ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 773/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de

instanță înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 21 august 2007 sub nr. 1412/33/2007 reclamanta SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca a solicitat

ca, în contradictoriu cu pârâtele: A.N.A.F. și D.G.F.P. Cluj, să se dispună

anularea în parte a Deciziei nr. 188 din 04 iulie 2007 emisă de A.N.A.F. în

ceea ce privește respingerea ca fiind lipsită de obiect a cererii de compensare

a accizelor achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligații de plată

față de bugetul de stat; anularea în parte a Deciziei de impunere privind

obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 532 din 31 mai 2006

emise de Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Cluj în baza

constatărilor cuprinse în Raportul de inspecție fiscală de fond încheiat la

data de 31 mai 2006 și înregistrat la organul fiscal emitent sub nr. 29.526 din

31 mai 2006 în ceea ce privește respingerea cererii reclamantei de compensare a

accizelor achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligații de plată

față de bugetul de stat; obligarea D.G.F.P. Cluj la compensarea accizelor

achitate în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligații de plată față de

bugetul de stat precum și obligarea în solidar a pârâtelor la plata către

reclamantă a dobânzilor prevăzute de art. 120 C. proc. fisc. începând cu data de 14 septembrie 2004 și până la realizarea compensării cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta arată în esență că prin actul

administrativ fiscal de soluționare a contestației s-a confirmat soluția

organului fiscal prin care s-a respins cererea de compensare a accizelor

achitate de reclamantă în avans în cuantum de 374.142 RON cu obligații de plată

față de bugetul de stat și s-a considerat că cererea a fost nelegal respinsă.

Prin încheierea de ședință nr.

481 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

acțiunii reclamantei, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel a reținut că deși este atacat un act

administrativ emis de o autoritate publică centrală, obiectul litigiului îl

vizează în fapt modalitatea de soluționare a unei cereri de compensare a unei

creanțe bugetare-accize ce se ridică la valoare de 374.142 lei, adică sub

nivelul valorii de 500.000 lei, încât competența materială de a soluționa acest

litigiu revine tribunalului ca Instanță de contencios administrativ și fiscal,

fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca, invocând dispozițiile art. 158 alin.

(3) C. proc. civ.

În motivare reclamanta a

arătat că după cum rezultă fără putință de tăgadă din petitele acțiunii

introductive, nu a înțeles să conteste sumele stabilite în sarcina sa prin

actul administrativ - fiscal atacat, ci o măsură dispusă prin actul

administrativ-fiscal atacat și menținută prin decizia emisă în soluționarea

recursului ierarhic. Distincția dintre noțiunile de "sumă" și

"măsură" este evidentă prin prisma dispozițiilor art. 206 alin. (2) C.

proc. fisc. care prevăd în mod expres că obiectul contestației îl pot constitui

sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță

sau în actul administrativ fiscal atacat.

În aceste

condiții, din moment ce acțiunea în contencios fiscal nu vizează anularea unor

obligații de plată constând în "taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora" ci

o măsură dispusă de un organ fiscal,

competenta de soluționare a

acțiunii se stabilește în funcție de rangul autorității publice emitente a

actului atacat și nu după valoarea obiectului cauzei. Se impune și precizarea

că, în conformitate cu dispozițiile art. 218, alin. (2) C. proc. fisc., obiectul

acțiunii în contencios fiscal îl constituie și decizia emisă în soluționarea

contestației deci, în aceste cauze, calitatea procesuală

pasivă revine și autorității publice care a

soluționat recursul administrativ, nu numai

celei care a emis actul administrativ-fiscal.

Recursul nu

este fondat.

Obiectul

acțiunii îl constituie modalitatea de soluționare a unei cereri de compensare a

unei creanțe bugetare în cuantum de 374.142 lei, anularea în parte a Deciziei

de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.

532 din 31 mai 2006 emisă de A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Cluj.

Rezultă că, prin acțiune se

solicită

anularea unui act emis de o

autoritate

publică centrală, precum și

restituirea unei

sume de până la 5

miliarde ROL.

În speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora litigiile privind actele

administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ

- fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde

lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de

competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai

exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba

de un act administrativ fiscal.

Astfel,

dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială

se stabilește în raport cu rangul local sau

central al autorității emitente, potrivit

prevederilor art. 2 și art. 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de Instanța de contencios administrativ a

tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții

locale și respectiv, Instanței de contencios

administrativ a Curții de Apel, când actul

atacat aparține unui organ

sau instituții

centrale, cu competență

națională.

Dar, dacă obiectul litigiului îl formează

un act

administrativ fiscal, competența

materială va aparține Instanței de contencios administrativ

și fiscal a

Tribunalului sau a Curții de Apel,

după cum actul contestat privește o valoare mai mică

sau egală cu 5 miliarde ROL, ori o valoare

mai

mare de 5 miliarde ROL (500.000 RON).

Față de

cele arătate, raportat la valoarea

contribuției ce formează obiectul

litigiului,

Curtea constată că soluționarea în fond a

cauzei privind pe SC A.R.L.A.R.L.

SA și pe A.N.A.F. și D.G.F.P. Cluj este de competența Tribunalului Cluj, secția

de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.R.L.A.R.L. SA Cluj-Napoca împotriva încheierii nr. 481 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.