ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 29 iulie 2010, revizuentul C.S. a solicitat anularea deciziei civile nr. 632 din 12 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, potrivnică deciziei civile nr. 209 din 26 februarie 2010 a aceleiași instanțe, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. In motivarea cererii, revizuentul a arătat că intimata a emis decizia nr. 773 din 30 septembrie 2008, prin care s-a dispus pensionarea sa pentru limită de vârstă. Ulterior, la data de 1 octombrie 2008 intimata a emis decizia nr. 774 prin care s-a dispus pensionarea revizuentului începând cu 1 octombrie 2010, în baza art. 61 lit. e) C. muncii.

Dorind menținerea în funcție, revizuentul a înțeles să conteste ambele decizii, formându-se astfel pe rolul instanțelor dosarele nr. 8787/99/2008 și nr. 8788/99/2008, soluționate prin decizii irevocabile de către Curtea de Apel Iași, hotărâri ce sunt contradictorii, în opinia revizuentului. Înalta Curte, analizând criticile formulate pe calea revizuirii, constata că în cauza nu se regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 209 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr. 8788, a fost respins recursul declarat de contestatorul C.S. împotriva sentinței civile nr. 1538 din 9 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, care a fost menținută.

Prima instanță a admis în parte contestația formulată, în sensul anulării punctului 2 al deciziei nr. 773, întrucât intimata nu avea competența de a dispune pensionarea pentru limită de vârstă, fiind, în schimb, respinsă cererea contestatorului având ca obiect reintegrarea în funcția deținută anterior. Prin decizia civilă nr. 632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr. 8787, a fost admis recursul intimatei împotriva sentinței civile nr. 924 din 24 martie 2010 a Tribunalului Iași, pe care a modificat-o în parte, în sensul respingerii contestației împotriva deciziei nr. 774 din 1 octombrie 2008 emisă de intimată.

Prin soluțiile pronunțate în dosarul nr. 8787/99/2009 - decizia civilă nr. 632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași și sentința civilă nr. 924 din 24 martie 2010 a Tribunalului Iași - ambele instanțe au examinat criticile aduse de contestator, privind decizia prin care i-a fost respinsă cererea de prelungire a activității didactice, unele dintre acestea vizând nulitatea deciziei atacate, altele fondul, astfel că aceste aspecte nu au mai fost examinate în soluționarea dosarului nr. 8788/99/2009, apreciindu-se că prin reanalizarea lor s-ar aduce atingere celor statuate judecătorește anterior, aducându-se altfel atingere principiului stabilității și securității raporturilor juridice.

Așadar, pronunțându-se decizia civilă nr. 632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași - dosar nr. 8788/99/2009 (a cărei anulare se solicită), nu s-a nesocotit ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în cadrul primei judecăți, ci dimpotrivă, instanța a avut în vedere și s-a prevalat de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat produs de hotărârea anterioară. Or, modalitatea de aplicare a efectelor autorității de lucru judecat nu deschide calea revizuirii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. In fapt, revizuentul critică, pentru nelegalitate, o decizie irevocabilă, care în opinia sa, nu a realizat o corectă recunoaștere a faptului că intimata nu avea dreptul să dispună pensionarea sa.

O asemenea critică nu poate fi adusă împotriva unei decizii irevocabile, pentru că se realizează în afara cadrului procesual adecvat, care permite cenzura unor astfel de hotărâri, în condiții și pentru motive strict delimitate și reglementate prin normele procedurale. Fundamentându-și cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul nu aduce judecății o situație de încălcare a autorității de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a menționat deja, cea de-a doua judecată și-a sprijinit soluția pe ceea ce se tranșase jurisdicțional anterior. Împrejurarea că partea este nemulțumită de ceea ce statuase o instanță anterioară și de modalitatea în care au fost valorificate efectele acelei judecăți la pronunțarea celei de-a doua hotărâri, nu deschide calea revizuirii, în condițiile în care nu s-a făcut dovada nesocotirii autorității de lucru judecat.

Dimpotrivă, prin felul în care supune procedurii judiciare și solicită anularea celei de-a doua hotărâri, revizuentul este cel care tinde la desființarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat fără a exista temei în acest sens. Constatându-se, potrivit considerentelor expuse, că nu se regăsesc în speță cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează să fie respinsă. In privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că, onorariul de asistență juridică în cuantum de 7.440 lei este nejustificat de mare, în raport de natura și complexitatea cauzei de față. Văzând dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța va reduce acest onorariu la suma de 1.000 lei, ca fiind corespunzătoare prestației efective impuse de pronunțarea soluției de față.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.S. împotriva deciziei civile nr. 632 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Obligă revizuentul C.S. la plata sumei de 1000 lei către intimata Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T Popa" Iași, cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.