ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 596/CA din 10 septembrie

2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6144 din 30 aprilie

2007 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 01 decembrie 1942-06

martie 1945, obligând-o pe pârâtă să emită hotărâre în acest sens.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Din analiza probelor administrate,

rezultă că reclamantul s-a născut la data de 01 decembrie 1942 în România, localitatea

Tulcea, unde familia sa fusese strămutată din Bulgaria în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940.

Din interpretarea dispozițiilor

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea de apel a reținut că reclamantul, născut

în perioada de strămutare a familiei sale, a suferit aceleași consecințe nefavorabile

ca și părinții săi, independent de voința lor, fiind îndreptățit să beneficieze

de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de apel a apreciat

că a accepta o altă teză ar echivala cu aplicarea unui tratament diferențiat în

cazul unor persoane aflate în condiții identice, încălcându-se astfel principiul

egalității de tratament și principiul nediscriminării.

Împotriva sentinței civile

nr. 596/CA din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs,

recurenta-pârâtă contestă faptul că instanța a acordat reclamantului beneficiul

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și susține că petentul

C.N. nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și

de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născut în

anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în

anul nașterii sale – 1942 – nu a avut loc niciun schimb de populație între cele

două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinții săi fuseseră

strămutați anterior, nu a fost obligat să își schimbe domiciliul.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Tulcea,

în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare:

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria,

semnat la Craiova la 07 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat

faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului

de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la

07 septembrie 1940, și că petentul C.N. s-a născut în România, în localitatea Tulcea,

unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002.

Pe cale de consecință,

în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării

sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte

ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant,

pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași

situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

intimatului-reclamant a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului

între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940 și că, fiind

născut la data de 01 noiembrie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale,

C.N. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 06 martie

1945.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând

ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca nefondat

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 596/CA din 10

septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.