ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față, constată următoarele:

Prin plângerile penale din 6 noiembrie 2011

și 28 noiembrie 2011 înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr.

1218/P/2011, persoana vătămată A.G. a solicitat efectuarea de cercetări și

tragerea la răspundere penală a magistratului A.C. din cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

246 și art. 266 C. pen. cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 902/P/2000 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În fapt, s-a reținut

că petiționarul A.G. a fost cercetat și ulterior trimis în judecată în stare de

arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 902/P/2000 din 30 martie 2001 sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.,

reținându-se în sarcina acestuia că la data de 24 februarie 2000 a omorât-o pe

concubina sa A.M., după care i-a dat foc.

Pentru efectuarea

cercetărilor în cauză a fost desemnat procurorul A.C., iar rechizitoriul a fost

redactat de procurorul M.A.

Prin Rezoluția nr.

1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.C. și M.A., procurori în

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 266 C. pen.

În motivarea acestei

rezoluții s-a arătat că față de situația de fapt expusă și de conținutul

actelor premergătoare, acuzațiile formulate nu pot fi reținute și nu constituie

fapte penale, iar răspunderea penală a unui magistrat nu poate fi atrasă atâta

vreme cât afirmațiile făcute nu au fost însoțite de date sau indicii

pertinente. Autorul plângerii nu și-a suplimentat aserțiunile nici ulterior

depunerii plângerii, ele având caracterul unor presupuneri fără suport

probator.

S-a arătat că în urma

verificărilor efectuate în cadrul actelor premergătoare, afirmațiile persoanei

vătămate nu au fost confirmate, soluția dispusă de procuror în actul de

trimitere în judecată fiind dată cu respectarea legilor în vigoare în virtutea

atribuțiilor ce îi revin și este rezultatul examinării tuturor probelor cauzei

și al aprecierii acestora.

Rezoluția nr.

1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost menținută prin

Rezoluția nr. 919/11/2/2012 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin respingerea plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc.

pen.

Împotriva Rezoluției

nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat

plângere petiționarul A.G., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de petiționarul

A.G. nu este fondată.

Prin plângerea

formulată, petiționarul a susținut că a fost anchetat și arestat abuziv de

către procurorul anchetator A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, cu ocazia cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.

Din datele dosarului

rezultă că petiționarul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.

902/P/2000 din 30 martie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

iar instanța, reținând vinovăția sa, l-a condamnat la pedeapsa de 25 ani

închisoare prin Sentința penală nr. 412 din 12 iunie 2001, definitivă prin

Decizia penală nr. 557/A din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București și

Decizia nr. 1860 din 9 aprilie 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală.

Afirmațiile făcute pe

petiționar prin plângerea formulată nu au fost dovedite, iar din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii din care să

reiasă că magistrații procurori A.C. și M.A. ar fi săvârșit fapte de natură

penală ori că și-au exercitat funcția cu rea-credință, urmărind vătămarea

intereselor legitime ale petiționarului, astfel că soluția de neîncepere a

urmării penale apare ca fiind legală și temeinică.

Întrucât din datele

existente la dosar nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 68

1

C. proc. pen., cu privire la săvârșirea unor

fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus

neînceperea urmării penale față de intimați.

Ca atare, în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G., împotriva Rezoluției nr.

1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o va menține.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva Rezoluției nr.

1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N