Decizia nr. 1163/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții U.M.F. C.D. București, Rectorul U.M.F. C.D. și Biroul Senatului U.M.F. București, anularea Hotărârii Senatului Universitar din 16 februarie 2007, prin care concursul pentru ocuparea postului de șef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C. a fost „casat”, constatarea dreptului său de a fi numită în postul de șef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C. ca urmare a câștigării concursului organizat de pârâtă, obligarea acesteia să emită o decizie prin care să o numească șef de lucrări, Clinia Dermatologie II - Spital Clinic C., obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente începând cu luna martie 2007 și până la numirea efectivă ca șef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spitalul Clinic C. În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că, în calitate de asistent universitar, a participat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la concursul organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de șef de lucrări la Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C.. După ce a fost nevoită să obțină în instanță obligarea pârâtei la comunicarea rezultatului concursului, în data de 15 aprilie 2008, pârâta i-a comunicat că acest concurs din ianuarie-februarie 2008 „a fost casat prin Hotărârea Senatului din 16 februarie 2007”. Împotriva acestei soluții a formulat contestație în termenul legal de 10 zile prevăzut de Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, la care pârâta i-a răspuns prin Adresa din 01 ianuarie 2008, comunicându-i faptul că i s-a adus deja la cunoștință prin Adresa din 08 aprilie 2008 faptul că, prin Hotărârea Senatului din 16 februarie 2007, concursul la care a participat „a fost casat" „datorită vicierii pe fond" în condițiile în care Senatul a luat act de viciul de procedură declanșat de refuzul unuia dintre membrii comisiei de a analiza dosarul contracandidatului său. Reclamanta a arătat că a îndeplinit toate condițiile legale pentru ocuparea postului de șef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C., conform dispozițiilor art. 55 alin. (1), (6) și (8) din Legea nr. 128/1997 precum și toate standardele stabilite de Senatul U.M.F. „C.D." București, astfel încât în opinia sa avea dreptul de a promova ierarhic, în baza art. 16 lit. d) din Carta universitară a U.M.F. „C.D." București. În opinia reclamantei refuzul unui membru al comisiei de a-și îndeplini sarcinile nu poate constitui un motiv de „casare" a concursului; nimeni nu poate invoca în apărare propria turpitudine (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), astfel încât apărarea pârâtei nu poate să fie întemeiată. În speță, reclamanta a fost punctată cu un total de 322 puncte, iar contracandidatul său a fost evaluat, de asemenea, astfel încât concursul trebuia să fie finalizat în favoarea sa, aceasta având punctajul superior. A concluzionat reclamanta că instituția „casării" nu se aplică în cazul concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice și nici în cazul deciziilor administrative, nefiind reglementată în aceste materii și neavând un temei de drept nici în Carta universitară. 1.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 18 septembrie 2008, pârâta U.M.F. C.D. București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătându-se că aceasta nu poate solicita Curții declararea sa ca fiind câștigătoare a concursului din sesiunea ianuarie februarie 2007, întrucât instanța s-ar substitui comisiei de concurs, cu depășirea competenței sale. S-a mai invocat și excepția inadmisibilității cererii reclamantei de numire ca șef de lucrări și a lipsei calității procesuale pasive a Rectorului Universității. 1.

Prin sentința civilă nr. 3106 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului București, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu a probat existența unor motive de nelegalitate care să determine anularea Hotărârii Senatului din 16 februarie 2007, cu consecința constatării dreptului său de a fi numită șef de lucrări. 1.

Prin decizia civilă nr. 564 din 02 martie 2009 a Curții de Apel București, a fost admis recursul reclamantei împotriva sentinței susmenționate, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, nedepunând diligente pentru a administra toate probele necesare lămuriri aspectelor de fapt și de drept incidente. Cu prilejul rejudecării, în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010, reclamanta S.C.M. a invocat excepția de nelegalitate a metodologiei de concurs, arătând că aceasta încalcă regulile de competență exprimate de prevederile art. 92 din Legea nr. 84/1995, deoarece respectiva metodologie a fost adoptată de către Biroul Senatului, ea neputând fi adoptată decât de către Senatul universității. De asemenea, s-a menționat că metodologia încalcă prevederile cartei universitare a pârâtei, în care nu se prevede vreo competență a Biroului Senatului U.M.F. din București de a adopta acte administrative cu caracter general și care să prevadă condițiile participării la concurs, modul de organizare a concursului, modul de soluționare a contestațiilor, etc. S-a mai arătat că metodologia de concurs este nulă, deoarece nu a fost niciodată publicată pentru a fi adusă la cunoștința comunității universitare în vederea intrării în vigoare, cunoașterii, aplicării și asigurării caracterului de opozabilitate. Cu același prilej, reclamanta și-a completat acțiunea inițială, solicitând și constatarea nulității absolute a deciziei din 16 februarie 2007 emisă de Rectorul U.M.F., prin care s-a decis anularea concursului pentru postul de sef de lucrări de la Catedra de dermatologie II - Spitalul C. și republicarea în vederea organizării unui nou concurs. Prin poziția procesuală exprimată în scris în data de 15 februarie 2010, pârâta U.M.F. C.D. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a metodologiei de concurs. 1.

Prin sentința nr. 892 din 16 martie 2010 a Tribunalului București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea naturii pârâtei U.M.F. de instituție de învățământ superior, cu personalitate juridică proprie și care realizează un serviciu public de interes național. 1.

Prin sentința nr. 1879 din 9 martie 2011, Curtea de Apel București, a admis în parte excepția de nelegalitate și, în consecință, a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. București din data de 12 septembrie 2006 și prin decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiași instituții de învățământ; a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive. Totodată, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta S.C.M. și în consecință: - a anulat Hotărârea din data de 16 februarie 2007 a Senatului U.M.F. C.D. București, de invalidare a concursului de șef de lucrări, de la Clinica de Dermatologie II - Spitalul Clinic C., precum și decizia din 16 februarie 2007 a rectorului aceleiași instituții; - a obligat pârâta U.M.F. C.D. sa emită reclamantei decizia de numire în postul de șef de lucrări, poziția 4, de la Clinica Dermatologică II - Spitalul Clinic C.; - a obligat pârâta U.M.F. C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente postului de șef de lucrări începând cu luna martie 2007 și până la data emiterii deciziei de numire ca șef de lucrări. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele: În analiza excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, instanța a reținut ca este admisibilă, din perspectiva legăturii cu fondul cauzei. Curtea a apreciat că, prin instituirea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. București din data de 12 septembrie 2006 și prin decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiași instituții de învățământ, se deschide calea excesului de putere în dauna dreptului candidatului de a-i fi evaluată „prestația" de concurs, exces care s-a și produs în privința reclamantei. În opinia instanței Universitatea avea obligația de a tranșa problema fie în sensul reținerii ca justă a concluziei d-nei Prof. Dr. P.S. în sensul că numitul B.D. nu îndeplinește condițiile de înscriere la concurs neavând vechimea în specialitate cerută de legislația în vigoare, procedând prin urmare la reținerea ca unic candidat eligibil a reclamantei, fie în sensul reținerii ca injustă a acestei aprecieri, cu consecința trimiterii dosarului înapoi la comisie în vederea evaluării și a candidatului B.D., singura etapă rămasă „neconsumată" fiind aceea a evaluării de dosar. Pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a Rectorului Universității. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii reclamantei de numire ca șef de lucrări, în considerarea faptului că instanța nu se poate substitui în atribuțiile comisiei, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată. Astfel, în opinia curții nu s-a solicitat instanței să procedeze la evaluarea candidaților, ci doar să cenzureze activitatea comisiei de concurs din perspectiva eligibilității candidatului B.D.. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului rectorul U.M.F. C.D., curtea a reținut că acesta fiind emitentul unuia din actele contestate în prezenta cauză, are prin urmare legitimare procesuală pasivă în cauză. Pârâtă a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție pe care de asemenea instanța a apreciat că este neîntemeiată. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut incidența următoarelor reglementări legale din cuprinsul Legii nr. 128/1997: art. 53 alin. (1), art. 55 alin. (1) și (6) , art. 56 alin. (1) și alin. (2), art. 57 alin. (1) și alin. (2). Un prim aspect analizat de instanța de fond se referă la calitatea de medic primar a candidatului B.D., în condițiile în care nu avea vechimea în specialitate, participând la concursul de primariat cu derogare. Astfel în opinia instanței, cerința de 5 ani vechime nu este doar o cerință pentru participarea la examen, ci și pentru însăși obținerea gradului. Instanța de fond reținând nelegali ta tea actelor contestate și refuzul pârâtei de a finaliza procedura de concurs prin evaluarea întregii situații și verificarea cerințelor de participare la concurs, procedând în mod cu totul nelegal la anularea concursului, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta U.M.F. C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente postului de șef de lucrări începând cu luna martie 2007 și până la data emiterii deciziei de numire ca șef de lucrări. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs U.M.F. C.D. București, care a invocat, în mod generic, dispozițiile art. 304 pct. 4, 8, 9 și 11 din C. proc. civ. de la 1865, susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a procedat în mod nelegal la o evaluare proprie a dosarelor de concurs ale celor doi candidați, reclamanta și B.D., ajungând la concluzii prin care și-a depășit atribuțiile constituționale; - procedând în acest mod, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, declarând-o pe reclamantă drept câștigătoare a concursului și obligând Senatul U.M.F. și pe rectorul acestei universități să o numească în postul de șef de lucrări poziția 4; - hotărârea instanței de fond a fost dată fără temei legal („măsurile dispuse prin… exced oricărui temei legal”) instanța stabilind în mod nelegal că reclamanta ar fi câștigat concursul respectiv; - hotărârea este nelegală și în ceea ce privește obligarea U.M.F. la plata unor despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale corespunzătoare postului de șef de lucrări, începând cu anul 2007 și până la data numirii efective, deși reclamanta și-a desfășurat activitatea pe un alt post pentru care a fost salarizată. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței pronunțate de Curtea de apel, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și inadmisibilă și „păstrarea sentinței civile nr. 3106 din 18 noiembrie 2008” care fusese pronunțată de Tribunalul București și casată de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 564/2008. 2.2. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, depunând concluzii scrise pentru termenul din 21 februarie 2013, prin care a invocat excepția tardivității recursului în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate, nefiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. A invocat de asemenea, excepția nulității recursului, susținând că acesta nu ar fi fost motivat, excepție pe care nu a mai susținut-o în cadrul dezbaterilor când apărătorul intimatei-reclamante a combătut pe fond motivele recursului. Referitor la fondul cauzei, în privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, intimata-reclamantă a susținut, în Concluziile scrise, în esență, că toate criticile sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, a susținut, în esență, că instanța de fond nu s-a imixtionat în atribuțiile exclusive ale comisiei de concurs. În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs 3.1. În ceea ce privește soluția dată de instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1879 din 9 martie 2011 excepției de nelegalitate, recursul este tardiv formulat. Într-adevăr, prin dispozitivul sentinței nr. 1879, Curtea de apel, a admis, în parte, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. „C.D.” București din 12 septembrie 2006 și prin Decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiași universități. Or, din dovezile de comunicare aflate la dosarul Curții de apel rezultă că soluția a fost comunicată la data de 27 ianuarie 2012, în timp ce recursul apare depus și înregistrat la data de 9 februarie 2012, deci cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care se referă la hotărârile date în soluționarea excepțiilor de nelegalitate. Pe de altă parte, instanța de recurs a observat că recurenta nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs, iar faptul că în dispozitivul sentinței s-a indicat un singur termen de recurs - de 15 zile pentru soluția dată fondului cauzei, nu este în măsură să susțină concluzia că recurenta s-ar fi aflat în situația avută în vedere de dispozițiile art. 103 alin. (3), fraza a II-a din C. proc. civ. din 1865, care se referă la împrejurări obiective aflate mai presus de voința părții care, astfel, este împiedicată să exercite calea de atac respectivă. 3.2. În ceea ce privește recursul referitor la soluția dată fondului cauzei, acesta este întemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Din actele și lucrările cauzei rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, intimata-reclamantă s-a înscris la concursul organizat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la U.M.F. „C.D.” pentru ocuparea postului de șef de lucrări, poziția 4 la Clinica Dermatologie II - Spitalul Clinic C.. La același concurs s-a mai înscris și candidatul B.D., în privința căruia unul dintre membrii comisiei de concurs a considerat că nu îndeplinește condițiile legale pentru înscrierea la concurs, refuzând să procedeze la evaluarea îndeplinirii criteriilor de punctare a lucrărilor/ activității acestuia. În această situație, președintele comisiei de concurs a întocmit un raport referitor la situația survenită pe care ia înaintat Senatului și Rectorului U.M.F. „C.D.”. Prin Hotărârea din 16 februarie 2007 Senatul U.M.F. a propus aplicarea dispozițiilor art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice, iar Rectorul U.M.F. a decis, prin decizia din 16 februarie 2007, anularea concursului respectiv. Într-adevăr, potrivit art. 12 din această metodologie, „Senatul Universității reanalizează fiecare dosar în parte și votează pentru fiecare candidat în parte, fiind informați și cu privire la votul obținut în Consiliul Profesoral. Pentru supunerea la vot a unui dosar de concurs, este obligatorie completarea referatelor de evaluare de către fiecare membru al comisiei în parte. În situația în care un membru al comisiei nu efectuează evaluarea dosarului în timpul perioadei de concurs, acesta este invalidat în mod automat, fără supunere la vot, urmând ca postul respectiv să fie republicat în vederea efectuării unui nou concurs”. Așa cum s-a arătat, în privința conținutului acestei norme procedurale, instanța de fond a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a reținut nelegalitatea acestei norme, în ceea ce privește dreptul pe care și l-a arogat Senatul U.M.F. a anula un concurs („acesta este invalidat în mod automat”) atunci când unul dintre membrii comisiei de concurs refuză să evalueze criteriile profesionale („nu efectuează evaluarea dosarului”) ale unuia dintre candidați. În mod judicios a reținut instanța de fond că această posibilitate este în contradicție cu dispozițiile art. 58 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, instituind un procedeu excesiv și arbitrar prin care se împiedică finalizarea unui concurs, în cazul unor candidați care îndeplinesc condițiile legale și care nu sunt vizați de refuzul respectiv, cum s-a întâmplat în cauza de față. Reținând, așa cum s-a arătat mai sus, nelegalitatea art. 12 din Metodologie, instanța de fond a dat soluții legale în ceea ce privește anularea Hotărârii Senatului U.M.F. din 16 februarie 2007 și a deciziei din 16 februarie 2007 a Rectorului U.M.F. pe care instanța de recurs le va menține. Instanța de fond a greșit, însă, atunci când, nesocotind dreptul Senatului U.M.F. de a „reanaliza fiecare dosar în parte și de a vota pentru fiecare candidat în parte” pentru care referatele de evaluare au fost completate de membrii comisiei de concurs, s-a substituit acestui organism și și-a arogat un drept de apreciere propriu în privința dosarului reclamantei, obligând Senatul și Rectorul U.M.F. să procedeze la numirea reclamantei în postul pentru care a concurat. Or, așa cum s-a arătat, instanța de fond, în mod legal, a reținut că dispozițiile art. 12 din Metodologie nu sunt afectate de un viciu de nelegalitate în ceea ce privește dreptul Senatului U.M.F. de a reanaliza fiecare dosar în parte și de a vota pentru fiecare candidat în parte pentru care membrii comisiei de concurs completaseră referatele de evaluare a criteriilor profesionale. Astfel fiind, instanța de recurs va înlătura măsura de obligare a organelor de conducere ale U.M.F. „C.D.” de a emite actele de numire a reclamantei în postul pentru care a concurat, ci le va obliga să procedeze la finalizarea concursului, cu analizarea și votarea dosarului de concurs al intimatei-reclamante, potrivit art. 12 din Metodologie, frazele I și II care nu au fost constatate ca fiind afectate de viciu de nelegalitate. Având în vedere această soluție, instanța de recurs reține că solicitarea unor despăgubiri este prematur formulată, recursul formulat fiind întemeiat și din acest punct de vedere.