ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2014

HOTĂRÂRE
14.10.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la 6

aprilie 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 2236/108/2012, reclamanta B.F. a chemat

în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea în

parte a Hotărârii nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 255/2010 în privința cuantumului despăgubirilor.

De asemenea, a

solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 22.981 euro sau echivalentul în

lei la data plății, reprezentând despăgubirile cuvenite pentru terenul

expropriat de 5289 mp, având nr. cad AA, situat în localitatea Pecica.

A solicitat obligarea

pârâtei și la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului expropriat și

la plata dobânzii legale calculate asupra diferenței dintre valoarea

despăgubirii pentru terenul expropriat ce va fi stabilită de instanță și suma

de 3.771,06 lei, stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată de la

data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de a

consemna suma la dispoziția sa (a reclamantei), și până la data plății

efective.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis

Hotărârea nr. 416 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică

"Autostrada Nădlac-Arad".

S-a aprobat ca justă

despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate

publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de

la bugetul de stat.

Respectiva sumă, care

ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o

parte 251 persoane, printre care și reclamanta, rămași nedespăgubiți în baza

actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emisă Hotărârea nr. 488 din

11 mai 2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251

persoane care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor,

despăgubiți în 2010.

Suma propusă prin

H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o

dreaptă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată.

Caracterul de

excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt

prevăzute de însăși Constituția României. Aceasta prevede la art. 44 alin. (3):

"Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,

stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

De asemenea, art. 1

din Legea nr. 33/1994, republicată, prevede: "Exproprierea de imobile, în

tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o

dreaptă și prealabilă despăgubire (...)".

Pe lângă normele

naționale menționate, este încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanta a

considerat că valoarea terenului său s-a stabilit în mod corect la suma de

22.981 euro prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii, respectiv

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

În evaluarea

respectivă figurează cu o valoare stabilită de 4,35 euro pe mp și o sumă

globală de despăgubire pe toată suprafața de 22.981 euro, sumă pe care o

solicită reclamanta pârâtului.

Analizând comparativ

suma antemenționată cu suma medie de 0,17 euro pe mp stabilită de către Guvern

pentru despăgubirea acordată, reclamanta susține că terenul său proprietate

privată a fost naționalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată

fiind mai puțin decât simbolică.

Despăgubirea propusă

prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este

discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția

României.

Guvernul României și

comisia locală de aplicare a legii ignoră aceste prevederi din moment ce la

interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățenii de pe același coridor

de expropriere stabilește anumite despăgubiri și pentru ceilalți cu 70% mai

mici.

În drept, reclamanta

a invocat art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (7) și art. 22 din Legea nr.

255/2010; art. 1 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. (1) și

art. 44 alin. (3) din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28 mai

1985 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales și

Balkardeli.

După efectuarea

raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanta și-a majorat pretențiile

constând în despăgubiri pentru terenul expropriat (capătul 2 de cerere) la suma

de 24.473 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Prin Sentința civilă

nr. 2048 din 26 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2236/108/2012, Tribunalul

Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.F. împotriva pârâtului

Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin

A dispus anularea în

parte a Hotărârii de despăgubiri nr. 113/167 din 7 octombrie 2011, emisă de

Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, și a obligat pârâtul să plătească

reclamantei suma de 21.191 euro, reprezentând valoare redobândire, și suma de

1.059 lei, reprezentând taxe redobândire, respectiv un total de 22.250 euro sau

echivalentul în lei la data plății potrivit cursului de schimb al B.N.R., cu

dobândă legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii

stabilită de instanță și suma de 3.771,06 lei stabilită prin hotărârea emisă de

Comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plății efective.

A obligat pârâtul la

plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii

nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 5.289 mp

din terenul situat în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr cadastral AA,

fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3.771,06 lei.

Reclamanta contestă

această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât

față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite

pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantei

se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform

cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de

expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul

general de prescripție.

Stabilirea

despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează

în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu

prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin urmare, în cauză

sunt incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pentru stabilirea

despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art. 25 din

Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de

instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către

pârâtul expropriator.

Conform concluziilor

raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 5.289 mp, este

de 93.191 lei, echivalentul a 21.191 euro.

Raportul de expertiză

a fost semnat cu observații de către expertul M.B., care consideră că raportul

de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.

Experții au arătat că

pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda

comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două

metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final.

Instanța a apreciat că suma de 21.191 euro pentru o parcelă 5.289 mp, un teren

agricol situat în extravilanul unei localități, este o valoare reală și corectă

de despăgubire și a obligat pârâtul la plata acestei sume în favoarea

reclamanților.

Din întreg ansamblul

probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar

fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar

mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. Rezultă, însă, că

dacă terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a

intervenit exproprierea, acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu

legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat își are fundamentare

legală, iar potrivit raportului de expertiză daunele ar fi 16.833 lei,

respectiv 3.282 euro.

Nu se justifică

acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a

interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta

timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut

dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii să

fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în

teren cu construcții.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2048 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Arad a declarat recurs în

termenul legal pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA -

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.

La primul termen de

judecată din 20 noiembrie 2013, din oficiu, în baza art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., față de valoarea obiectului litigiului, care depășește suma de 100.000

lei, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac, pe care a

calificat-o în apel.

În motivarea apelului

pârâtului, s-a susținut că despăgubirea propusă reclamantei pentru terenul

expropriat se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat

prin expropriere.

Prețul de piață

stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii

despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de

evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispozițiile legale în

vigoare îi sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în

zonă.

În prezent, cadrul

legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010. Conform

prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a

aproba prin hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care

constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților

administrativ-teritoriale.

Prin H.G. nr.

416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de

expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada

Nădlac - Arad", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în

valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de

către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în

conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de

63.000 mii lei, aprobată prin H.G. nr. 416/2010, a fost suplimentată cu suma de

17.500 mii lei prin H.G. nr. 1248/2010.

Raportul de evaluare

a imobilelor a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii

despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de

Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul

exproprierii.

Raportul de evaluare

a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe

principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, reglementate de

legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform

prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului

internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor.

Această valoare

specială este mai mare decât o valoare de piață. În urma raportului de evaluare

întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul

este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de

proiectul de utilitate publică în cauză, și anume "Construcția Autostrăzii

Nădlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad".

Pentru termenul din

20 noiembrie 2013 au formulat cerere de introducere în cauză numiții B.S.F. și

B.Z.E., cu motivarea că reclamanta B.F., mama lor, a decedat la 10 mai 2012, ei

având calitatea de moștenitori legali conform certificatului de moștenitor din

6 septembrie 2012, pe care l-au atașat cererii.

Prin Încheierea din

20 noiembrie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de

reclamanți, a moștenitorilor reclamantei decedate.

Prin Decizia nr. 40

din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin

C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și a

schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acțiunea

reclamanților și l-a obligat pe pârât la plata în favoarea acestora a sumei de

19.569 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri

reprezentând contravaloarea terenului expropriat.

S-a respins cererea

reclamanților pentru despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului

expropriat.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prin raportul de

expertiză efectuat în fața primei instanțe s-a prezentat o variantă bazată pe

metoda comparației prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare, în

mod eronat, oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții având ca obiect

terenuri similare cu cel expropriat.

S-a considerat de

către instanța de apel că varianta propusă prin raportul de expertiză și

validată de prima instanță încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994.

În conformitate cu

aceste dispoziții legale, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport

suplimentar de expertiză prin care să se calculeze despăgubirile cuvenite

reclamantei pentru terenul expropriat prin metoda comparației directe cu

tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat.

Utilizându-se această

metodă, s-a concluzionat că terenul expropriat are o valoare de 19.569 euro, la

care părțile nu au formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. (2) C.

proc. civ.

În ceea ce privește

despăgubirile calculate de experți pentru daune suplimentare, respectiv pentru

dobândirea altui teren, pentru lipsa veniturilor pe un an, pentru scăderea

valorii parcelelor rămase și pentru interdicția de a construi pe lățimea benzii

de siguranță, instanța de apel a constatat că nu se impune acordarea acestora.

Astfel, s-a reținut

că prin acțiune reclamanta B.F. a solicitat despăgubiri care să reprezinte

valoarea reală a semnului expropriat și despăgubiri pentru lipsa de folosință,

nedovedind, însă, că acest teren ar fi fost cultivat anterior exproprierii,

fără a se mai putea beneficia de recolta din anul exproprierii și nici că ar fi

fost împiedicată să folosească terenul anterior exproprierii.

Prin urmare, s-a

apreciat că nu s-a dovedit un prejudiciu, respectivul capăt de cerere fiind

neîntemeiat.

În ceea ce privește

celelalte despăgubiri pentru daune suplimentare, cuprinse în completarea la

raportul de expertiză, instanța de apel a considerat că nu se impune examinarea

acestora, în condițiile în care nu au fost solicitate prin acțiune.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin

Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de

Drumuri și Poduri Timișoara, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâtul a susținut că prețul de piață stabilit prin raportul de

evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele

cuprinse în raportul întocmit de SC E. SRL fiind conforme dispozițiilor Legii

nr. 255/2010 și susținute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în

zonă.

Pârâtul recurent a

învederat că raportul de evaluare menționat a stabilit valoarea de despăgubire

estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/1994 și,

conform standardului IVS 1, reprezintă o valoare specială compusă din valoarea

reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

S-a arătat că această

valoare specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă

"suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data

evaluării între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție

echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în

cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".

Intimații B.S.F. și

B.Z.O. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate nulitatea

recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acesta

nu este motivat legal, să se respingă această cale de atac ca fiind formulată

de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al pârâtei, iar pe fond să

se respingă recursul.

Examinând cu

prioritate excepțiile invocate de intimați, conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea urmează să constate că acestea sunt nefondate și, în consecință, să le

respingă.

Excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant a persoanei care a declarat recursul nu poate

fi primită.

Astfel, recursul a

fost declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin

C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, fiind

semnat de avocat, în baza împuternicirii date de C.N.A.D.N.R. pentru dosarul de

apel.

Prin urmare, sunt

incidente dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora

avocatul poate exercita, în numele părții, orice cale de atac împotriva

hotărârii.

Cererea de recurs nu

poate fi considerată ca fiind făcută de o persoană fără calitate întrucât actul

de procedură săvârșit de avocat (cererea de recurs) nu trebuia ratificat de

parte, cât timp exercițiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă

din lege - art. 69 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția nulității

recursului pentru nemotivare conform art. 306 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.

Recurentul pârât a

invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,

deși nu a indicat concret dispozițiile legale pretins încălcate de instanța de

apel, din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate rezultă că solicită

omologarea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire,

efectuat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr.

33/1994 și a reglementărilor Standardelor Internaționale de Evaluare de către

expertul ANEVAR, ing. G.N.. Prin urmare, se va constata că nu sunt întrunite

dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Examinând criticile

invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Suplimentul la

raportul de expertiză efectuat în apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor

la un nivel apropiat de valoarea despăgubirilor constatată inițial de către

C.N.A.D.N.R. prin expertul evaluator ANEVAR.

Această expertiză s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 255/2010,

în condițiile în care prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit o valoare a

despăgubirilor pentru un mp de teren de 0,17 euro/mp, despre care instanța de

apel a reținut că nu poate reprezenta o justă și prealabilă despăgubire.

Despăgubirea propusă

intimaților prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010

este discriminatorie (având în vedere H.G. nr. 416/2010 care a stabilit prețul

de 4 euro/mp pentru terenuri din aceeași zonă) și încalcă art. 16 alin. (1) din

Constituție, precum și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ca atare, se va

constata că instanța de apel a procedat corect omologând raportul de expertiză

tehnică judiciară suplimentar semnat de cei trei experți, la care pârâtul nu a

formulat obiecțiuni, raport efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, ce a stabilit o valoare de piață pentru 1 mp

de teren din aceeași categorie cu cel expropriat de 3,70 euro.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Respinge excepțiile

nulității recursului și a lipsei calității de reprezentant a C.N.A.D.N.R.,

invocate de intimații-reclamanți B.Z.E. și B.S.F.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Transporturilor - C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 40 din 2 aprilie 2014

a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2014
Asupra cauzei constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 6 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Arad și precizată ulterior, la data de 3 mai 2012, reclamantele P.E.R. prin mandatar G.E., G.E.R. și B.C. au chemat în jud
ÎCCJ 2014-02-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 561/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin cererea formulată ta data de 20 februarie 2012, înregistrată sub nr. 979/108/2012, completată la data de 19 martie 2012 și precizată la data de 30 a
ÎCCJ 2014-09-30
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2458/2014
C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți va fi respinsă. În ceea ce privește recursul declarat de pârât, acesta se vădește a fi nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judeca
ÎCCJ 2014-02-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 672/2014
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 20 februarie 2012, reclamanții G.V. și G.P. au chemat în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostr
ÎCCJ 2014-06-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2079/2014
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2284/108/2012 pe rolul Tribunalului Arad la data de 06 aprilie 2012, reclamanții F.P., F.O., F.M., F.G., F.S. și J.M. au chemat în judecată pârâtu
Sursă