ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2258/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 noiembrie

2008, reclamanta B.N.L. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinelor nr. R/1366

din 18 septembrie 2008, nr. R/1381 din 23 septembrie 2008 și nr. R/1382 din 23

septembrie 2008 emise de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, prin care s-a

dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Orășenesc Jibou, încetarea

contractului de management nr. 203 din 14 decembrie 2006 începând cu data

încetării stării de incapacitate temporară de muncă și numirea pârâtului M.D.

în funcția de manager al Spitalului Orășenesc Jibou.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că ordinele emise de ministerul-pârât sunt nelegale și au fost

contestate potrivit Legii nr. 554/2004, dar executarea lor până la pronunțarea

instanței de fond este de natură să producă o pagubă iminentă prin perturbarea

întregii activități a spitalului la care îndeplinește funcția de manager, în

baza contractului de management nr. 203 din 14 decembrie 2006.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 762 din

5 decembrie 2008, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării

Ordinelor nr. R/1366 din 18 septembrie 2008, nr. R/1381 din 23 septembrie 2008

și nr. R/1382 din 23 septembrie 2008 emise de Ministerul Sănătății Publice.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite

în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât prin

existența unor cazuri bine justificate, cât și prin paguba iminentă care s-ar

produce reclamantei, ca efect al lipsirii acesteia de drepturile bănești

prevăzute în contractul de management.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâtul Ministerul Sănătății și a solicitat ca în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii

de suspendare a executării ca nefondată.

Recurentul a susținut că în mod greșit

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului

administrativ unilateral.

În ceea ce privește cerința cazului bine

justificat, s-a arătat că instanța de fond nu a verificat legalitatea ordinelor

deduse judecății prin raportare la dispozițiile legale în baza cărora au fost

emise și care au fost indicate expres în preambulul lor.

Referitor la cea de-a doua condiție

prevăzută de lege, cu privire la pericolul producerii unei pagube iminente,

recurentul a susținut că intimata nu a justificat necesitatea suspendării

executării ordinelor, deoarece nu are calitate să invoce perturbarea

activității spitalului, iar drepturile bănești neîncasate pot fi solicitate în

cadrul acțiunii principale, formulate pentru anularea actelor administrative.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a constatat în mod

corect că sunt îndeplinite în cauză cerințele cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării

actului administrativ se poate dispune doar în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

În privința primei condiții, s-a apreciat

întemeiat existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul

executării din oficiu a actului administrativ, fără a fi necesară examinarea

legalității acestuia, cum neîntemeiat a susținut recurentul.

Sesizată să se pronunțe asupra măsurii

provizorii de suspendare a executării, instanța de fond a reținut corect că, în

procedura prevăzută de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi verificate

motivele de nelegalitate invocate pentru anularea actului administrativ,

deoarece acestea sunt supuse controlului judecătoresc pe calea acțiunii principale,

având ca obiect anularea actului.

Nefondată este și susținerea din recurs

că intimata nu a dovedit îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Analizând toate consecințele care se pot

produce prin executarea celor trei ordine întocmite de ministerul recurent,

instanța de fond a constatat corect îndeplinirea și acestei condiții, prin

riscul producerii unei pagube iminente pentru intimată, în sensul prevăzut de

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor,

dar previzibil cu evidență.

Lipsirea intimatei de drepturile bănești

prevăzute în contractul de management este de natură să dovedească existența

pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de reparat pentru

aceasta.

În consecință, nefiind motive de casare

sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 762 sin 5 decembrie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15

aprilie 2009.