nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite. A mai apreciat ca fiind foarte mare amenda, în raport de gravitatea faptei, prin raportare la numărul de locuitori ai localității care au beneficiat de servicii, neținându-se cont nici de faptul că, nu a mai fost sancționată. A mai subliniat reclamanta că, i s-a mai aplicat o sancționare contravențională, care a fost contestată și care nu este soluționată în mod irevocabil, până în prezent. Decizia a mai fost criticată și pentru faptul că, nu cuprinde termenul de exercitare a căii de atac și organul la care trebuie depusă plângerea, apreciind că, actul este lovit de nulitate.

Prin sentința nr. 224/F-CONT din 13 octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de contestatoarea SC E.J. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că motivele invocate de reclamantă, nu pot conduce la anularea actului. In speță, reclamanta nu a luat toate măsurile posibile pentru a remedia și a înlătura eventualele defecte, iar după cum susține și intimatul, nici măcar nu a notificat organele competente. Cu privire la soluția tehnică, reclamanta nu a dovedit cele susținute, adică defectarea concomitentă a receptoarelor pentru cele 28 de programe. Avea posibilitatea să demonstreze aceste susțineri prin efectuarea unei expertize tehnice, însă nu s-a prezentat în instanță, pentru a-și administra probe.

A mai reținut Curtea referitor la cuantumul amenzii că este cel minim prevăzut de lege, iar o altă sancțiune nu ar justifica gravitatea faptei, câtă vreme nu este la prima abatere de acest gen. In privința motivelor de nulitate invocate, s-a precizat că, nu se aplică dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ci Legea nr. 504/2002, cât și Legea nr. 554/2004, deoarece actul supus anulării este act administrativ, iar potrivit acestor reglementări legale, neincluderea mențiunilor cu privire la termenul de formulare a plângerii și autoritatea la care se va depune, nu se sancționează cu nulitatea actului. 2. Calea de atac exercitată. Î mpotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în primul rând, recurenta a apreciat că neindicarea, în conținutul deciziei de sancționare a termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea ar atrage nulitatea absolută a deciziei atacate și că instanța de fond, în mod greșit a reținut că motivul de nulitate prevăzut la art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, nu este aplicabil, întrucât aceste dispoziții legale nu-și găsesc aplicarea. - în al doilea rând, se arată că în mod greșit s-a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. (3) și ale art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului, întrucât caracterul contravențional al faptei este înlăturat de intervenția unui caz fortuit.

- în al treilea rând, se menționează că Decizia nr. 871 din 17 august 2010 a fost întocmită cu nerespectarea prevederilor art. 90 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 504/2002. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prin Decizia nr. 871 din 17 august 2010 recurenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. În sarcina recurentei s-a reținut faptul că la controlul efectuat de inspectorul CNA la data de 3 august 2010, în rețeaua de comunicații electronice din loc.

Merghindeal, jud. Sibiu, aceasta retransmitea în plus 28 de servicii de programare fără a fi înscrise în oferta de servicii și fără a solicita acordul Consiliului cu privire la modificarea structurii acesteia, iar 16 programe, deși înscrise în oferta aprobată de Consiliu, nu erau retransmise. În baza aceluiași raport întocmit de inspectorul CNA, s-a constatat că în aceeași localitate, recurenta nu retransmitea programele Societății Române de Televiziune, respectiv TVR Cultural, TVR 3, și TVR Info, precum și programul TV 5 a cărui obligativitate de retransmitere este stabilită prin acord internațional, astfel cum prevăd dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului. Anterior aplicării deciziei de sancționare contestate, recurenta a fost sancționată cu somație publică, prin Decizia nr. 874 din 6 octombrie 2009 și cu amendă în cuantum de 10.000 lei, prin Decizia nr. 177 din 19 ianuarie 2010, întrucât în Loc.

Merghindeal, Jud. Sibiu a retransmis, în plus servicii de programare, fără a fi înscrise în oferta de servicii și fără a solicita acordul Consiliului cu privire la modificarea structurii acesteia, iar alte programe deși înscrise în oferta aprobată de Consiliu nu erau retransmise. Având în vedere aceste aspecte, Consiliul a decis sancționarea recurentei cu amendă în cuantum de 10.000 lei. Împotriva deciziei de sancționare, recurenta a formulat contestație, ce a constituit obiectul dosarului civil nr. 1153/46/2010, soluționat la fond de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința recurată, a respins acțiunea formulată de recurentă, ca fiind neîntemeiată și a menținut decizia atacată ca fiind temeinică și legală.

Prima critică formulată de recurenta-reclamantă este nefondată. Dispozițiile legale incidente cauzei deduse judecății sunt cele ale Legii speciale, a audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică cu prioritate, fiind incident principiul de drept specialia generalibus derogant. Este adevărat că nu este menționat în cuprinsul deciziei contestate termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, ca elemente ce țin de motivarea actului administrativ, însă acest fapt nu atrage nulitatea Deciziei nr. 871/2010. Recurenta-reclamantă și-a exercitat dreptul de acces la justiție fără nicio restricție sau decădere, astfel că nu a existat în cauză o vătămare a acesteia din această perspectivă.

Prin urmare, argumentele în susținerea primei critici nu pot fi reținute ca fiind fondate. Cea de-a doua critică formulată este, de asemenea, nefondată. Invocarea de către recurentă, ca motiv de recurs, a existentei cazului fortuit de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, ca și cauză de exonerare, cu motivarea că nu s-a urmărit producerea unor beneficii, avantaje financiare și că nu a efectuat voluntar retransmisia programelor, fapt ce de justifică prin deficiențele ce au intervenit la receptoarele de programe, nu poate fi primit în considerarea următoarelor argumente. In motivele de recurs, se recunoaște de către recurentă că a retransmis programe ce nu erau prevăzute în oferta de programare, dar că retransmiterea acestora s-ar fi datorat unor deficiențe ale receptoarelor care captează programele radiodifuzorilor, invocând în acest sens intervenția cazului fortuit.

Or, având în vedere definiția dată de legiuitor cazului fortuit, se apreciază că nu sunt întrunite condițiile exonerării de răspundere a recurentei. Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. g) din Decizia nr. 12/2003, cu modificările ulterioare, în vederea eliberării avizului de retransmisie, solicitantul va depune la sediul CNA un dosar ce va conține, printre alte documente, structura ofertei de servicii de programe retransmise (grila de programe). Cele 28 de programe pe care recurenta le retransmitea în plus la data controlului, nu erau înscrise în oferta de servicii de programe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 din Decizia nr. 12/2003 privind eliberarea avizului de retransmisie și nefiind înscrise în ofertă, aceasta nu avea dreptul să le retransmită în rețeaua de comunicații electronice din loc.

Merghindeal, întrucât nu avea acordul CNA, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea audiovizualului. Susținerea recurentei potrivit căreia din cauza deficiențelor receptoarelor de programe ar fi intervenit cazul fortuit, ceea ce a determinat ca unele programe să nu fie recepționate de abonați, iar altele neaprobate de CNA să fie recepționate de către aceștia, nu poate fi primită. Și în ipoteza în care s-ar admite motivarea recurentei, aceasta nu avea dreptul să retransmită alte programe decât cele înscrise în oferta de programe aprobată de CNA la data de 6 octombrie 2009 (Anexa nr. 1). Prin urmare, în mod corect a fost emisă Decizia nr. 871/2010 a cărei legalitate a fost confirmată de instanța de fond.

Referitor la cea de-a treia critică formulată, instanța de recurs reține că și aceasta este nefondată, întrucât au fost respectate prevederile art. 90 alin. (3) și (4) din Legea nr. 504/2002. Toate argumentele expuse de recurentă în susținerea acestei critici nu pot fi reținute. Nu prezintă relevanță numărul abonaților, mărimea comunei și nici celelalte împrejurări înfățișate de recurenta-reclamantă pentru exonerarea de amendă aplicată, cât timp recurenta-reclamantă a manifestat perseverență în săvârșirea contravențiilor în domeniul audiovizualului, fiind și anterior sancționată.

In mod corect instanța de fond a apreciat că individualizarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 menționată, potrivit cărora „individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mul 1 an". Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că sentința recurată este temeinică și legală. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.J. SRL împotriva sentinței nr. 224/F-CONT din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.