ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 6 aprilie 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 2236/108/2012, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 în privința cuantumului despăgubirilor. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 22.981 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubirile cuvenite pentru terenul expropriat de 5289 mp, având nr. cad AA, situat în localitatea Pecica.

A solicitat obligarea pârâtei și la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului expropriat și la plata dobânzii legale calculate asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce va fi stabilită de instanță și suma de 3.771,06 lei, stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată de la data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de a consemna suma la dispoziția sa (a reclamantei), și până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis Hotărârea nr. 416 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac-Arad". S-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat.

Respectiva sumă, care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte 251 persoane, printre care și reclamanta, rămași nedespăgubiți în baza actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emisă Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 persoane care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor, despăgubiți în 2010. Suma propusă prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o dreaptă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată. Caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României.

Aceasta prevede la art. 44 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". De asemenea, art. 1 din Legea nr. 33/1994, republicată, prevede: "Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (...)". Pe lângă normele naționale menționate, este încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta a considerat că valoarea terenului său s-a stabilit în mod corect la suma de 22.981 euro prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii, respectiv art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În evaluarea respectivă figurează cu o valoare stabilită de 4,35 euro pe mp și o sumă globală de despăgubire pe toată suprafața de 22.981 euro, sumă pe care o solicită reclamanta pârâtului. Analizând comparativ suma antemenționată cu suma medie de 0,17 euro pe mp stabilită de către Guvern pentru despăgubirea acordată, reclamanta susține că terenul său proprietate privată a fost naționalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată fiind mai puțin decât simbolică. Despăgubirea propusă prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României. Guvernul României și comisia locală de aplicare a legii ignoră aceste prevederi din moment ce la interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățenii de pe același coridor de expropriere stabilește anumite despăgubiri și pentru ceilalți cu 70% mai mici.

În drept, reclamanta a invocat art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (7) și art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (3) din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28 mai 1985 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli. După efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanta și-a majorat pretențiile constând în despăgubiri pentru terenul expropriat (capătul 2 de cerere) la suma de 24.473 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Prin Sentința civilă nr. 2048 din 26 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2236/108/2012, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.F. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA. A dispus anularea în parte a Hotărârii de despăgubiri nr. 113/167 din 7 octombrie 2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 21.191 euro, reprezentând valoare redobândire, și suma de 1.059 lei, reprezentând taxe redobândire, respectiv un total de 22.250 euro sau echivalentul în lei la data plății potrivit cursului de schimb al B.N.R., cu dobândă legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanță și suma de 3.771,06 lei stabilită prin hotărârea emisă de Comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plății efective.

A obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 5.289 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr cadastral AA, fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3.771,06 lei. Reclamanta contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție. Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.

Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 5.289 mp, este de 93.191 lei, echivalentul a 21.191 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către expertul M.B., care consideră că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață. Experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final. Instanța a apreciat că suma de 21.191 euro pentru o parcelă 5.289 mp, un teren agricol situat în extravilanul unei localități, este o valoare reală și corectă de despăgubire și a obligat pârâtul la plata acestei sume în favoarea reclamanților.

Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. Rezultă, însă, că dacă terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat își are fundamentare legală, iar potrivit raportului de expertiză daunele ar fi 16.833 lei, respectiv 3.282 euro.

Nu se justifică acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții. Împotriva Sentinței civile nr. 2048 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Arad a declarat recurs în termenul legal pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. La primul termen de judecată din 20 noiembrie 2013, din oficiu, în baza art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., față de valoarea obiectului litigiului, care depășește suma de 100.000 lei, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac, pe care a calificat-o în apel. În motivarea apelului pârâtului, s-a susținut că despăgubirea propusă reclamantei pentru terenul expropriat se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat prin expropriere. Prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare îi sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010.

Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale. Prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - Arad", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere.

Suma de 63.000 mii lei, aprobată prin H.G. nr. 416/2010, a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin H.G. nr. 1248/2010. Raportul de evaluare a imobilelor a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii. Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, reglementate de legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor.

Această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață. În urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume "Construcția Autostrăzii Nădlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad". Pentru termenul din 20 noiembrie 2013 au formulat cerere de introducere în cauză numiții B.S.F. și B.Z.E., cu motivarea că reclamanta B.F., mama lor, a decedat la 10 mai 2012, ei având calitatea de moștenitori legali conform certificatului de moștenitor din 6 septembrie 2012, pe care l-au atașat cererii. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a moștenitorilor reclamantei decedate.

Prin Decizia nr. 40 din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților și l-a obligat pe pârât la plata în favoarea acestora a sumei de 19.569 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului expropriat. S-a respins cererea reclamanților pentru despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului expropriat. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe s-a prezentat o variantă bazată pe metoda comparației prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare, în mod eronat, oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții având ca obiect terenuri similare cu cel expropriat. S-a considerat de către instanța de apel că varianta propusă prin raportul de expertiză și validată de prima instanță încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. În conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză prin care să se calculeze despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat prin metoda comparației directe cu tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat.

Utilizându-se această metodă, s-a concluzionat că terenul expropriat are o valoare de 19.569 euro, la care părțile nu au formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește despăgubirile calculate de experți pentru daune suplimentare, respectiv pentru dobândirea altui teren, pentru lipsa veniturilor pe un an, pentru scăderea valorii parcelelor rămase și pentru interdicția de a construi pe lățimea benzii de siguranță, instanța de apel a constatat că nu se impune acordarea acestora. Astfel, s-a reținut că prin acțiune reclamanta B.F. a solicitat despăgubiri care să reprezinte valoarea reală a semnului expropriat și despăgubiri pentru lipsa de folosință, nedovedind, însă, că acest teren ar fi fost cultivat anterior exproprierii, fără a se mai putea beneficia de recolta din anul exproprierii și nici că ar fi fost împiedicată să folosească terenul anterior exproprierii.

Prin urmare, s-a apreciat că nu s-a dovedit un prejudiciu, respectivul capăt de cerere fiind neîntemeiat. În ceea ce privește celelalte despăgubiri pentru daune suplimentare, cuprinse în completarea la raportul de expertiză, instanța de apel a considerat că nu se impune examinarea acestora, în condițiile în care nu au fost solicitate prin acțiune. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susținut că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul întocmit de SC E. SRL fiind conforme dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și susținute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.

Pârâtul recurent a învederat că raportul de evaluare menționat a stabilit valoarea de despăgubire estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/1994 și, conform standardului IVS 1, reprezintă o valoare specială compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. S-a arătat că această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri". Intimații B.S.F.

și B.Z.O. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate nulitatea recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acesta nu este motivat legal, să se respingă această cale de atac ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al pârâtei, iar pe fond să se respingă recursul. Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimați, conform art. 137 C. proc. civ., Curtea urmează să constate că acestea sunt nefondate și, în consecință, să le respingă. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a declarat recursul nu poate fi primită. Astfel, recursul a fost declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.

SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, fiind semnat de avocat, în baza împuternicirii date de C.N.A.D.N.R. pentru dosarul de apel. Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora avocatul poate exercita, în numele părții, orice cale de atac împotriva hotărârii. Cererea de recurs nu poate fi considerată ca fiind făcută de o persoană fără calitate întrucât actul de procedură săvârșit de avocat (cererea de recurs) nu trebuia ratificat de parte, cât timp exercițiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege - art. 69 alin. (2) C. proc. civ. Excepția nulității recursului pentru nemotivare conform art. 306 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.

Recurentul pârât a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, deși nu a indicat concret dispozițiile legale pretins încălcate de instanța de apel, din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate rezultă că solicită omologarea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire, efectuat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/1994 și a reglementărilor Standardelor Internaționale de Evaluare de către expertul ANEVAR, ing. G.N.. Prin urmare, se va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 306 C. proc. civ. Examinând criticile invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor la un nivel apropiat de valoarea despăgubirilor constatată inițial de către C.N.A.D.N.R. prin expertul evaluator ANEVAR. Această expertiză s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 255/2010, în condițiile în care prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit o valoare a despăgubirilor pentru un mp de teren de 0,17 euro/mp, despre care instanța de apel a reținut că nu poate reprezenta o justă și prealabilă despăgubire. Despăgubirea propusă intimaților prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este discriminatorie (având în vedere H.G.

nr. 416/2010 care a stabilit prețul de 4 euro/mp pentru terenuri din aceeași zonă) și încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, se va constata că instanța de apel a procedat corect omologând raportul de expertiză tehnică judiciară suplimentar semnat de cei trei experți, la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, raport efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, ce a stabilit o valoare de piață pentru 1 mp de teren din aceeași categorie cu cel expropriat de 3,70 euro. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile nulității recursului și a lipsei calității de reprezentant a C.N.A.D.N.R., invocate de intimații-reclamanți B.Z.E. și B.S.F. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 40 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - AZ