ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 669 din 20

ianuarie 2003 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. 1162/2003,

rămasă definitivă prin respingerea apelului, decizia penală nr. 1/ P din 6

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța și a recursului, prin decizia penală nr.

1698 din 26 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul B.E.

a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 174 C. pen.

Împotriva hotărârii de

condamnare, în dosarul nr. 2364/118/2008, petentul B.E. a formulat cerere de

revizuire, invocând cazul de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., prin aceea că procurorul care a efectuat urmărirea penală ar fi

comis infracțiunea de „abuz în serviciu” deoarece a refuzat nemotivat să

administreze proba de contraexpertiză și nu a ținut seama de toate elementele

de fapt și de drept ale cauzei care ar fi condus la încadrarea faptei în

infracțiunea de „loviri cauzatoare de moarte” și nu în cea de „omor.

Prin sentința penală nr. 35/

CEA din 18 iunie 2008, Tribunalul Constanța a respins, în baza art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul

B.E. împotriva sentinței penale nr. 669/2003 a Tribunalului Constanța deoarece

nu sunt întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

neexistând o hotărâre definitivă că procurorul a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Împotriva hotărârii, în

termenul legal, revizuientul B.E. a declarat apel motivând că încadrarea

juridică a faptei pentru care a fost condamnat nu este cea de omor prevăzută de

art. 174 C. pen., deoarece nu a intenționat uciderea victimei și aceasta o

putea demonstra pe calea unei expertize respinse de către procurorul de caz.

Prin decizia penală nr. 124/

P din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins apelul condamnatului B.E., ca

nefondat.

Declarând recurs împotriva

deciziei penale sus-menționate, recurentul condamnat a reiterat motivele

formulate la instanța de fond, în sensul că procurorul care a efectuat

urmărirea penală ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu deoarece a

refuzat nemotivat să administreze proba de contraexpertiză medicală și nu a

ținut seama de toate elementele de fapt și de drept ale cauzei care ar fi

condus la încadrarea faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și

nu cea de omor.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, aspectele

invocate în cererea de revizuire, respectiv neefectuarea unei expertize

medico-legale care să precizeze legătura de cauzalitate între decesul victimei

și la loviturile aplicate spre o zonă cu un organ nevital, au constituit

obiectul unei plângeri îndreptate împotriva procurorului care a instrumentat cauza,

însă cercetările nu s-au definitivat, neexistând o hotărâre judecătorească sau

ordonanță a procurorului în susținerea celor afirmate de revizuient și ca atare

nu pot constitui cazul de revizuire invocat, respectiv art. 394 lit. d) C.

proc. pen., nefiind aplicabile în speță, în mod corect fiind respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse

anterior se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

condamnatul B.E.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient condamnat B,E, împotriva deciziei

penale nr. 124/ P din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2009.