ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5215/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43/ P din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.V., împotriva rezoluției nr. 7/II/2 din 26 ianuarie 2006 luată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin plângere, condamnatul a cerut cercetarea penală a procurorului A.P. și a judecătoarei D.D.

(la această dată, avocat în Baroul Constanța), sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 din același cod, în motivare el susținând că procurorul criminalist, cu prilejul efectuării urmăririi penale și, apoi, al trimiterii lui în judecată, nu a administrat toate probele necesare și utile cauzei, în mod abuziv a dispus sesizarea instanței competente pentru judecarea pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, iar judecătoarea D.D., în timpul cercetării judecătorești, ca președinte al completului de judecată, de asemenea abuziv nu a încuviințat nici o probă solicitată în apărare, astfel condamnarea lui nefiind legală și temeinică.

Prin rezoluția din 12 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 194/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de A.P. și D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., combinat cu art. 248 1 din același cod. Plângerea petentului împotriva rezoluției menționate a fost de asemenea respinsă, prin rezoluția nr. 7/II/2 din 26 ianuarie 2006 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Cele două rezoluții au reținut că activitatea celor doi magistrați a fost strict circumscrisă atribuțiilor lor legale, ei nesăvârșind nici o faptă prevăzută de legea penală.

Verificând rezoluțiile împotriva cărora petiționarul a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța a constat că ele sunt legale și temeinice. Împotriva hotărârii instanței, petiționarul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe considerentul că procurorul care a instrumentat dosarul în care s-a emis rechizitoriul nr. 1694/P/2002 nu a strâns probe care erau în favoarea sa, nu a „chemat” un expert medic legist care să constate dacă el avea semne de violență pe pumni și nu a procedat la examinarea unghiilor victimei pentru recoltarea de probe care să fie supuse testului A.D.N., iar judecătoarea D.D. nu a acceptat expertizarea, nu a luat în considerare apărările sale expuse în memorii depuse în dosarul nr. 1898/2002 al Tribunalului Constanța, nu a încuviințat audierea lui M.C.V.

și nu a fost expertizat psihiatric, aceasta impunându-se pentru a se concluziona dacă neaducerea aminte „îi este imputabilă sau nu”. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1964/P/2002 M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat cu reținerea stării recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., victimă M.I., unchiul său. Sentința penală nr. 666 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța a fost apelată și decizia instanței de apel, ulterior, a fost recurată de M.V., recursul fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 3267 din 15 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărârile cuprinzând amplu dezvoltarea situației de fapt și stabilind vinovăția lui în săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

Astfel, procurorul A.P. și judecătoarea D.D., cu prilejul efectuării urmăririi penale și respectiv al judecării, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu conform dispozițiilor ce reglementează cele două faze ale procesului penal. Ca atare, recursul declarat de petiționar nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 din același cod, petiționarul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.V. împotriva sentinței penale nr. 43/ P din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.