ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3492/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 782 din 19 decembrie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.V.S., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T. și a obligat pe acesta din urmă să definitiveze procedura în dosarul nr. 35710 din 11 septembrie 2006 privind solicitarea reclamantului de acordare a titlului universitar de profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie I.H. Cluj Napoca. Totodată, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului să emită un ordin de confirmare în acest sens și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 404,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În cursul anului universitar 2001 - 2002 reclamantul a participat la concursul organizat de Universitatea de Medicină și Farmacie I.H. Cluj Napoca, pentru ocuparea postului de profesor universitar la catedra de medicină legală, iar urmare a finalizării concursului și aprobării prin vot, pentru ocuparea postului de către Senatul Universitar, la data de 3 iulie 2002 dosarul acestuia a fost înaintat M.E.C.T. în vederea confirmării titlului, dosarul fiind înregistrat sub nr. 35710 din 11 septembrie 2002. Rezoluția negativă a pârâtului, din data de 7 aprilie 2004 a fost contestată de reclamant în instanță, iar prin sentința civilă nr. 2042 din 21 februarie 2004 pârâtul a fost obligat să reanalizeze dosarul.

Cum între timp reclamantul a fost validat pentru ocuparea unui post de profesor universitar la Facultatea de Drept a Universității B.V. din Cluj Napoca, dosar înaintat pârâtului spre confirmare sub nr. 2973 din 14 aprilie 2005, aceasta din urmă, după o rezoluție de neconfirmare și mai multe memorii ale reclamantului, a conexat cele două dosare și în final a acordat reclamantului titlul didactic de profesor la Universitatea B.V. Cluj Napoca, emițând în acest sens ordinul nr. 5990 din 28 decembrie 2007. Drept consecință, reclamantul s-a adresat pârâtului în vederea emiterii și a ordinului pentru ocuparea de postului de profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie I.H., iar ulterior, instanței de judecată, pentru a-l obliga să emită un ordin în sensul solicitat.

Față de această situație de fapt și în raport de dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, instanța a apreciat că, în condițiile în care posturile didactice din învățământul universitar se ocupă în baza concursului organizat în condițiile unei proceduri instituite prin lege, implicând obligația entităților astfel abilitate să finalizeze această procedură, prin confirmare sau infirmare, iar pârâtul nu a finalizat această procedură, acesta este obligat să se pronunțe și cu privire la postul didactic universitar pentru care reclamantul câștigase concursul la Universitatea de Medicină și Farmacie I.H., cu atât mai mult cu cât conexase cererile reclamantului.

Instanța de fond a mai apreciat că nu este competentă să se pronunțe asupra performanțelor științifice ale reclamantului ci numai asupra modului în care s-a cercetat procedura instituită prin lege, astfel încât nu poate obliga pârâtul să emită un ordin de atestare a titlului didactic solicitat de reclamant. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți. Recurentul - reclamant a susținut în critica formulată că instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că dosarul său de concurs mai trebuia analizat, cu argumentul că nu se poate subroga organelor de specialitate abilitate în acest sens, întrucât, în urma conexării celor două dosare – de confirmare a titlului de profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie I.H.

și cel privind confirmarea titlului de profesor la Universitatea B.V. – s-a realizat de către pârât o reanalizare a situației, astfel încât instanței îi revenea numai sarcina de a-l obliga pe acesta din urmă să emită un ordin privind confirmarea titlului obținut la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj Napoca, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul a susținut că sentința civilă nr. 1040/2004 a Curții de Apel Cluj, prin care acesta a fost obligat să reanalizeze dosarul său a fost pusă în executare. Au fost reiterate de asemenea, argumentele dezvoltate în cererea introductivă de instanță. Recurentul - pârât a criticat instanța de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 61 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 128/1997.

Analizând recursurile declarate în cauză, în raport de lucrările dosarului și în conformitate cu normele legale incidente, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul M.E.C.T., urmând a respinge recursul declarat de reclamantul R.V.S., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 128/1997 „În cazul în care un conferențiar universitar sau profesor universitar susține concurs pentru un post didactic în aceeași specialitate și pentru același titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este necesară confirmarea Consiliului adițional de atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare”.

Rezultă așadar că recurentul - pârât M.E.C.T. nu se mai poate pronunța asupra confirmării titlului didactic de profesor universitar pentru postul de la Universitatea de Medicină și Farmacie I.H. din Cluj Napoca, atâta vreme cât recurentului - reclamant i-a fost confirmat același titlu didactic la Universitatea B.V. din Cluj Napoca, astfel cum atestă ordinul nr. 5990/2006, cu atât mai mult cu cât recurentul - reclamant a primit deja acordul Senatului Universitatea de Medicină și Farmacie I.H. pentru ocuparea unui post similar la această universitate, ca urmare a promovării examenului.

Față de această împrejurare și în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 instanța nu se poate pronunța decât cu privire la modul în care instituțiile abilitate au respectat procedurile legale, rezultă că recurentul - pârât nu poate fi obligat, prin hotărâre judecătorească, să emită ordinul de atestare a titlului universitar solicitat de către recurentul - reclamant. Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat de recurentul - pârât, casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea reclamantului, urmând a respinge ca nefondat și recursul acestuia din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinței civile nr. 782 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamantul R.V.S., ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de R.V.S., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.