ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 580/CA din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția tardivității contestației formulate de reclamanta N.D.M. împotriva hotărârii nr. 5518 din 31 martie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, reținând că din actele și lucrările dosarului nu rezultă data comunicării hotărârii contestate și că pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea nu a făcut dovada faptului că hotărârea ar fi fost comunicată petentei; - a admis acțiunea formulată de reclamanta N.D.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5518 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice pentru perioada 01 noiembrie 1942-06 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare: Din analiza probelor administrate, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 01 noiembrie 1942 în România, comuna Mihai Bravu, județul Tulcea, unde familia sa fusese strămutată din Bulgaria în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940. Din interpretarea dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, Curtea de apel a reținut că reclamanta, născută în perioada de strămutare a familiei sale, a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, independent de voința lor, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de apel a apreciat că a accepta o altă teză ar echivala cu aplicarea unui tratament diferențiat în cazul unor persoane aflate în condiții identice, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament și principiul nediscriminării. Împotriva sentinței civile nr. 580/CA din 05 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă contestă faptul că instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și susține că N.D.M. nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar în anul nașterii sale – 1942 – nu a avut loc niciun schimb de populație între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinții săi fuseseră strămutați anterior, nu a fost obligată să își schimbe domiciliul. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Realizând o corectă și legală apreciere a probelor administrate în dosar, instanța de fond a respins excepția tardivității contestației formulate de N.D.M. împotriva hotărârii nr. 5518 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă, reținând că, într-adevăr, pârâta nu a produs probe în sensul că actul contestat ar fi fost comunicat reclamantei, iar contestația ar fi fost formulată cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

De altfel, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă nu aduce critici sentinței pronunțate de Curtea de apel sub aspectul respingerii excepției tardivității contestației. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, și că reclamanta N.D.M. s-a născut în România, în localitatea unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia intimatei-reclamante a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 01 noiembrie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale, N.D.M.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 06 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 580/CA din 05 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.