ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2014

Asupra contestațiilor în anulare constată următoarele: Prin decizia nr. 2167 din 15 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții SC I. SRL, M.V. și M.T., M.M., M.D. și M.M.A., S.A.M., S.A., S.A.O., S.D., C.E., F.A., F.R., P.A.L., P.M., P.C.L., P.D.D., M.M.B., M.N.I., C.M.C., I.D.I., I.G., J.S., J.M.V., S.C. și S.S.A., R.T. și R.M., N.I., T.M., SC C.P. SRL, C.A.L., C.D., M.D. și M.G., SC M. SRL, CN L.R. SA și B.D.I. împotriva deciziei nr. 132 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. A obligat pe recurenți la plata sumelor de câte 4.000 RON pentru fiecare dintre intimații G.A., O.S.C. și B.C.F.

Împotriva acestei decizii s-au formulat contestații în anulare. Contestatorii S.S.A., C.A.L., C.D., N.I., R.M., R.T., SC C.P. SRL, SC I. SRL, S.C. și T.M. și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 317-art. 318 C. proc. civ., menționând că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, potrivit art. 319 alin. (2) din cod, în termen de 15 zile de la data la care vor lua cunoștință de hotărârea atacată. Contestatorii C.E., C.M.C., F.A., F.R., I.D.I., I.G., J.M.V., J.S., M.M.B., M.N.I., P.A.L., P.C.L., P.D.D., P.M., S.A., S.A.O. și S.D. și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în ambele teze, arătând că motivele vor fi depuse detaliat după ce vor avea cunoștință de considerentele deciziei atacate.

Prin întâmpinările depuse de intimata B.C.F., în ambele dosare, a fost invocată excepția inadmisibilității cererilor, pentru motivul că acestea nu pot fi încadrate în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., întrucât nu se cunosc considerentele deciziei atacate. Dosarele având ca obiect contestațiile în anulare menționate au fost conexate prin încheierea din 15 ianuarie 2014. Analizând contestațiile în anulare, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 317 C. proc.

civ., indicat de contestatori ca temei de drept al cererii, „h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului : 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii ; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență . Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Totodată, art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestatori ca temei de drept, reglementează contestația în anulare specială care poate fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În înțelesul textelor de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar este inadmisibil, în cauză contestatorii indicând numai temeiul de drept al cererii, respectiv prevederile art. 317 C. proc. civ., fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază. Se observă, de asemenea, că părțile nu erau îndreptățite nici la promovarea unei căi extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (care presupun săvârșirea unei greșeli materiale sau omisiunea cercetării unui motiv de recurs), în situația în care nu se cunoaște dacă respectiva hotărâre este sau nu susceptibilă de a fi atacată, fiind eronată astfel susținerea contestatorilor că pronunțarea soluției nu poate fi decât rezultatul neanalizării în întregime a motivelor de recurs sau a unei erori materiale.

O asemenea prezumție a părților nu e suficientă pentru a justifica promovarea unei căi extraordinare de atac care este supusă anumitor rigori procedurale (vizând motivele, care se constituie în cauza juridică a contestației în anulare) nerespectate în speță. Pentru aceste considerente, contestațiile în anulare astfel formulate, prin care nu se pot identifica motivele prevăzute de textele de lege în baza cărora au fost exercitate căile extraordinare de atac, urmează a fi respinse, ca inadmisibile. Văzând și prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea avocatului E.M.B., dovedită cu înscrisul depus la dosar, vor fi obligați contestatorii S.S.A., C.A.L., C.D., N.I., R.M., R.T., SC C.P.

SRL, SC I. SRL, S.C. și T.M. la 500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) din cod, către intimatul S.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de S.S.A., C.A.L., C.D., N.I., R.M., R.T., SC C.P. SRL, SC I. SRL, S.C., T.M. și C.E., C.M.C., F.A., F.R., I.D.I., I.G., J.M.V., J.S., M.M.B., M.N.I., P.A.L., P.C.L., P.D.D., P.M., S.A., S.A.O. și S.D. împotriva deciziei nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă . Obligă pe contestatorii S.S.A., C.A.L., C.D., N.I., R.M., R.T., SC C.P. SRL, SC I. SRL, S.C. și T.M. la 500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul S.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2014.