ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 753 din 11 decembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamanta M.P. în contradictoriu cu pârâtul M.S.P. În motivarea sentinței se retine că reclamanta a solicitat suspendarea efectelor Ordinului M.S. nr. 1330 din 2 octombrie 2007 prin care s-a dispus revocarea sa din funcția avută, de manager al Spitalului Municipal Dej, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect acțiunea de fond înregistrată sub nr. 2057/33/2007 prin care se solicită anularea acestui ordin, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Instanța de Fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege menționat, pentru următoarele considerente: Astfel, nu poate fi apreciat ca o pagubă iminentă lipsirea de salariu a reclamantei urmare a revocării sale din funcție, deoarece pagubele legate de drepturile salariale constituie o problemă de fond putând fi obținute ca despăgubiri materiale în condițiile în care s-ar dispune anularea ordinului atacat. A considera o pagubă iminentă cum susține reclamanta, existența unor disfuncționalități ale Spitalului Municipal Dej legate de închiderea anului bugetar, întocmirea bugetului viitor și chestiuni adiacente cu privire la renovarea acestei instituții, este neîntemeiată de vreme ce în urma revocării s-a asigurat interimatul conducerii din punct de vedere managerial a Spitalului Municipal Dej, neputându-se susține că practic acesta ar fi lipsit de conducere și în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.

Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat. Din această perspectivă, susținerile cu privire la incompatibilitate, achizițiile de lenjerie, mobilier detergenți, respectarea procedurilor legate de achizițiile publice, sunt chestiuni de fond ce vor fi analizate odată cu soluționarea acțiunii în anularea ordinului atacat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M.P., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că a invocat împrejurări de fapt ce se încadrau în definiția legală a pagubei iminente prevăzută de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, arătând că ordinul atacat are drept consecință lipsirea sa de salariu și impedimente la o nouă reangajare; totodată, se creează grave disfuncționalități la nivelul Spitalului Municipal Dej, în sensul că echipa interimară nou numită nu are capacitatea și experiența cuvenită pentru finalizarea sarcinilor deduse din bugetul anual și a programului de management pe care l-a propus la numirea în funcție, iar consiliul medical interimar nu are abilitatea pentru fundamentarea bugetului viitor. Totodată, ordinul atacat este în mod evident nelegal, deoarece are la bază un control dispus de un organ necompetent, respectiv Prefectul, care potrivit art. 17 și 19 din Legea nr. 95/2006 nu putea dispune un audit extern la o unitate ce avea în organigramă un compartiment de audit intern, reglementat prin H.G.

nr. 672/2003. În același timp, recurenta arată că nu se află într-o situație de incompatibilitate și conflict de interese interzisă de cap. 8 lit. d) din Contractul de management din 14 decembrie 2006, deoarece a renunțat la funcția de administrator la SC L. SRL încă din data de 28 decembrie 2006, conform actului autentificat din aceeași dată. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect Instanța de Fond a stabilit că împrejurările invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare a actului atacat nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 1330/2007 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de Instanță fără a intra în judecarea fondului; acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale.

Pe de altă parte, actul administrativ de revocare a managerului spitalului și-a produs efectele instantaneu, dispunându-se numirea unui manager interimar, astfel că suspendarea actului de revocare este lipsită de obiect în condițiile în care nu s-a solicitat și suspendarea actului de numire a managerului interimar. În același timp, existența unui manager interimar este de natură să asigure funcționarea unității spitalicești până la soluționarea acțiunii principale, astfel că acest aspect al pagubei iminente invocate de recurenta-reclamantă nu este întemeiat. Este adevărat că lipsirea reclamantei pe durata procesului de salariul avut în funcția de manager constituie un prejudiciu iminent, conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, dar această împrejurare nu poate conduce, prin ea însăși, în lipsa altor condiții, la admiterea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât acest prejudiciu poate fi integral recuperat în cazul admiterii acțiunii principale.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 753 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.