ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3927/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 330 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul județean Gorj și A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 148 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă. Instanța a reținut, în privința apelului declarat de A.V.A.S., că tribunalul a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți. S-a arătat că A.V.A.S. nu a fost obligată în vreun fel la restituirea în natură a imobilului, ci în mod generic a fost obligată la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate la notificarea autorului reclamanților.

SC C. SA este o societate comercială privatizată ce face parte din categoria celor la care se referă art. 29 și nu art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât la data intrării în vigoare a acestei legi statul nu era acționar. Art. 29 alin. (1) și (3) nu are în vedere restituirea în natură a imobilului și nici stabilirea direct de despăgubiri de către instituția ce a făcut privatizarea, ci propunerea de acordare de despăgubiri. In acest caz, nu A.V.A.S. este obligată ca prin dispoziție să stabilească despăgubirile, cum de altfel instanța de fond nici nu a dispus, ci trebuie doar să soluționeze notificarea într-o modalitate sau alta. Nu a fost considerată întemeiată nici critica vizând excepția prematurității.

A.V.A.S. nu a comunicat reclamanților că este necesar a-și completa dosarul cu acte doveditoare în vederea soluționării notificării astfel că, raportat la momentul primirii notificării de către aceasta, până la data pronunțării sentinței s-a împlinit termenul de soluționare și nici pe parcursul judecății apelanta pârâtă nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a răspunde la notificare. Nu a fost considerată întemeiată susținerea conform căreia instanța nu este competentă să soluționeze cauza decât în măsura în care s-a emis deja dispoziția de către unitate, în caz contrar acțiunea fiind prematură.

Instanța nu a soluționat pe fond cauza, în sensul analizării îndreptățirii reclamanților și a tranșării dreptului acestora, neasimilând lipsa răspunsului cu un răspuns negativ ce să conducă la o veritabilă judecare pe fondul dreptului cu lipsa emiterii unei dispoziții, ci a obligat în mod corect apelantele pârâte la soluționarea notificării și emiterea unei dispoziții. Nu a fost considerată întemeiată nici critica referitoare la neclaritatea dispozitivului sentinței, aceasta nereprezentând un motiv de nelegalitate care să conducă la schimbarea soluției, iar pe de altă parte, limitele soluționării de către fiecare a notificării sunt stabilite prin notificare. 2. Recursul 2.1. Motive A.V.A.S. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizând următoarele aspecte: A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă și nu poate dispune restituirea în natură a imobilelor revendicate de foștii proprietari. Această competență revine exclusiv unității deținătoare a imobilului. Acțiunea privind obligarea A.V.A.S. să soluționeze notificarea este prematur formulată pentru că în cadrul procedurii administrative reclamanții nu au depus actele doveditoare ale calității lor de proprietari. Competența instanței poate interveni numai în măsura în care se emitea decizia sau dispoziția motivată prin finalizarea procedurii administrative, această decizie putând să facă obiectul analizei instanței judecătorești. Se impune a se analiza legalitatea evidențierii imobilului în patrimoniul societății comerciale.

Dispozitivul sentinței civile nu este clar, în sensul că instanța de fond nu a stabilit care dintre pârâți are obligația de a emite decizie motivată cu privire la imobilul revendicat. Astfel, se creează o premisă a îmbogățirii fără justă cauză prin obligarea pârâților de a soluționa notificarea. A.V.A.S. nu are competența de a acorda măsuri reparatorii. 2.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin cererea introductivă de instanță reclamanții W.C. și B.I.R. au solicitat obligarea pârâților Primarul Municipiului Târgu-Jiu, Municipiul Târgu-Jiu, Prefectura Gorj, Prefectul județului Gorj, Consiliul Județean Gorj, Spitalul Județean T.V.

și SC C. SA la emiterea unei dispoziții/decizii motivate la notificarea formulată de autorul comun, L.C., la 8 mai 2001 privind terenul în suprafață totală de 3.000 mp situat în Târgu Jiu, str. Eroilor, teren ocupat de SC C. SA și de Spitalul Județean Tudor Vladimirescu. Prima instanță a obligat A.V.A.S. să emită decizie/dispoziție motivată pentru suprafața de teren evidențiat în patrimoniul SC C. SA iar instanța superioară de fond a arătat că întrucât A.V.A.S. nu a fost obligată la restituire în natură, excepția lipsei calității procesuale a acestei părți nu este întemeiată. Pronunțând această soluție, instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 și au respectat principiul disponibilității, de vreme ce reclamanții nu au cerut obligarea A.V.A.S.

ori a unui alt intimat la restituirea terenului în natură. Întrucât nici A.V.A.S. nu a contestat faptul că SC C. SA ar fi fost privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, se reține incidența textului arătat. Acțiunea depusă de contestator nu este prematur formulată, în sensul invocat de către recurentă - nesocotirea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001. Conform acestui text, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Expresia „soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape - administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată. Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de legea specială, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că ar trebui analizată legalitatea evidențierii imobilului în patrimoniul societății comerciale parte în litigiu. Aceasta s-ar putea face numai în cadrul unui litigiu în care să se conteste legalitatea privatizării. Pe de altă parte, susținerea conform căreia dispozitivul sentinței nu este clar nu întrunește cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Dispozitivul se completează că considerentele iar instanța de apel a arătat cât se poate de clar, păstrând sentința, în ce limite trebuie să se pronunțe fiecare intimat. In fine, critica în sensul că A.V.A.S. nu are competența de a acorda măsuri reparatorii conform Legii nr. 247/2005 nu este întemeiată de vreme ce această parte a fost obligată doar să emită decizie prin care să se pronunțe asupra notificării depuse de autorul reclamanților.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. In raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 330 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta-pârâtă la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B.I.R. și W.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.