ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2931/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 27/S din 10 februarie 2014,

Tribunalul Brașov a respins

cererea de lămurire a

înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 123/S din

13

aprilie

2009, formulată

de către reclamanta C.R.M. și cesionarul drepturilor litigioase ale acesteia, L.I.,

în contradictoriu cu intimații C.I.M., C.M., C.V.V., O.A. și SC P. Brașov SA.

În motivarea hotărârii,

se arată că s

entința civilă nr. 123/S a cărei lămurire

se solicită a fost pronunțată la data de 13 aprilie 2009, a devenit definitivă prin

respingerea apelului de către Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 8/2010

și irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. 6530/2010.

Din însăși

conținutul cererii formulate rezultă că sentința a fost investită cu formulă executorie

și executată silit, astfel că intimata a emis o nouă decizie sub nr. 68 din 22

decembrie 2010, ulterior acesteia fiind respinse cereri de înscriere a dreptului

de proprietate în favoarea beneficiarilor.

Raportat la

data pronunțării hotărârii și dispozițiile art. 24 - 27 din Noul C. proc. civ.,

în speță sunt aplicabile prevederile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ.

- 1865 și nu cele indicate în cerere reprezentate de art. 443 din Noul C. proc.

civ.

Vechiul C.

proc. civ. reglementează în două articole posibilitatea părților implicate într-un

proces finalizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de a solicita lămuriri

cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii date,

respectiv: art. 281

1

și art. 399 alin. (1) teza a II-a.

Primul caz

reglementează posibilitatea părților de a solicita instanței care a pronunțat hotărârea

vizată, darea unei încheieri de lămurire a dispozitivului, iar art. 399 teza a II-a

alin. (1) reglementează contestația la titlu care are natura juridică a unei cereri

de chemare în judecată și care poate fi folosită în faza de executare silită a hotărârii

judecătorești, pentru ipoteza în care sunt necesare atare lămuriri în vederea punerii

în executare silită a acestei hotărâri judecătorești, cale ce este la, îndemâna

părților „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc.

civ.”.

Rezultă că

scopul demersului judiciar al părților, respectiv lămurirea dispozitivului unei

hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu, poate fi atins, alternativ,

pe cele două căi procesuale mai sus indicate, elementul relevant în determinarea

căii procesuale de urmat fiind faptul începerii executării silite, care restricționează

accesul părții la prima alternativă reprezentată de prevederile art. 281

1

.

În speță,

ne aflăm în această ipoteză a începerii executării silite a hotărârii a cărei lămurire

se solicită și în procedura de executare a deciziei de restituire astfel că, odată

inițiată procedura executării silite, lămurirea dispozitivului titlului executoriu

este posibilă numai în cadrul contestației la titlu.

Pe de altă

parte, potrivit documentației depuse la dosarul cauzei, intimata a emis o nouă decizie

de restituire tocmai urmare executării silite a hotărârii care se cere a fi lămurită,

hotărâre care nu mai este în ființă din perspectivă juridică, ea convertindu-se

în decizia care poartă asupra aceluiași bun și constituie la rândul său titlu executoriu,

în condițiile prevederilor legii speciale în baza căreia a fost emisă.

Din cererea

formulată și solicitările părților cu privire la soluționarea acesteia rezultă în

prima variantă o veritabilă contestație împotriva deciziei emise ulterior hotărârii

ce se solicită a fi lămurită, iar în cea de-a doua, o cerere având ca obiect obligația

de a face, respectiv de a fi efectuată publicitatea imobiliară de către O.C.P.I.,

solicitată pe cale directă față de o persoană care nu a fost parte în procesul finalizat

cu hotărârea ce se cere a fi lămurită, cereri distincte ce nu pot fi primite în

cadrul unei cereri de lămurire, cum se solicită în speță.

Împotriva hotărârii au

declarat apel reclamanții C.R.M. și L.I.

La termenul de judecată

din 9 aprilie 2014 intimata SC P.D. SA Brașov a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a petentului L.I., față de faptul că nu a fost parte în procesul

a cărei hotărâre se solicită a fi lămurită.

Prin decizia nr. 180/Ap

din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului L.I., a respins apelul declarat de reclamanții

C.R.M. și L.I., a obligat apelanții reclamanți să plătească cheltuieli de judecată

în sumă de 1000 RON către SC P.D. SA Brașov și 2480 RON către SC P. Brașov SA.

În motivarea soluției

sale, Curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului L.I. a fost respinsă având în vedere declarația

de cesiune prin care acesta a dobândit cota de 5% din drepturile litigioase deținute

de reclamanta C.R.M., în acest context nefiind încălcate nici dispozițiile art.

3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Este adevărat că

succesorul cu titlu particular, în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase,

perfectat cu persoana ce s-a pretins proprietara bunurilor solicitate prin notificare,

nu poate fi considerat o persoană îndreptățită în condițiile și sensul Legii

nr. 10/2001, pentru a putea recurge la procedura acestei legi în scopul restituirii

în natură sau prin echivalent a bunurilor solicitate prin notificare, însă în speță

declarația de drepturi litigioase a fost încheiată după terminarea procesului, astfel

încât obiectul acestei declarații vizează deja drepturi dobândite și nu litigioase.

Împrejurarea încheierii unui contract de cesiune de drepturi litigioase, fiind o

chestiune ce interesează strict părțile contractante, nu poate influența raportul

juridic născut ca urmare a formulării de către fosta proprietară sau moștenitorii

acesteia a cererii de restituire în temeiul prevederilor legii speciale.

Pe fondul cererii, Curtea

a apreciat că nu sunt întemeiate criticile apelanților contestatori, instanța pronunțându-se

asupra tuturor aspectelor invocate în cererea de lămurire formulată. S-a avut în

vedere faptul că prin lămurirea hotărârii se clarifică măsurile dispuse de instanță

atunci când dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și poate genera dificultăți

la momentul punerii

în executare.

În cauză însă,

dispozitivul hotărârii este clar exprimat în sensul că pârâta a fost obligată să

emită decizia de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 14.125

m.p. cu datele de identificare topografice precizate așa cum au solicitat contestatorii

prin cererea formulată și modificată, iar efectele dispozitivului s-au concretizat,

cum corect a reținut și instanța de fond, în emiterea deciziei nr. 68 din 22 decembrie

există contradicții în cadrul dispozitivului, iar nu pentru a modifica obiectul

acțiunii. Astfel, cererea de efectuare a publicității imobiliare pe alte numere

topografice și introducerea în cauză a unei alte părți procesuale nu este admisibilă

în cadrul cererii de lămurire a dispozitivului cum greșit solicită contestatorii.

În baza art. 274 C. proc.

civ., față de culpa procesuală a apelanților contestatori, Curtea a dispus obligarea

acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON către SC P.D. SA

Brașov și 2480 RON către SC P. Brașov SA.

Împotriva deciziei curții

de apel au declarat recurs reclamanții C.R.M. și L.I., care au formulat următoarele

critici:

Recurenții susțin că au

formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 123/S/2009 a Tribunalului

Brașov, ce le-a fost respinsă prin încheierea din 10 februarie 2014, instanța reținând

în motivarea acestei încheieri că, urmare sentinței nr. 123/S/2009 a Tribunalului

Brașov, intimata SC P. Brașov SA a emis o nouă decizie, cu nr. 68 din 22 decembrie

2010, însă cererile de intabulare a suprafeței de 14125 m.p. au fost respinse, întrucât

terenul a fost supus mai multor operațiuni de dezlipiri și alipiri.

Dispozitivul sentinței

civile nr. 123/S/2009 a Tribunalului Brașov nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât

terenul în legătură cu care SC P. Brașov SA a fost obligată să emită decizie de

restituire în natură nu poate fi individualizat și delimitat prin raportare la documentația

existentă la OCPI Brașov la data de 13 aprilie 2009.

Susțin recurenții că la

termenul când s-a pronunțat sentința civilă nr. 123/S/2009 a Tribunalului Brașov,

instanța a acordat cuvântul numai cu privire la calitatea acestora de persoane îndreptățite,

și nu în ce privește delimitarea terenului.

În ce privește încheierea

prin care tribunalul a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile

123/S/2009, recurenții critică dispozițiile legale avute în vedere de instanță în

pronunțarea soluției, precum și considerentele de la pag. 2 alin. (6) din încheiere.

Susțin recurenții că,

deși în cererea de apel au solicitat instanței să dispună ca OCPI Brașov să transmită

instanței extrasele cărților funciare ale loturilor care provin din dezmembrarea

terenului de 14.125 m.p., la data emiterii sentinței civile 123/S/2009, Curtea de

apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Având în vedere încheierile

OCPI Brașov de respingere a efectuării operațiunilor de publicitate imobiliară,

dar și soluția tribunalului, recurenții susțin că se impune admiterea cererii de

lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 123/S/2009 a Tribunalului Brașov.

Examinând recursul sub

aspect formal, din punctul de vedere al posibilității de încadrare a criticilor

formulate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

chestiune asupra căreia

a rămas în pronunțare în ședința publică din 30 octombrie 2014,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario,

dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Prin exercitarea recursului

se urmărește realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel

că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părțile

sunt obligate a-și conforma conduita procesuală dispozițiilor imperative anterior

invocate.

Deși nu se prevede în

mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate

în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici

trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar

neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speța de față, în cuprinsul

cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenții își exprimă nemulțumirea

în legătură sentința civilă nr. 123/S/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, precum

și ci privire la modul de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului acestei

sentințe, expunând motivele pentru care, după opinia lor, această hotărâre nu poate

fi pusă în executare, împrejurare ce ar impune lămurirea dispozitivului.

Prin urmare, fără să combată

în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile

de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare și

natura căii de atac a recursului.

Modalitatea în care recurenții

au înțeles să critice decizia atacată constă practic în redarea modului în care

a fost soluționată cauza finalizată cu pronunțarea sentinței împotriva căreia au

formulat cerere de lămurire a dispozitivului, precum și a încheierii de soluționare

a acestei cereri, fără însă a se raporta la argumentele instanței de apel în fundamentarea

hotărârii recurate și fără a indica concret în ce constă greșeala de nelegalitate

a Curții în soluționarea apelului.

Întrucât în calea de atac

extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății

fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, iar memoriul de recurs

nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine

publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pe cale de consecință,

reținând că recursul nu este motivat conform cazurilor prevăzute în art. 304 C.

proc. civ. și nici nu există motive care să poată fi examinate și din oficiu, Înalta

Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții

C.R.M. și L.I. împotriva deciziei nr. 180/Ap din 16 aprilie 2014 Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2014.