ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 29 iulie 2010, revizuentul C.S. a

solicitat anularea deciziei civile nr. 632 din 12 iulie 2009 a Curții de Apel

Iași, potrivnică deciziei civile nr. 209 din 26 februarie 2010 a aceleiași

instanțe, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. In motivarea cererii, revizuentul a arătat că intimata a emis decizia nr.

773 din 30 septembrie 2008, prin care s-a dispus pensionarea sa pentru limită

de vârstă. Ulterior, la data de 1 octombrie 2008 intimata a emis decizia nr.

774 prin care s-a dispus pensionarea revizuentului începând cu 1 octombrie

2010, în baza art. 61 lit. e) C. muncii. Dorind menținerea în funcție,

revizuentul a înțeles să conteste ambele decizii, formându-se astfel pe rolul

instanțelor dosarele nr. 8787/99/2008 și nr. 8788/99/2008, soluționate prin

decizii irevocabile de către Curtea de Apel Iași, hotărâri ce sunt

contradictorii, în opinia revizuentului.

Înalta

Curte, analizând criticile formulate pe calea revizuirii,

constata că în

cauza nu se regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

având în vedere următoarele

considerente:

Prin decizia civilă nr.

209 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr. 8788, a fost

respins recursul declarat de contestatorul C.S. împotriva sentinței civile nr.

1538 din 9 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, care a fost menținută. Prima

instanță a admis în parte contestația formulată, în sensul anulării punctului 2

al deciziei nr. 773, întrucât intimata nu avea competența de a dispune

pensionarea pentru limită de vârstă, fiind, în schimb, respinsă cererea

contestatorului având ca obiect reintegrarea în funcția deținută anterior.

Prin decizia civilă nr.

632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr. 8787, a fost admis

recursul intimatei împotriva sentinței civile nr. 924 din 24 martie 2010 a

Tribunalului Iași, pe care a modificat-o în parte, în sensul respingerii

contestației împotriva deciziei nr. 774 din 1 octombrie 2008 emisă de intimată.

Prin soluțiile

pronunțate în dosarul nr. 8787/99/2009 - decizia civilă nr. 632 din 12 iulie

2010 a Curții de Apel Iași și sentința civilă nr. 924 din 24 martie 2010 a

Tribunalului Iași - ambele instanțe au examinat criticile aduse de contestator,

privind decizia prin care i-a fost respinsă cererea de prelungire a activității

didactice, unele dintre acestea vizând nulitatea deciziei atacate, altele

fondul, astfel că aceste aspecte nu au mai fost examinate în soluționarea

dosarului nr. 8788/99/2009, apreciindu-se că prin reanalizarea lor s-ar aduce

atingere celor statuate judecătorește anterior, aducându-se altfel atingere

principiului stabilității și securității raporturilor juridice.

Așadar, pronunțându-se

decizia civilă nr. 632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr.

8788/99/2009 (a cărei anulare se solicită), nu s-a nesocotit ceea ce s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat în cadrul primei judecăți, ci

dimpotrivă, instanța a avut în vedere și s-a prevalat de efectul pozitiv al

autorității de lucru judecat produs de hotărârea anterioară. Or, modalitatea de

aplicare a efectelor autorității de lucru judecat nu deschide calea revizuirii

reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

In fapt, revizuentul

critică, pentru nelegalitate, o decizie irevocabilă, care în opinia sa, nu a

realizat o corectă recunoaștere a faptului că intimata nu avea dreptul să

dispună pensionarea sa. O asemenea critică nu poate fi adusă împotriva unei

decizii irevocabile, pentru că se realizează în afara cadrului procesual

adecvat, care permite cenzura unor astfel de hotărâri, în condiții și pentru

motive strict delimitate și reglementate prin normele procedurale.

Fundamentându-și cererea

de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul nu

aduce judecății o situație de încălcare a autorității de lucru judecat,

întrucât, astfel cum s-a menționat deja, cea de-a doua judecată și-a sprijinit

soluția pe ceea ce se tranșase jurisdicțional anterior.

Împrejurarea că partea

este nemulțumită de ceea ce statuase o instanță anterioară și de modalitatea în

care au fost valorificate efectele acelei judecăți la pronunțarea celei de-a

doua hotărâri, nu deschide calea revizuirii, în condițiile în care nu s-a făcut

dovada nesocotirii autorității de lucru judecat.

Dimpotrivă, prin felul

în care supune procedurii judiciare și solicită anularea celei de-a doua

hotărâri, revizuentul este cel care tinde la desființarea unei hotărâri intrată

în puterea lucrului judecat fără a exista temei în acest sens.

Constatându-se, potrivit

considerentelor expuse, că nu se regăsesc în speță cerințele art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă.

In privința

cheltuielilor de judecată, instanța constată că, onorariul de asistență

juridică în cuantum de 7.440 lei este nejustificat de mare, în raport de natura

și complexitatea cauzei de față. Văzând dispozițiile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., instanța va reduce acest onorariu la suma de 1.000 lei, ca fiind

corespunzătoare prestației efective impuse de pronunțarea soluției de față.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul C.S. împotriva deciziei civile nr. 632 din

12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă

revizuentul C.S. la plata sumei de 1000 lei către intimata Universitatea de

Medicină și Farmacie „Gr. T Popa" Iași, cheltuieli de judecată reduse

conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2011.