ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 802/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la 1 august 2007 reclamantul L.N.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea hotărârii din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, situație de avere imobiliară rurală a locuitorului D.L., arătând că s-a născut în anul 1942, în perioada de refugiu a părinților săi, strămutați din Bulgaria ca urmare a tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 726/CA din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.N.G., a dispus anularea hotărârii din 31 ianuarie 2006 emisă de Casa de Pensii Tulcea și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege pentru perioada 27 noiembrie 1042-6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului a reținut că reclamantul beneficiază de prevederile legii invocate, întrucât familia sa a făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova în data de 7 septembrie 1940, iar acesta a fost născut în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menționate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate. Intimatul nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. Totodată arată recurenta că în anul 1942 între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații pentru ca reclamantul să susțină că a fost strămutat și că s-a născut în perioada de strămutare a părinților.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a se face distincție între părinți și copii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, atât asupra părinților cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a născut la data de 27 noiembrie 1942, în localitatea M.B., Județul Tulcea, unde părinții săi s-au refugiat, ca urmare a schimbului de populație, din comuna A., Județul Caliacra - Bulgaria, Curtea de Apel Constanța a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul, începând cu data nașterii sale, a suferit aceleași condiții nefavorabile ca și familia sa, astfel că și acesta este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate consecințele care derivă de aici. Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 726/CA din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.