ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel Cluj și precizată ulterior, reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Sănătății Publice (în prezent Ministerul Sănătății) a solicitat

suspendarea Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1113 din 9 iulie 2008,

modificat prin Ordinul nr. 1120 din 14 iulie 2008.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că prin primul act administrativ vizat s-a dispus revocarea sa din

funcția de manager al Spitalului Municipal Sighetu Marmației, precum și

încetarea contractului de management, iar prin cel de-al doilea act

administrativ s-au adus unele modificări.

Reclamantul a apreciat că sunt întrunite

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a formulat plângere

prealabilă împotriva celor două ordine, este parte vătămată în sensul

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menționată. A mai arătat

reclamantul că este vorba de un caz bine justificat, întrucât actul menționat

generează disfuncționalități în activitatea unității spitalicești și creează o

pagubă iminentă.

Prin sentința civilă nr. 567/2008 din 27

august 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a Ordinelor nr. 1113 din

9 iulie 2008 și nr. 11120 din 14 iulie 2008 emise de Ministrul Sănătății

Publice, până la pronunțarea instanței de fond.

Instanța de fond a apreciat cererea ca

fiind fondată, atât prin prisma existenței cazului bine justificat, cât și

pentru prevenirea unei pagube iminente.

În privința pagubei iminente, instanța de

fond a reținut dispozițiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 și a

concluzionat că suspendarea trebuie admisă și în cazul unui prejudiciu în

derulare.

Cu privire la condiția cazului bine

justificat s-a reținut că, fără a antama fondul litigiului, din momentul ce

actele emise de pârât au fost atacate de reclamant, este justificată soluția

suspendării acestora pentru ca acestea să nu aibă ca impact perturbarea

activității spitalului și neîncrederea pacienților în actul medical.

Pentru argumentarea soluției

adoptate au fost menționată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății Publice, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304

1

, art.

304 pct. 8, 9 și art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul pârât, în motivele de recurs susține, în esență că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respectiv prevenirea pagubei eminente și existența cazului justificat, astfel

că în mod greșit instanța a admis cererea și și-a însușit motivarea

reclamantului.

Oficiul Pentru Comunicare Internațională și Drepturile Omului, a

formulat cerere de intervenție în interesul intimatului reclamant, solicitând

respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată a fost dusă

la îndeplinire, reclamantul fiind reintegrat în funcție, iar ministrul

sănătății a emis un nou ordin prin care a înțeles să declare valabil contractul

de management pe care îl reziliase.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale

incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente.

Conform susținerii

intervenientului, intimatul reclamant a fost reintegrat în funcție, iar

emitentul ordinului a apreciat ca valabil contractul de management a cărui

încetare fusese dispusă prin actele a căror suspendare s-a solicitat. Aceste

împrejurări nu au fost contestate de recurentul-pârât, deși acestuia i-a fost

comunicată cererea de intervenție.

Având în vedere și aceste considerente, în mod corect s-a apreciat de

către prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, nu se poate reține

incidența situației prevăzută de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În consecință în raport de

prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, de

dispozițiile art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul formulat, ca nefondat.

Referitor la cererea de

intervenție în interesul intimatului-reclamant, în raport de dispozițiile art. 49

și art. 51 C. proc. civ., aceasta va fi admisă, dată fiind dezlegarea dată

recursului și ținând seama de faptul că intervenientul are aceeași poziție

procesuală ca și intimatul-reclamant, căruia i-a fost admisă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Sănătății împotriva sentinței nr. 567/2008 din 27 august 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenție în

interesul intimatului-reclamant B.V. formulată de Oficiul pentru Comunicare

Internațională și Drepturile Omului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2009.