ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2008, reclamanta SC S. SA Cluj-Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., să se constate refuzul pârâtei de a soluționa contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007, să fie desființată în întregime această decizie și să fie exonerată de plata sumei de 1.126.364 lei stabilită prin actul administrativ fiscal atacat. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 13.762 lei, reprezentând costurile cu finanțarea de la B.C.R.

– Sucursala Cluj și la plata sumei de 59.134 lei, reprezentând dobânda legală calculată la suma de 1.126.364 lei, reprezentând plata din fondurile proprii ale reclamantei a unei părți din suma totală pretinsă și încasată de pârâtă în baza actului administrativ atacat, penalități de întârziere pentru 255 de zile calculate de la data înregistrării în fișa plătitorului și până la data de 16 aprilie 2008, data achitării integrale, în valoare de 287.223 RON, cu cheltuieli de judecată aferente. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioadele 3 aprilie – 2 iunie 2006, 26 iunie – 14 iulie 2006 și 14 august – 25 august 2008, organele de control ale A.N.A.F.

au verificat modul de calcul, evidențiere, declarare și virare în cuantumurile și la termenele prevăzute de lege a impozitelor, taxelor, fondurilor și contribuțiilor sociale datorate bugetului general consolidat, control finalizat prin raportul de inspecție fiscală din 29 august 2006. Reclamanta a învederat că în baza acestui raport de inspecție fiscală a fost întocmită decizia de impunere, contestată în procedura administrativă pentru obligațiile suplimentare de plată, dar pârâta a refuzat să soluționeze contestația formulată și a procedat la executarea silită a debitelor stabilite nelegal de organele de control. Pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu are competența soluționării contestației administrative, deoarece de la data de 1 iulie 2006 reclamanta a fost preluată în administrare de către D.G.F.P.

a județului Cluj – A.F.P.C.M., căreia îi revine atribuția să se pronunțe aspra contestației, cu atât mai mult cu cât și suma contestată nu depășește 1 milion lei. Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că procedura prealabilă nu a fost finalizată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 778 din 19 decembrie 2008, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei. Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.

a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că inspectorii acestei autorități administrative au efectuat controlul fiscal și au întocmit decizia de impunere contestată, iar debitul în litigiu depășește suma de 1.000.000 lei, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., care prevăd competența D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. pentru soluționarea contestației. Acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca prematură, față de împrejurarea că la data sesizării instanței de judecată nu era finalizată procedura administrativă inițiată prin contestația depusă în baza art. 205 și urm. C. proc. fisc. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și pe cale de consecință, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu a observat prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la refuzul autorității intimate de a soluționa în termen legal contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 102/2007. Recurenta a arătat că, prin nesoluționarea timp de peste 1 an a contestației sale și prin executarea silită a debitelor stabilite suplimentar de organele de control fiscal a fost vătămat dreptul său recunoscut de lege de a utiliza sumele de bani care au constituit obiectul executării silite.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, pronunțare care nu impunea judecarea fondului cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de fond a apreciat eronat că este prematur formulată acțiunea înregistrată de recurenta-reclamantă la data de 18 iulie 2008 pentru a se constata în principal refuzul autorității intimate de a soluționa contestația depusă la 26 aprilie 2007 la D.G.F.P. a județului Cluj și la data de 2 august 2007 la A.N.A.F.

împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007. Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Această reglementare nu a fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cererii principale din acțiune, considerându-se fără temei că numai decizia emisă în procedura administrativă poate fi dedusă judecății în condițiile prevăzute de art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de data depunerii contestației administrative și de data sesizării instanței de judecată, se constată că este întemeiată cererea recurentei-reclamante privind refuzul nejustificat al autorității intimate de a soluționa contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007. Deși a reținut că autoritatea intimată este competentă să se pronunțe asupra contestației depusă de recurenta-reclamantă, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a respins în mod netemeinic cererea de a se constata nesoluționarea contestației administrative într-o perioadă mai mare de 1 an. În consecință, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va modifica în parte acțiunea și va obliga pârâta A.N.A.F.

să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007. Celelalte cereri din acțiune vor fi respinse ca nefondate, întrucât acestea nu pot fi soluționate anterior finalizării procedurii administrative de contestare a actului administrativ fiscal. Pentru aceleași considerente, se constată că este nefondată și critica din recurs privind omisiunea de pronunțare asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, care pot fi solicitate pe calea unei acțiuni separate sau în litigiul de fond privind legalitatea obligațiilor fiscale stabilite de organele de control din cadrul autorității intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SA Cluj împotriva sentinței civile nr. 778 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează în parte hotărârea atacată și pe fond admite în parte acțiunea formulată de reclamantă. Obligă pârâta A.N.A.F. să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007. Respinge ca nefondate celorlalte cereri. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.