ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1163/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1163/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea

înregistrată la 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.M. a solicitat instanței în

contradictoriu cu pârâții U.M.F. C.D. București, Rectorul U.M.F. C.D. și Biroul

Senatului U.M.F. București, anularea Hotărârii Senatului Universitar din 16

februarie 2007, prin care concursul pentru ocuparea postului de șef de lucrări,

Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C. a fost „casat”, constatarea

dreptului său de a fi numită în postul de șef de lucrări, Clinica Dermatologie

II - Spital Clinic C. ca urmare a câștigării concursului organizat de pârâtă,

obligarea acesteia să emită o decizie prin care să o numească șef de lucrări,

Clinia Dermatologie II - Spital Clinic C., obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale aferente începând cu luna martie 2007 și până la numirea

efectivă ca șef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spitalul Clinic C.

În motivarea cererii

sale, reclamanta a învederat instanței că, în calitate de asistent universitar,

a participat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la concursul organizat de

pârâtă pentru ocuparea postului de șef de lucrări la Clinica Dermatologie II -

Spital Clinic C.. După ce a fost nevoită să obțină în instanță obligarea

pârâtei la comunicarea rezultatului concursului, în data de 15 aprilie 2008,

pârâta i-a comunicat că acest concurs din ianuarie-februarie 2008 „a fost casat

prin Hotărârea Senatului din 16 februarie 2007”.

Împotriva acestei

soluții a formulat contestație în termenul legal de 10 zile prevăzut de Legea

nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, la care pârâta i-a răspuns

prin Adresa din 01 ianuarie 2008, comunicându-i faptul că i s-a adus deja la

cunoștință prin Adresa din 08 aprilie 2008 faptul că, prin Hotărârea Senatului

din 16 februarie 2007, concursul la care a participat „a fost casat"

„datorită vicierii pe fond" în condițiile în care Senatul a luat act de

viciul de procedură declanșat de refuzul unuia dintre membrii comisiei de a

analiza dosarul contracandidatului său.

Reclamanta a arătat

că a îndeplinit toate condițiile legale pentru ocuparea postului de șef de

lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C., conform dispozițiilor art.

55 alin. (1), (6) și (8) din Legea nr. 128/1997 precum și toate standardele

stabilite de Senatul U.M.F. „C.D." București, astfel încât în opinia sa

avea dreptul de a promova ierarhic, în baza art. 16 lit. d) din Carta

universitară a U.M.F. „C.D." București.

În opinia reclamantei

refuzul unui membru al comisiei de a-și îndeplini sarcinile nu poate constitui

un motiv de „casare" a concursului; nimeni nu poate invoca în apărare

propria turpitudine (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), astfel încât

apărarea pârâtei nu poate să fie întemeiată.

În speță, reclamanta

a fost punctată cu un total de 322 puncte, iar contracandidatul său a fost

evaluat, de asemenea, astfel încât concursul trebuia să fie finalizat în

favoarea sa, aceasta având punctajul superior.

A concluzionat reclamanta

că instituția „casării" nu se aplică în cazul concursurilor pentru

ocuparea posturilor didactice și nici în cazul deciziilor administrative,

nefiind reglementată în aceste materii și neavând un temei de drept nici în

Carta universitară.

1.1. Prin întâmpinarea

înregistrată la dosarul cauzei la 18 septembrie 2008, pârâta U.M.F. C.D.

București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

S-a invocat și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătându-se că aceasta nu poate

solicita Curții declararea sa ca fiind câștigătoare a concursului din sesiunea ianuarie

februarie 2007, întrucât instanța s-ar substitui comisiei de concurs, cu depășirea

competenței sale.

S-a mai invocat și excepția

inadmisibilității cererii reclamantei de numire ca șef de lucrări și a lipsei calității

procesuale pasive a Rectorului Universității.

1.3. Prin sentința civilă

nr. 3106 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului București, acțiunea reclamantei a

fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu a probat existența

unor motive de nelegalitate care să determine anularea Hotărârii Senatului din 16

februarie 2007, cu consecința constatării dreptului său de a fi numită șef de lucrări.

1.4. Prin decizia civilă

nr. 564 din 02 martie 2009 a Curții de Apel București, a fost admis recursul reclamantei

împotriva sentinței susmenționate, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru adoptarea acestei

soluții, instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a respectat principiul

rolului activ al judecătorului, nedepunând diligente pentru a administra toate probele

necesare lămuriri aspectelor de fapt și de drept incidente.

Cu prilejul rejudecării,

în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010, reclamanta S.C.M. a invocat excepția

de nelegalitate a metodologiei de concurs, arătând că aceasta încalcă regulile de

competență exprimate de prevederile art. 92 din Legea nr. 84/1995, deoarece respectiva

metodologie a fost adoptată de către Biroul Senatului, ea neputând fi adoptată decât

de către Senatul universității.

De asemenea, s-a menționat

că metodologia încalcă prevederile cartei universitare a pârâtei, în care nu se

prevede vreo competență a Biroului Senatului U.M.F. din București de a adopta acte

administrative cu caracter general și care să prevadă condițiile participării la

concurs, modul de organizare a concursului, modul de soluționare a contestațiilor,

etc.

S-a mai arătat că metodologia

de concurs este nulă, deoarece nu a fost niciodată publicată pentru a fi adusă la

cunoștința comunității universitare în vederea intrării în vigoare, cunoașterii,

aplicării și asigurării caracterului de opozabilitate.

Cu același prilej, reclamanta

și-a completat acțiunea inițială, solicitând și constatarea nulității absolute a

deciziei din 16 februarie 2007 emisă de Rectorul U.M.F., prin care s-a decis anularea

concursului pentru postul de sef de lucrări de la Catedra de dermatologie II - Spitalul

C. și republicarea în vederea organizării unui nou concurs.

Prin poziția procesuală

exprimată în scris în data de 15 februarie 2010, pârâta U.M.F. C.D. a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate a metodologiei de concurs.

1.5. Prin sentința

nr. 892 din 16 martie 2010 a Tribunalului București, a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea naturii pârâtei U.M.F.

de instituție de învățământ superior, cu personalitate juridică proprie și care

realizează un serviciu public de interes național.

1.6. Prin sentința

nr. 1879 din 9 martie 2011, Curtea de Apel București, a admis în parte excepția

de nelegalitate și, în consecință, a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia

de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F.

C.D. București din data de 12 septembrie 2006 și prin decizia din 12 septembrie

2006 a rectorului aceleiași instituții de învățământ; a respins excepțiile inadmisibilității

acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive.

Totodată, a admis acțiunea

precizată, formulată de reclamanta S.C.M. și în consecință:

- a anulat Hotărârea din

data de 16 februarie 2007 a Senatului U.M.F. C.D. București, de invalidare a concursului

de șef de lucrări, de la Clinica de Dermatologie II - Spitalul Clinic C., precum

și decizia din 16 februarie 2007 a rectorului aceleiași instituții;

- a obligat pârâta U.M.F.

C.D. sa emită reclamantei decizia de numire în postul de șef de lucrări, poziția

4, de la Clinica Dermatologică II - Spitalul Clinic C.;

- a obligat pârâta U.M.F.

C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente

postului de șef de lucrări începând cu luna martie 2007 și până la data emiterii

deciziei de numire ca șef de lucrări.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea a reținut următoarele:

În analiza excepției de

nelegalitate invocată de reclamantă, instanța a reținut ca este admisibilă, din

perspectiva legăturii cu fondul cauzei.

Curtea a apreciat că,

prin instituirea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată

prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. București din data de 12 septembrie

2006 și prin decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiași instituții de

învățământ, se deschide calea excesului de putere în dauna dreptului candidatului

de a-i fi evaluată „prestația" de concurs, exces care s-a și produs în privința

reclamantei.

În opinia instanței Universitatea

avea obligația de a tranșa problema fie în sensul reținerii ca justă a concluziei

d-nei Prof. Dr. P.S. în sensul că numitul B.D. nu îndeplinește condițiile de înscriere

la concurs neavând vechimea în specialitate cerută de legislația în vigoare, procedând

prin urmare la reținerea ca unic candidat eligibil a reclamantei, fie în sensul

reținerii ca injustă a acestei aprecieri, cu consecința trimiterii dosarului înapoi

la comisie în vederea evaluării și a candidatului B.D., singura etapă rămasă „neconsumată"

fiind aceea a evaluării de dosar.

Pârâta a invocat excepțiile

inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a Rectorului Universității.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii reclamantei de numire ca șef de lucrări, în considerarea

faptului că instanța nu se poate substitui în atribuțiile comisiei, Curtea a apreciat-o

ca neîntemeiată.

Astfel, în opinia curții

nu s-a solicitat instanței să procedeze la evaluarea candidaților, ci doar să cenzureze

activitatea comisiei de concurs din perspectiva eligibilității candidatului B.D..

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului rectorul U.M.F. C.D., curtea a reținut

că acesta fiind emitentul unuia din actele contestate în prezenta cauză, are prin

urmare legitimare procesuală pasivă în cauză.

Pârâtă a invocat și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție pe care de asemenea instanța

a apreciat că este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea

a reținut incidența următoarelor reglementări legale din cuprinsul Legii nr. 128/1997:

art. 53 alin. (1), art. 55 alin. (1) și (6) , art. 56 alin. (1) și alin. (2),

art. 57 alin. (1) și alin. (2).

Un prim aspect analizat

de instanța de fond se referă la calitatea de medic primar a candidatului B.D.,

în condițiile în care nu avea vechimea în specialitate, participând la concursul

de primariat cu derogare.

Astfel în opinia instanței,

cerința de 5 ani vechime nu este doar o cerință pentru participarea la examen, ci

și pentru însăși obținerea gradului.

Instanța de fond reținând

nelegali ta tea actelor contestate și refuzul pârâtei de a finaliza procedura de

concurs prin evaluarea întregii situații și verificarea cerințelor de participare

la concurs, procedând în mod cu totul nelegal la anularea concursului, în temeiul

dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta U.M.F.

C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente

postului de șef de lucrări începând cu luna martie 2007 și până la data emiterii

deciziei de numire ca șef de lucrări.

2.1. Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs U.M.F. C.D. București,

care a invocat, în mod generic, dispozițiile art. 304 pct. 4, 8, 9 și 11 din C.

proc. civ. de la 1865, susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a procedat

în mod nelegal la o evaluare proprie a dosarelor de concurs ale celor doi candidați,

reclamanta și B.D., ajungând la concluzii prin care și-a depășit atribuțiile constituționale;

- procedând în acest mod,

instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, declarând-o pe reclamantă

drept câștigătoare a concursului și obligând Senatul U.M.F. și pe rectorul acestei

universități să o numească în postul de șef de lucrări poziția 4;

- hotărârea instanței

de fond a fost dată fără temei legal („măsurile dispuse prin… exced oricărui temei

legal”) instanța stabilind în mod nelegal că reclamanta ar fi câștigat concursul

respectiv;

- hotărârea este nelegală

și în ceea ce privește obligarea U.M.F. la plata unor despăgubiri în cuantum egal

cu drepturile salariale corespunzătoare postului de șef de lucrări, începând cu

anul 2007 și până la data numirii efective, deși reclamanta și-a desfășurat activitatea

pe un alt post pentru care a fost salarizată.

În concluzie, a solicitat

admiterea recursului și casarea sentinței pronunțate de Curtea de apel, iar pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă și „păstrarea sentinței civile

nr. 3106 din 18 noiembrie 2008” care fusese pronunțată de Tribunalul București și

casată de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 564/2008.

2.2. Intimata-reclamantă

nu a formulat întâmpinare, depunând concluzii scrise pentru termenul din 21

februarie 2013, prin care a invocat excepția tardivității recursului în ceea ce

privește soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate, nefiind respectat

termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A invocat de asemenea,

excepția nulității recursului, susținând că acesta nu ar fi fost motivat, excepție

pe care nu a mai susținut-o în cadrul dezbaterilor când apărătorul intimatei-reclamante

a combătut pe fond motivele recursului.

Referitor la fondul cauzei,

în privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. din 1865, intimata-reclamantă a susținut, în Concluziile scrise, în esență,

că toate criticile sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind dată cu interpretarea

și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, a susținut, în esență,

că instanța de fond nu s-a imixtionat în atribuțiile exclusive ale comisiei de concurs.

În concluzie, intimata-reclamantă

a solicitat respingerea recursului, susținând că soluția instanței de fond este

legală și temeinică.

recurs

3.1. În ceea ce privește

soluția dată de instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1879 din 9 martie 2011

excepției de nelegalitate, recursul este tardiv formulat.

Într-adevăr, prin dispozitivul

sentinței nr. 1879, Curtea de apel, a admis, în parte, excepția de nelegalitate

invocată de reclamantă și a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia de concurs

a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. „C.D.” București

din 12 septembrie 2006 și prin Decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiași

universități.

Or, din dovezile de comunicare

aflate la dosarul Curții de apel rezultă că soluția a fost comunicată la data de

27 ianuarie 2012, în timp ce recursul apare depus și înregistrat la data de 9

februarie 2012, deci cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut la art. 4

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care se referă la hotărârile date în soluționarea

excepțiilor de nelegalitate.

Pe de altă parte, instanța

de recurs a observat că recurenta nu a formulat o cerere de repunere în termenul

de recurs, iar faptul că în dispozitivul sentinței s-a indicat un singur termen

de recurs - de 15 zile pentru soluția dată fondului cauzei, nu este în măsură să

susțină concluzia că recurenta s-ar fi aflat în situația avută în vedere de dispozițiile

art. 103 alin. (3), fraza a II-a din C. proc. civ. din 1865, care se referă la împrejurări

obiective aflate mai presus de voința părții care, astfel, este împiedicată să exercite

calea de atac respectivă.

3.2. În ceea ce privește

recursul referitor la soluția dată fondului cauzei, acesta este întemeiat în limitele

și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Din actele și lucrările

cauzei rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, intimata-reclamantă

s-a înscris la concursul organizat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la U.M.F.

„C.D.” pentru ocuparea postului de șef de lucrări, poziția 4 la Clinica Dermatologie

II - Spitalul Clinic C..

La același concurs s-a

mai înscris și candidatul B.D., în privința căruia unul dintre membrii comisiei

de concurs a considerat că nu îndeplinește condițiile legale pentru înscrierea la

concurs, refuzând să procedeze la evaluarea îndeplinirii criteriilor de punctare

a lucrărilor/ activității acestuia.

În această situație, președintele

comisiei de concurs a întocmit un raport referitor la situația survenită pe care

ia înaintat Senatului și Rectorului U.M.F. „C.D.”.

Prin Hotărârea din 16

februarie 2007 Senatul U.M.F. a propus aplicarea dispozițiilor art. 12 din Metodologia

de concurs a cadrelor didactice, iar Rectorul U.M.F. a decis, prin decizia din 16

februarie 2007, anularea concursului respectiv.

Într-adevăr, potrivit

art. 12 din această metodologie, „Senatul Universității reanalizează fiecare dosar

în parte și votează pentru fiecare candidat în parte, fiind informați și cu privire

la votul obținut în Consiliul Profesoral. Pentru supunerea la vot a unui dosar de

concurs, este obligatorie completarea referatelor de evaluare de către fiecare membru

al comisiei în parte. În situația în care un membru al comisiei nu efectuează evaluarea

dosarului în timpul perioadei de concurs, acesta este invalidat în mod automat,

fără supunere la vot, urmând ca postul respectiv să fie republicat în vederea efectuării

unui nou concurs”.

Așa cum s-a arătat, în

privința conținutului acestei norme procedurale, instanța de fond a admis în parte

excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a reținut nelegalitatea acestei

norme, în ceea ce privește dreptul pe care și l-a arogat Senatul U.M.F. a anula

un concurs („acesta este invalidat în mod automat”) atunci când unul dintre membrii

comisiei de concurs refuză să evalueze criteriile profesionale („nu efectuează evaluarea

dosarului”) ale unuia dintre candidați.

În mod judicios a reținut

instanța de fond că această posibilitate este în contradicție cu dispozițiile

art. 58 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, instituind

un procedeu excesiv și arbitrar prin care se împiedică finalizarea unui concurs,

în cazul unor candidați care îndeplinesc condițiile legale și care nu sunt vizați

de refuzul respectiv, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Reținând, așa cum s-a

arătat mai sus, nelegalitatea art. 12 din Metodologie, instanța de fond a dat soluții

legale în ceea ce privește anularea Hotărârii Senatului U.M.F. din 16 februarie

2007 și a deciziei din 16 februarie 2007 a Rectorului U.M.F. pe care instanța de

recurs le va menține.

Instanța de fond a greșit,

însă, atunci când, nesocotind dreptul Senatului U.M.F. de a „reanaliza fiecare dosar

în parte și de a vota pentru fiecare candidat în parte” pentru care referatele de

evaluare au fost completate de membrii comisiei de concurs, s-a substituit acestui

organism și și-a arogat un drept de apreciere propriu în privința dosarului reclamantei,

obligând Senatul și Rectorul U.M.F. să procedeze la numirea reclamantei în postul

pentru care a concurat.

Or, așa cum s-a arătat,

instanța de fond, în mod legal, a reținut că dispozițiile art. 12 din Metodologie

nu sunt afectate de un viciu de nelegalitate în ceea ce privește dreptul Senatului

U.M.F. de a reanaliza fiecare dosar în parte și de a vota pentru fiecare candidat

în parte pentru care membrii comisiei de concurs completaseră referatele de evaluare

a criteriilor profesionale.

Astfel fiind, instanța

de recurs va înlătura măsura de obligare a organelor de conducere ale U.M.F. „C.D.”

de a emite actele de numire a reclamantei în postul pentru care a concurat, ci le

va obliga să procedeze la finalizarea concursului, cu analizarea și votarea dosarului

de concurs al intimatei-reclamante, potrivit art. 12 din Metodologie, frazele I

și II care nu au fost constatate ca fiind afectate de viciu de nelegalitate.

Având în vedere această

soluție, instanța de recurs reține că solicitarea unor despăgubiri este prematur

formulată, recursul formulat fiind întemeiat și din acest punct de vedere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității

recursului în ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate a art. 12

din Metodologia de concurs a cadrelor didactice, aprobată prin Hotărârea Biroului

Senatului U.M.F. C.D. din 12 septembrie 2006 și prin decizia din 12 septembrie 2006

a Rectorului aceleiași instituții de învățământ.

Admite recursul declarat

de U.M.F. C.D. București împotriva sentinței nr. 1879 din 9 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată.

Admite în parte acțiunea

precizată.

Obligă U.M.F. C.D. să

finalizeze concursul organizat în anul 2007 la care a participat intimata-reclamantă.

pentru ocuparea postului de șef lucrări.

Menține dispozițiile privind

respingerea excepțiilor de inadmisibilitate a acțiunii, de lipsă a calității procesuale

pasive a rectorului U.M.F.

Menține dispozițiile privind

soluția dată excepției de nelegalitate și soluția de anulare a poziției din Hotărârea

din 16 februarie 2007 a Senatului U.M.F., a deciziei din 16 februarie 2007 a Rectorului

U.M.F.

Respinge capătul de cerere privind despăgubirile,

ca prematur formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2013.