ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5215/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/ P din

13 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.V., împotriva rezoluției nr. 7/II/2 din 26 ianuarie 2006 luată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin plângere, condamnatul a cerut cercetarea penală a

procurorului A.P. și a judecătoarei D.D. (la această dată, avocat în Baroul

Constanța), sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată,

prevăzută de art. 246 C. pen., combinat cu art. 248

1

din același

cod, în motivare el susținând că procurorul criminalist, cu prilejul efectuării

urmăririi penale și, apoi, al trimiterii lui în judecată, nu a administrat

toate probele necesare și utile cauzei, în mod abuziv a dispus sesizarea

instanței competente pentru judecarea pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, iar judecătoarea D.D., în timpul

cercetării judecătorești, ca președinte al completului de judecată, de asemenea

abuziv nu a încuviințat nici o probă solicitată în apărare, astfel condamnarea

lui nefiind legală și temeinică.

Prin rezoluția din 12 decembrie 2005

luată în dosarul nr. 194/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de A.P. și D.D.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., combinat cu

art. 248

1

din același cod.

Plângerea petentului împotriva

rezoluției menționate a fost de asemenea respinsă, prin rezoluția nr. 7/II/2

din 26 ianuarie 2006 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța.

Cele două rezoluții au reținut că activitatea

celor doi magistrați a fost strict circumscrisă atribuțiilor lor legale, ei

nesăvârșind nici o faptă prevăzută de legea penală.

Verificând rezoluțiile împotriva cărora

petiționarul a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., instanța a constat că ele sunt legale și temeinice.

Împotriva hotărârii instanței,

petiționarul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral

pe considerentul că procurorul care a instrumentat dosarul în care s-a emis rechizitoriul

nr. 1694/P/2002 nu a strâns probe care erau în favoarea sa, nu a „chemat” un

expert medic legist care să constate dacă el avea semne de violență pe pumni și

nu a procedat la examinarea unghiilor victimei pentru recoltarea de probe care

să fie supuse testului A.D.N., iar judecătoarea D.D. nu a acceptat

expertizarea, nu a luat în considerare apărările sale expuse în memorii depuse

în dosarul nr. 1898/2002 al Tribunalului Constanța, nu a încuviințat audierea

lui M.C.V. și nu a fost expertizat psihiatric, aceasta impunându-se pentru a se

concluziona dacă neaducerea aminte „îi este imputabilă sau nu”.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1964/P/2002

M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

cu reținerea stării recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., victimă M.I.,

unchiul său.

Sentința penală nr. 666 din 19

noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța a fost apelată și decizia instanței de

apel, ulterior, a fost recurată de M.V., recursul fiind respins, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 3267 din 15 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, hotărârile cuprinzând amplu dezvoltarea situației de

fapt și stabilind vinovăția lui în săvârșirea faptei pentru care a fost

condamnat.

Astfel, procurorul A.P. și

judecătoarea D.D., cu prilejul efectuării urmăririi penale și respectiv al

judecării, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu conform dispozițiilor ce

reglementează cele două faze ale procesului penal.

Ca atare, recursul declarat de

petiționar nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform  art. 192 din același cod,

petiționarul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.V. împotriva sentinței penale nr. 43/ P din 13 iunie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de

80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2006.