ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 6
aprilie 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 2236/108/2012, reclamanta B.F. a chemat
în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea în
parte a Hotărârii nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei pentru aplicarea
Legii nr. 255/2010 în privința cuantumului despăgubirilor.
De asemenea, a
solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 22.981 euro sau echivalentul în
lei la data plății, reprezentând despăgubirile cuvenite pentru terenul
expropriat de 5289 mp, având nr. cad AA, situat în localitatea Pecica.
A solicitat obligarea
pârâtei și la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului expropriat și
la plata dobânzii legale calculate asupra diferenței dintre valoarea
despăgubirii pentru terenul expropriat ce va fi stabilită de instanță și suma
de 3.771,06 lei, stabilită prin hotărârea contestată, dobândă calculată de la
data de 10 ianuarie 2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de a
consemna suma la dispoziția sa (a reclamantei), și până la data plății
efective.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că la 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis
Hotărârea nr. 416 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor
proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică
"Autostrada Nădlac-Arad".
S-a aprobat ca justă
despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate
publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de
la bugetul de stat.
Respectiva sumă, care
ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o
parte 251 persoane, printre care și reclamanta, rămași nedespăgubiți în baza
actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emisă Hotărârea nr. 488 din
11 mai 2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251
persoane care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor,
despăgubiți în 2010.
Suma propusă prin
H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o
dreaptă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată.
Caracterul de
excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt
prevăzute de însăși Constituția României. Aceasta prevede la art. 44 alin. (3):
"Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
De asemenea, art. 1
din Legea nr. 33/1994, republicată, prevede: "Exproprierea de imobile, în
tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o
dreaptă și prealabilă despăgubire (...)".
Pe lângă normele
naționale menționate, este încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanta a
considerat că valoarea terenului său s-a stabilit în mod corect la suma de
22.981 euro prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii, respectiv
art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr.
33/1994.
În evaluarea
respectivă figurează cu o valoare stabilită de 4,35 euro pe mp și o sumă
globală de despăgubire pe toată suprafața de 22.981 euro, sumă pe care o
solicită reclamanta pârâtului.
Analizând comparativ
suma antemenționată cu suma medie de 0,17 euro pe mp stabilită de către Guvern
pentru despăgubirea acordată, reclamanta susține că terenul său proprietate
privată a fost naționalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată
fiind mai puțin decât simbolică.
Despăgubirea propusă
prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 este
discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția
României.
Guvernul României și
comisia locală de aplicare a legii ignoră aceste prevederi din moment ce la
interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățenii de pe același coridor
de expropriere stabilește anumite despăgubiri și pentru ceilalți cu 70% mai
mici.
În drept, reclamanta
a invocat art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (7) și art. 22 din Legea nr.
255/2010; art. 1 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. (1) și
art. 44 alin. (3) din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28 mai
1985 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales și
Balkardeli.
După efectuarea
raportului de expertiză dispus în cauză, reclamanta și-a majorat pretențiile
constând în despăgubiri pentru terenul expropriat (capătul 2 de cerere) la suma
de 24.473 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Prin Sentința civilă
nr. 2048 din 26 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2236/108/2012, Tribunalul
Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.F. împotriva pârâtului
Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin
C.N.A.D.N.R. SA.
A dispus anularea în
parte a Hotărârii de despăgubiri nr. 113/167 din 7 octombrie 2011, emisă de
Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, și a obligat pârâtul să plătească
reclamantei suma de 21.191 euro, reprezentând valoare redobândire, și suma de
1.059 lei, reprezentând taxe redobândire, respectiv un total de 22.250 euro sau
echivalentul în lei la data plății potrivit cursului de schimb al B.N.R., cu
dobândă legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii
stabilită de instanță și suma de 3.771,06 lei stabilită prin hotărârea emisă de
Comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plății efective.
A obligat pârâtul la
plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a
despăgubirilor nr. 113/167 din 7 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii
nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 5.289 mp
din terenul situat în localitatea Pecica, jud. Arad, având număr cadastral AA,
fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3.771,06 lei.
Reclamanta contestă
această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât
față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite
pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei
se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform
cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de
expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul
general de prescripție.
Stabilirea
despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează
în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu
prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză
sunt incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea
despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art. 25 din
Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de
instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către
pârâtul expropriator.
Conform concluziilor
raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 5.289 mp, este
de 93.191 lei, echivalentul a 21.191 euro.
Raportul de expertiză
a fost semnat cu observații de către expertul M.B., care consideră că raportul
de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Experții au arătat că
pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda
comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două
metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final.
Instanța a apreciat că suma de 21.191 euro pentru o parcelă 5.289 mp, un teren
agricol situat în extravilanul unei localități, este o valoare reală și corectă
de despăgubire și a obligat pârâtul la plata acestei sume în favoarea
reclamanților.
Din întreg ansamblul
probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar
fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar
mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. Rezultă, însă, că
dacă terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a
intervenit exproprierea, acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu
legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat își are fundamentare
legală, iar potrivit raportului de expertiză daunele ar fi 16.833 lei,
respectiv 3.282 euro.
Nu se justifică
acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a
interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta
timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut
dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii să
fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în
teren cu construcții.
Împotriva Sentinței
civile nr. 2048 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Arad a declarat recurs în
termenul legal pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA -
Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
La primul termen de
judecată din 20 noiembrie 2013, din oficiu, în baza art. 282 alin. (1) C. proc.
civ., față de valoarea obiectului litigiului, care depășește suma de 100.000
lei, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac, pe care a
calificat-o în apel.
În motivarea apelului
pârâtului, s-a susținut că despăgubirea propusă reclamantei pentru terenul
expropriat se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat
prin expropriere.
Prețul de piață
stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii
despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de
evaluare întocmit de SC E. SRL sunt în conformitate cu dispozițiile legale în
vigoare îi sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în
zonă.
În prezent, cadrul
legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010. Conform
prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a
aproba prin hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care
constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților
administrativ-teritoriale.
Prin H.G. nr.
416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de
expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada
Nădlac - Arad", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în
valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de
către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în
conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de
63.000 mii lei, aprobată prin H.G. nr. 416/2010, a fost suplimentată cu suma de
17.500 mii lei prin H.G. nr. 1248/2010.
Raportul de evaluare
a imobilelor a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii
despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de
Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul
exproprierii.
Raportul de evaluare
a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe
principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, reglementate de
legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform
prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului
internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor.
Această valoare
specială este mai mare decât o valoare de piață. În urma raportului de evaluare
întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul
este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de
proiectul de utilitate publică în cauză, și anume "Construcția Autostrăzii
Nădlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad".
Pentru termenul din
20 noiembrie 2013 au formulat cerere de introducere în cauză numiții B.S.F. și
B.Z.E., cu motivarea că reclamanta B.F., mama lor, a decedat la 10 mai 2012, ei
având calitatea de moștenitori legali conform certificatului de moștenitor din
6 septembrie 2012, pe care l-au atașat cererii.
Prin Încheierea din
20 noiembrie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de
reclamanți, a moștenitorilor reclamantei decedate.
Prin Decizia nr. 40
din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul
declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin
C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și a
schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acțiunea
reclamanților și l-a obligat pe pârât la plata în favoarea acestora a sumei de
19.569 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri
reprezentând contravaloarea terenului expropriat.
S-a respins cererea
reclamanților pentru despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului
expropriat.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prin raportul de
expertiză efectuat în fața primei instanțe s-a prezentat o variantă bazată pe
metoda comparației prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare, în
mod eronat, oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții având ca obiect
terenuri similare cu cel expropriat.
S-a considerat de
către instanța de apel că varianta propusă prin raportul de expertiză și
validată de prima instanță încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 33/1994.
În conformitate cu
aceste dispoziții legale, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport
suplimentar de expertiză prin care să se calculeze despăgubirile cuvenite
reclamantei pentru terenul expropriat prin metoda comparației directe cu
tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat.
Utilizându-se această
metodă, s-a concluzionat că terenul expropriat are o valoare de 19.569 euro, la
care părțile nu au formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. (2) C.
proc. civ.
În ceea ce privește
despăgubirile calculate de experți pentru daune suplimentare, respectiv pentru
dobândirea altui teren, pentru lipsa veniturilor pe un an, pentru scăderea
valorii parcelelor rămase și pentru interdicția de a construi pe lățimea benzii
de siguranță, instanța de apel a constatat că nu se impune acordarea acestora.
Astfel, s-a reținut
că prin acțiune reclamanta B.F. a solicitat despăgubiri care să reprezinte
valoarea reală a semnului expropriat și despăgubiri pentru lipsa de folosință,
nedovedind, însă, că acest teren ar fi fost cultivat anterior exproprierii,
fără a se mai putea beneficia de recolta din anul exproprierii și nici că ar fi
fost împiedicată să folosească terenul anterior exproprierii.
Prin urmare, s-a
apreciat că nu s-a dovedit un prejudiciu, respectivul capăt de cerere fiind
neîntemeiat.
În ceea ce privește
celelalte despăgubiri pentru daune suplimentare, cuprinse în completarea la
raportul de expertiză, instanța de apel a considerat că nu se impune examinarea
acestora, în condițiile în care nu au fost solicitate prin acțiune.
Împotriva deciziei
menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin
Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de
Drumuri și Poduri Timișoara, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele
de recurs, pârâtul a susținut că prețul de piață stabilit prin raportul de
evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele
cuprinse în raportul întocmit de SC E. SRL fiind conforme dispozițiilor Legii
nr. 255/2010 și susținute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în
zonă.
Pârâtul recurent a
învederat că raportul de evaluare menționat a stabilit valoarea de despăgubire
estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/1994 și,
conform standardului IVS 1, reprezintă o valoare specială compusă din valoarea
reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite.
S-a arătat că această
valoare specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă
"suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data
evaluării între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție
echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în
cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
Intimații B.S.F. și
B.Z.O. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate nulitatea
recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acesta
nu este motivat legal, să se respingă această cale de atac ca fiind formulată
de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al pârâtei, iar pe fond să
se respingă recursul.
Examinând cu
prioritate excepțiile invocate de intimați, conform art. 137 C. proc. civ.,
Curtea urmează să constate că acestea sunt nefondate și, în consecință, să le
respingă.
Excepția lipsei
dovezii calității de reprezentant a persoanei care a declarat recursul nu poate
fi primită.
Astfel, recursul a
fost declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin
C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, fiind
semnat de avocat, în baza împuternicirii date de C.N.A.D.N.R. pentru dosarul de
apel.
Prin urmare, sunt
incidente dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora
avocatul poate exercita, în numele părții, orice cale de atac împotriva
hotărârii.
Cererea de recurs nu
poate fi considerată ca fiind făcută de o persoană fără calitate întrucât actul
de procedură săvârșit de avocat (cererea de recurs) nu trebuia ratificat de
parte, cât timp exercițiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă
din lege - art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Excepția nulității
recursului pentru nemotivare conform art. 306 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.
Recurentul pârât a
invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,
deși nu a indicat concret dispozițiile legale pretins încălcate de instanța de
apel, din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate rezultă că solicită
omologarea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire,
efectuat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr.
33/1994 și a reglementărilor Standardelor Internaționale de Evaluare de către
expertul ANEVAR, ing. G.N.. Prin urmare, se va constata că nu sunt întrunite
dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
Examinând criticile
invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat
pentru considerentele ce succed:
Suplimentul la
raportul de expertiză efectuat în apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor
la un nivel apropiat de valoarea despăgubirilor constatată inițial de către
C.N.A.D.N.R. prin expertul evaluator ANEVAR.
Această expertiză s-a
făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 255/2010,
în condițiile în care prin H.G. nr. 488/2011 s-a stabilit o valoare a
despăgubirilor pentru un mp de teren de 0,17 euro/mp, despre care instanța de
apel a reținut că nu poate reprezenta o justă și prealabilă despăgubire.
Despăgubirea propusă
intimaților prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010
este discriminatorie (având în vedere H.G. nr. 416/2010 care a stabilit prețul
de 4 euro/mp pentru terenuri din aceeași zonă) și încalcă art. 16 alin. (1) din
Constituție, precum și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, se va
constata că instanța de apel a procedat corect omologând raportul de expertiză
tehnică judiciară suplimentar semnat de cei trei experți, la care pârâtul nu a
formulat obiecțiuni, raport efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, ce a stabilit o valoare de piață pentru 1 mp
de teren din aceeași categorie cu cel expropriat de 3,70 euro.
Pentru toate aceste
considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile
nulității recursului și a lipsei calității de reprezentant a C.N.A.D.N.R.,
invocate de intimații-reclamanți B.Z.E. și B.S.F.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul
Transporturilor - C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 40 din 2 aprilie 2014
a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 14 octombrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ