ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2008,

reclamanta SC S. SA Cluj-Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

– D.G.A.M.C., să se constate refuzul pârâtei de a soluționa contestația

administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie

2007, să fie desființată în întregime această decizie și să fie exonerată de

plata sumei de 1.126.364 lei stabilită prin actul administrativ fiscal atacat.

Reclamanta a solicitat și

obligarea pârâtei la plata sumei de 13.762 lei, reprezentând costurile cu

finanțarea de la B.C.R. – Sucursala Cluj și la plata sumei de 59.134 lei,

reprezentând dobânda legală calculată la suma de 1.126.364 lei, reprezentând

plata din fondurile proprii ale reclamantei a unei părți din suma totală

pretinsă și încasată de pârâtă în baza actului administrativ atacat, penalități

de întârziere pentru 255 de zile calculate de la data înregistrării în fișa

plătitorului și până la data de 16 aprilie 2008, data achitării integrale, în

valoare de 287.223 RON, cu cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioadele 3 aprilie – 2 iunie 2006, 26 iunie – 14

iulie 2006 și 14 august – 25 august 2008, organele de control ale A.N.A.F. au

verificat modul de calcul, evidențiere, declarare și virare în cuantumurile și

la termenele prevăzute de lege a impozitelor, taxelor, fondurilor și

contribuțiilor sociale datorate bugetului general consolidat, control finalizat

prin raportul de inspecție fiscală din 29 august 2006.

Reclamanta a învederat că în

baza acestui raport de inspecție fiscală a fost întocmită decizia de impunere,

contestată în procedura administrativă pentru obligațiile suplimentare de

plată, dar pârâta a refuzat să soluționeze contestația formulată și a procedat

la executarea silită a debitelor stabilite nelegal de organele de control.

Pârâta A.N.A.F. a depus

întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând

că nu are competența soluționării contestației administrative, deoarece de la

data de 1 iulie 2006 reclamanta a fost preluată în administrare de către D.G.F.P.

a județului Cluj – A.F.P.C.M., căreia îi revine atribuția să se pronunțe aspra

contestației, cu atât mai mult cu cât și suma contestată nu depășește 1 milion

lei.

Pârâta a invocat și excepția

inadmisibilității acțiunii, având în vedere că procedura prealabilă nu a fost

finalizată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) art. 2 și art. 8 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

778 din 19 decembrie 2008, prin care a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.A.F. și a respins ca prematur formulată acțiunea

reclamantei.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.A.F. a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea

că inspectorii acestei autorități administrative au efectuat controlul fiscal

și au întocmit decizia de impunere contestată, iar debitul în litigiu depășește

suma de 1.000.000 lei, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 209 alin. (1)

lit. b) C. proc. fisc., care prevăd competența D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. pentru

soluționarea contestației.

Acțiunea formulată de

reclamantă a fost respinsă ca prematură, față de împrejurarea că la data

sesizării instanței de judecată nu era finalizată procedura administrativă

inițiată prin contestația depusă în baza art. 205 și urm. C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și pe cale de

consecință, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu a

observat prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la refuzul autorității

intimate de a soluționa în termen legal contestația formulată împotriva Deciziei

de impunere nr. 102/2007.

Recurenta a arătat că, prin

nesoluționarea timp de peste 1 an a contestației sale și prin executarea silită

a debitelor stabilite suplimentar de organele de control fiscal a fost vătămat

dreptul său recunoscut de lege de a utiliza sumele de bani care au constituit

obiectul executării silite.

De asemenea, recurenta a

susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a

cheltuielilor de judecată, pronunțare care nu impunea judecarea fondului

cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat

eronat că este prematur formulată acțiunea înregistrată de recurenta-reclamantă

la data de 18 iulie 2008 pentru a se constata în principal refuzul autorității

intimate de a soluționa contestația depusă la 26 aprilie 2007 la D.G.F.P. a județului Cluj și la data de 2 august 2007 la A.N.A.F. împotriva Deciziei de

impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.

Conform dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de

a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Această reglementare nu a

fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cererii principale din

acțiune, considerându-se fără temei că numai decizia emisă în procedura

administrativă poate fi dedusă judecății în condițiile prevăzute de art. 218 alin.

(2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În raport de data depunerii

contestației administrative și de data sesizării instanței de judecată, se

constată că este întemeiată cererea recurentei-reclamante privind refuzul

nejustificat al autorității intimate de a soluționa contestația sa împotriva Deciziei

de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.

Deși a reținut că

autoritatea intimată este competentă să se pronunțe asupra contestației depusă

de recurenta-reclamantă, respingând excepția lipsei calității procesuale

pasive, instanța de fond a respins în mod netemeinic cererea de a se constata

nesoluționarea contestației administrative într-o perioadă mai mare de 1 an.

În consecință, Înalta Curte

va admite prezentul recurs, va modifica în parte acțiunea și va obliga pârâta A.N.A.F.

să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere

nr. 102 din 26 aprilie 2007.

Celelalte cereri din acțiune

vor fi respinse ca nefondate, întrucât acestea nu pot fi soluționate anterior finalizării

procedurii administrative de contestare a actului administrativ fiscal.

Pentru aceleași

considerente, se constată că este nefondată și critica din recurs privind

omisiunea de pronunțare asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată,

care pot fi solicitate pe calea unei acțiuni separate sau în litigiul de fond

privind legalitatea obligațiilor fiscale stabilite de organele de control din

cadrul autorității intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

S. SA Cluj împotriva sentinței civile nr. 778 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte hotărârea

atacată și pe fond admite în parte acțiunea formulată de reclamantă.

Obligă pârâta A.N.A.F. să

soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.

102 din 26 aprilie 2007.

Respinge ca nefondate

celorlalte cereri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.