ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 303/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin strămutare de la Curtea de Apel Cluj, în baza Încheierii din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul R.V.S. a chemat în judecată pe pârâtul I.N.M.L. M.M. București, solicitând să se dispună obligarea pârâtului la includerea reclamantului ca membru de drept în componența Consiliului Superior de Medicină Legală, precum și în Comisia Superioară Medico-Legală și obligarea pârâtului la anularea suspendării reclamantului din calitatea de expert medico - legal.

În motivarea acțiunii, referitor la capătul de cerere privind includerea sa ca membru de drept în componența Consiliului Superior de Medicină Legală, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării din 28 decembrie 2006 i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală la disciplina de profil a Facultății de Drept din cadrul Universității din Cluj Napoca, acreditată prin Legea nr. 132/2005. a mai arătat că este șeful catedrei de medicină legală a Universității de medicină și farmacie Cluj Napoca din data de 1octombrie 1994, motiv pentru care se impune recunoașterea calității de membru de drept al Consiliului. Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) și conform art. 20 alin. (1) lit. d)) din O.G.

nr. 1/2000, în calitatea sa de profesor de medicină - legală, cât și de șef al disciplinei de profil a unei facultăți acreditate, reclamantul are dreptul de a fi membru atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât și în Comisia Superioară Medico - Legală. Din calitatea de expert medico - legal, reclamantul a fost suspendat, luând cunoștință despre acest lucru prin mențiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. București. A mai învederat că în conformitate cu criteriile de atestare și condițiile de suspendare sau retragere a calității de expert medico - legal cuprinse în O.M.S. nr. 938 din 7 septembrie 2005 sancțiunea de suspendare a calității de expert, dacă ar fi existat motive, putea fi aplicată pentru durata de 6 - 12 luni, or, în privința reclamantului, în mențiunea de suspendare nu se precizează nici data aplicării sancțiunii, nici motivația acesteia și nici termenul de aplicare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 12 alin. (1) lit. b), art. 20 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 1/2000, H.G. nr. 774/2000, O.G. nr. 1/200 și O.M.S. nr. 938/2005. Prin întâmpinare, pârâtul I.N.M.L. M.M. București a invocat excepțiile lipsei plângerii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că suspendarea ar fi fost dispusă pentru o ipotetică încălcare a normelor de etică și deontologie profesională, aspect strâns legat de judecarea reclamantului pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996 a dreptului de autor și a drepturilor conexe.

Consiliul Superior de Medicină Legală a analizat, în ședința din 26 noiembrie 2008 cererea reclamantului, și a dispus că e necesar a se comunica de către reclamant o copie de pe sentința judecătorească definitivă și irevocabilă în care a fost judecat pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 84/ CA din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să includă reclamantul ca membru de drept în componența Consiliului Superior de Medicină Legală și în Comisia Superioară Medico - Legală și să anuleze suspendarea reclamantului din calitatea de expert medico-legal.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanța a observat că reclamantul a formulat plângere prealabilă înregistrată la I.N.M.L. M.M. - Consiliul Superior de Medicină Legală la data de 22 septembrie 2008, fără să primească răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, astfel că a apreciat că excepția invocată de pârât este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță a reținut că potrivit O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, I.N.M.L.

M.M. are personalitate juridică, în vreme de nici Comisia Superioară Medico - Legală care funcționează pe lângă I.N.M.L., având sediul la acest institut și nici Consiliul Superior de Medicină Legală care coordonează activitatea de medicină legală sub raport științific și metodologic, nu au personalitate juridică. În această situație, autoritatea cu personalitate juridică, respectiv I.N.M.L. M.M., având calitate procesuală, fiind instituția sanitară care va fi chemată în judecată pentru Consiliul Superior de Medicină Legală. Relativ la fondul cauzei, instanța de prim - grad a observat că reclamantului, prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală, este șeful catedrei de medicină legală a Universității de Medicină și Farmacie I.H.

Cluj Napoca și a dobândit calitatea de expert medico - legal, pe lista I.M.L. Cluj Napoca, din această ultimă calitate fiind suspendat, după cum a aflat din mențiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. București. A reținut că potrivit prevederilor O.G. nr. 1/2000, reclamantul, având calitatea de profesor de medicină legală și de șef al disciplinei de profil a unei facultăți acreditată are dreptul de a fi membru atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât și în Comisia Superioară Medico - Legală. Prima instanță a constatat că reclamantul nu se regăsește în nicio situație prevăzută de Anexa 2 a O.M.S. nr. 938 din 7 septembrie 2005, „condiții de suspendare sau de retragere a calității de expert medico - legal” în sensul că nu a săvârșit nicio abatere de natură să conducă la o eventuală suspendare a calității sale de expert medico - legal.

Totodată, reclamantului nu i-a fost comunicată o eventuală decizie a Consiliului Superior de Medicină Legală privind sancționarea și/sau suspendarea sa din calitatea de expert medico - legal, iar mențiunea de suspendare apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. nu precizează data aplicării sancțiunii, motivația și termenul de aplicare a acesteia. Prima instanță a apreciat că în raport cu cele analizate, suspendarea reclamantului din calitatea de expert medico - legal a fost ilegală și abuzivă, întrucât pârâtul a încălcat procedurile legale administrative privind constatarea și aplicarea unei sancțiuni. 3. Recursul pârâtului Împotriva acestei sentințe a declarat recursul pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În esență, recurentul - pârât a formulat următoarele critici: 3.1. Încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a institutului pentru capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de suspendare a calității de expert medico-legal, decizie a cărei autoritate emitentă este Consiliul Superior de Medicină Legală constituit potrivit art. 12 din O.G.nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 271/2004. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul-pârât a arătat că, deși funcționează pe lângă I.N.M.L. M.M., Consiliul este un organism distinct, cu proprie organizare și competență. În componența Consiliului intră și reprezentanți ai altor instituții (Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, Ministerul Public și M.A.I.), iar institutul nu poate interveni în deciziile pe care le adoptă Consiliul în exercitarea atribuțiilor specifice conferite de lege.

3.2. Soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare, la un termen pentru care pârâtul solicitase amânarea pentru lipsă de apărare, în condițiile C. proc. civ., fără ca instanța să fi luat în discuție, în prealabil, această cerere. 3.3. Contrar celor reținute în sentință măsura suspendării calității de expert medico - legal a reclamantului este legală, având drept motiv săvârșirea, de către acesta, a unei fapte penale prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe. 4. Apărările intimatului - reclamant Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând pe rând criticilor formulate în recurs, după cum urmează: 4.1.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă, a arătat că nu contestă susținerile potrivit cărora Consiliul Superior de Medicină Legală are competența și obligația de a reglementa aspectele deduse judecății, dar a chemat în judecată I.N.M.L. M.M. în considerarea calității de instituție cu personalitate juridică în cadrul căreia funcționează Consiliul și care poate sta în judecată în numele și pentru acesta, potrivit reglementărilor cuprinse în O.G.nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală și în H.G.nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 1/2000. 4.2.

Pe fondul aspectelor ce fac obiectul litigiului, soluția primei instanțe este legală, pentru că sancțiunea suspendării din calitatea de expert medico - legal a fost aplicată abuziv și cu încălcarea procedurilor administrative, fără a-i fi fost aduse la cunoștință faptele imputate și fără a fi existat o decizie a Consiliul Superior de Medicină Legală privind sancționarea lui. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul - pârât a depus la dosar, în copie, Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, sentința penală nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București și hotărârea din 2 noiembrie 2009 a Consiliului Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie I.H.

din Cluj-Napoca. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile depuse la dosar, în ambele faze procesuale și de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul - reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ asimilat, constând în refuzul rezolvării cererii de recunoaștere a calității de membru de drept al Consiliului Superior de Medicină Legală și un act administrativ tipic, constând în măsura de suspendare a calității de expert medico - legal dispusă de Consiliul Superior de Medicină Legală.

Ținând seama de elementele raporturilor juridice administrative deduse judecății, instanța de fond a dat o dezlegare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, interpretând eronat prevederile legale ce reglementează activitatea de medicină legală. I.N.M.L. este una dintre instituțiile sanitare cu caracter public prin care se realizează activitatea de medicină legală potrivit art. 5 alin. (1) din O.G.nr. 1/2000, alături de institutele de medicină legală din centrele medicale universitare, serviciile de medicină legală județene și c abinetele de medicină legală din orașele nereședință de județ. Pe lângă I.N.M.L. funcționează Comisia superioară medico- legală, cu sediul la institut, potrivit alin. 2 al aceluiași articol.

Împrejurarea că legea conferă personalitate juridică numai I.N.M.L. și institutelor din centrele medicale universitare nu prezintă relevanță în cauză, pentru că în contenciosul administrativ calitatea și capacitatea procesuală sunt efectul transpunerii în plan procesual a competenței și capacității administrative a entităților chemate în judecată, indiferent dacă acestea au sau nu personalitate juridică. Consiliul Superior de Medicină Legală este o structură sui generis, având componența prevăzută de art. 12 din O.G.nr. 1/2000 și rolul de a coordona, sub raport științific și metodologic, activitatea de medicină legală, alături de Ministerul Sănătății. Directorul I.N.M.L. este numai unul dintre membrii consiliului, iar faptul că, în temeiul art. 6 alin. (2) din O.G.nr.

1/2000, Consiliul are sediul la I.N.M.L., nu conduce la concluzia unei identități între cele două subiecte de drept administrativ. Prin urmare, dacă intimatului - reclamant i-a fost negată sau îngrădită calitatea de membru al Consiliului, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 1/2000 și decurgând din aceea de titular al titlului didactic de profesor universitar în disciplina Medico - legală, acordat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, nu i. N.M.L., ca instituție publică, avea calitatea să-i rezolve cererea. Cât privește componența Comisiei superioare medico - legale, art. 22 din O.G.nr. 1/2000 prevede clar că aceasta se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Consiliului Superior de Medicină Legală.

t recând peste acest aspect de ordin procesual, este de menționat că prin hotărârea nr. 17/2009, Consiliul Facultății Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie I.H. Cluj - Napoca (act nou depus în recurs) a ales un alt șef de disciplină la Medicina Legală, astfel că intimatul-reclamant nu se mai încadrează în prevederile art. 20 alin. (1) lit. d) din O.G.nr. 1/2000, pentru a-i fi recunoscută calitatea de membru permanent al Comisiei. Și în ceea ce privește anularea măsurii de suspendare a intimatului - reclamant din calitatea de expert medico - legal, criticile formulate re recurentul - pârât sunt fondate, pentru că în temeiul art. 34 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a O.G.nr.

1/2000, aprobat prin H.G.nr. 774/2000, atribuția de a suspenda sau retrage această calitate aparține Consiliului Superior de Medicină Legală, iar nu I.N.M.L. În plus, pentru a răspunde și apărărilor de fond ale intimatului - reclamant, Curtea constată că prima instanță și-a fundamentat soluția, în principal, pe lipsa unor dovezi privind îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa 2, „Condiții de suspendare sau de retragere a calității de expert medico - legal” a O.M.S. nr. 938/2005.

Această lipsă a fost însă complinită în recurs, prin depunerea la dosar a sentinței penale nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în care s-a reținut că intimatul - reclamant din prezenta cauză a săvârșit infracțiunea de însușire fără drept a calității de autor prevăzute de art. 40 alin. (1) din Decretul nr. 321/1956 (în vigoare la data faptei), constând în publicarea unui curs universitar în care a copiat ad literam pasaje dintr-o altă lucrare apărută sub coordonarea părții civile B.V. Procesul penal a încetat ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, dar inculpatul și părțile responsabile civilmente au fost obligați la despăgubiri pentru daune morale.

î n procesul - verbal al ședinței din 26 noiembrie 2008, în care Consiliul Superior de Medicină Legală a analizat cererea (plângerea prealabilă) de anulare a măsurii de suspendare a calității de expert medico - legal, s-a consemnat că petiționarului i s-a solicitat să depună la dosar o copie lizibilă și legalizată a hotărârii penale pe care acesta o prezentase numai într-o copie incompletă și parțial lizibilă, fiind evident astfel că, în pofida celor menționate în cererea de chemare în judecată și formulată în recurs, intimatul - reclamant cunoștea motivul care a stat la baza suspendării calității de expert medico - legal. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimatul - reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat achitat de partea adversă, conform chitanței din 4 noiembrie 2009, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.N.M.L. M.M. București împotriva sentinței nr. 84/ CA din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.S.R. Obligă intimatul - reclamant să plătească recurentului - pârât suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.