ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 303/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 303/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin strămutare de la Curtea de Apel Cluj, în baza Încheierii din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reclamantul R.V.S. a chemat în judecată pe pârâtul I.N.M.L. M.M.

București, solicitând să se dispună obligarea pârâtului la includerea

reclamantului ca membru de drept în componența Consiliului Superior de Medicină

Legală, precum și în Comisia Superioară Medico-Legală și obligarea pârâtului la

anularea suspendării reclamantului din calitatea de expert medico - legal.

În motivarea

acțiunii, referitor la capătul de cerere privind includerea sa ca membru de

drept în componența Consiliului Superior de Medicină Legală, reclamantul a

arătat că prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării din 28 decembrie 2006

i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală la disciplina

de profil a Facultății de Drept din cadrul Universității din Cluj Napoca, acreditată

prin Legea nr. 132/2005.

a

mai arătat că este

șeful catedrei de medicină legală a Universității de medicină și farmacie Cluj

Napoca din data de 1octombrie 1994, motiv pentru care se impune recunoașterea

calității de membru de drept al Consiliului.

Potrivit prevederilor

art. 12 alin. (1) lit. b) și conform art. 20 alin. (1) lit. d)) din O.G. nr. 1/2000,

în calitatea sa de profesor de medicină - legală, cât și de șef al disciplinei

de profil a unei facultăți acreditate, reclamantul are dreptul de a fi membru

atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât și în Comisia Superioară

Medico - Legală.

Din calitatea de

expert medico - legal, reclamantul a fost suspendat, luând cunoștință despre

acest lucru prin mențiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M.

București.

A mai învederat că în

conformitate cu criteriile de atestare și condițiile de suspendare sau

retragere a calității de expert medico - legal cuprinse în O.M.S. nr. 938 din 7

septembrie 2005 sancțiunea de suspendare a calității de expert, dacă ar fi

existat motive, putea fi aplicată pentru durata de 6 - 12 luni, or, în privința

reclamantului, în mențiunea de suspendare nu se precizează nici data aplicării

sancțiunii, nici motivația acesteia și nici termenul de aplicare.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 12 alin.

(1) lit. b), art. 20 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 1/2000, H.G. nr. 774/2000,

O.G. nr. 1/200 și O.M.S. nr. 938/2005.

Prin întâmpinare,

pârâtul I.N.M.L. M.M. București a invocat excepțiile lipsei plângerii

prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării,

pârâtul a arătat că suspendarea ar fi fost dispusă pentru o ipotetică încălcare

a normelor de etică și deontologie profesională, aspect strâns legat de

judecarea reclamantului pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996 a

dreptului de autor și a drepturilor conexe.

Consiliul Superior de

Medicină Legală a analizat, în ședința din 26 noiembrie 2008 cererea

reclamantului, și a dispus că e necesar a se comunica de către reclamant o

copie de pe sentința judecătorească definitivă și irevocabilă în care a fost

judecat pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996.

de apel

Prin sentința civilă nr.

84/ CA din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei procedurii

prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât, a admis

acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să includă reclamantul ca membru de

drept în componența Consiliului Superior de Medicină Legală și în Comisia

Superioară Medico - Legală și să anuleze suspendarea reclamantului din

calitatea de expert medico-legal.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanța a observat că reclamantul a

formulat plângere prealabilă înregistrată la I.N.M.L. M.M. - Consiliul Superior

de Medicină Legală la data de 22 septembrie 2008, fără să primească răspuns în

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004,

astfel că a apreciat că excepția invocată de pârât este neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță a

reținut că potrivit O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și

funcționarea instituțiilor de medicină legală, I.N.M.L. M.M. are personalitate

juridică, în vreme de nici Comisia Superioară Medico - Legală care funcționează

pe lângă I.N.M.L., având sediul la acest institut și nici Consiliul Superior de

Medicină Legală care coordonează activitatea de medicină legală sub raport

științific și metodologic, nu au personalitate juridică.

În această situație,

autoritatea cu personalitate juridică, respectiv I.N.M.L. M.M., având calitate

procesuală, fiind instituția sanitară care va fi chemată în judecată pentru

Consiliul Superior de Medicină Legală.

Relativ la fondul

cauzei, instanța de prim - grad a observat că reclamantului, prin Ordinul

Ministrului Educației și Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, i s-a

acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală, este șeful

catedrei de medicină legală a Universității de Medicină și Farmacie I.H. Cluj

Napoca și a dobândit calitatea de expert medico - legal, pe lista I.M.L. Cluj

Napoca, din această ultimă calitate fiind suspendat, după cum a aflat din

mențiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. București.

A reținut că potrivit

prevederilor O.G. nr. 1/2000, reclamantul, având calitatea de profesor de

medicină legală și de șef al disciplinei de profil a unei facultăți acreditată

are dreptul de a fi membru atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât și

în Comisia Superioară Medico - Legală.

Prima instanță a

constatat că reclamantul nu se regăsește în nicio situație prevăzută de Anexa 2 a O.M.S. nr. 938 din 7 septembrie 2005, „condiții de suspendare sau de retragere a calității de

expert medico - legal” în sensul că nu a săvârșit nicio abatere de natură să

conducă la o eventuală suspendare a calității sale de expert medico - legal.

Totodată,

reclamantului nu i-a fost comunicată o eventuală decizie a Consiliului Superior

de Medicină Legală privind sancționarea și/sau suspendarea sa din calitatea de

expert medico - legal, iar mențiunea de suspendare apărută pe site-ul de

internet al I.N.M.L. M.M. nu precizează data aplicării sancțiunii, motivația și

termenul de aplicare a acesteia.

Prima instanță a

apreciat că în raport cu cele analizate, suspendarea reclamantului din

calitatea de expert medico - legal a fost ilegală și abuzivă, întrucât pârâtul

a încălcat procedurile legale administrative privind constatarea și aplicarea

unei sancțiuni.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recursul pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul

- pârât a formulat următoarele critici:

3.1. Încălcarea și aplicarea

greșită a legii în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive

a institutului pentru capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de

suspendare a calității de expert medico-legal, decizie a cărei autoritate

emitentă este Consiliul Superior de Medicină Legală constituit potrivit art. 12

din O.G.nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 271/2004.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurentul-pârât a arătat că, deși funcționează pe lângă I.N.M.L.

M.M., Consiliul este un organism distinct, cu proprie organizare și competență.

În componența

Consiliului intră și reprezentanți ai altor instituții (Ministerul Sănătății,

Ministerul Justiției, Ministerul Public și M.A.I.), iar institutul nu poate

interveni în deciziile pe care le adoptă Consiliul în exercitarea atribuțiilor

specifice conferite de lege.

3.2. Soluționarea

cauzei cu încălcarea dreptului la apărare, la un termen pentru care pârâtul

solicitase amânarea pentru lipsă de apărare, în condițiile C. proc. civ., fără

ca instanța să fi luat în discuție, în prealabil, această cerere.

3.3. Contrar celor

reținute în sentință măsura suspendării calității de expert medico - legal a

reclamantului este legală, având drept motiv săvârșirea, de către acesta, a

unei fapte penale prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și

drepturile conexe.

intimatului - reclamant

Prin notele scrise

depuse la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, răspunzând pe rând criticilor formulate în recurs, după cum urmează:

4.1. Cu privire la

calitatea procesuală pasivă, a arătat că nu contestă susținerile potrivit

cărora Consiliul Superior de Medicină Legală are competența și obligația de a

reglementa aspectele deduse judecății, dar a chemat în judecată I.N.M.L. M.M. în

considerarea calității de instituție cu personalitate juridică în cadrul căreia

funcționează Consiliul și care poate sta în judecată în numele și pentru

acesta, potrivit reglementărilor cuprinse în O.G.nr. 1/2000 privind organizarea

activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală și în H.G.nr. 774/2000

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 1/2000.

4.2. Pe fondul

aspectelor ce fac obiectul litigiului, soluția primei instanțe este legală,

pentru că sancțiunea suspendării din calitatea de expert medico - legal a fost

aplicată abuziv și cu încălcarea procedurilor administrative, fără a-i fi fost

aduse la cunoștință faptele imputate și fără a fi existat o decizie a Consiliul

Superior de Medicină Legală privind sancționarea lui.

În recurs a fost

administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul - pârât a depus

la dosar, în copie, Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, sentința penală nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București și hotărârea din 2 noiembrie 2009 a Consiliului Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie I.H. din

Cluj-Napoca.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., ținând seama de înscrisurile depuse la dosar, în ambele faze

procesuale și de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată

că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimatul - reclamant

a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută

de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un act

administrativ asimilat, constând în refuzul rezolvării cererii de recunoaștere

a calității de membru de drept al Consiliului Superior de Medicină Legală și un

act administrativ tipic, constând în măsura de suspendare a calității de expert

medico - legal dispusă de Consiliul Superior de Medicină Legală.

Ținând seama de

elementele raporturilor juridice administrative deduse judecății, instanța de

fond a dat o dezlegare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive a

recurentului-pârât, interpretând eronat prevederile legale ce reglementează

activitatea de medicină legală.

I.N.M.L. este una

dintre instituțiile sanitare cu caracter public prin care se realizează

activitatea de medicină legală potrivit art. 5 alin. (1) din O.G.nr. 1/2000,

alături de institutele de medicină legală din centrele medicale universitare,

serviciile de medicină legală județene și

c

abinetele

de medicină legală din orașele nereședință de județ. Pe lângă I.N.M.L.

funcționează Comisia superioară medico- legală, cu sediul la institut, potrivit

alin. 2 al aceluiași articol.

Împrejurarea că legea

conferă personalitate juridică numai I.N.M.L. și institutelor din centrele

medicale universitare nu prezintă relevanță în cauză, pentru că în contenciosul

administrativ calitatea și capacitatea procesuală sunt efectul transpunerii în

plan procesual a competenței și capacității administrative a entităților

chemate în judecată, indiferent dacă acestea au sau nu personalitate juridică.

Consiliul Superior de

Medicină Legală este o structură sui generis, având componența prevăzută de art.

12 din O.G.nr. 1/2000 și rolul de a coordona, sub raport științific și

metodologic, activitatea de medicină legală, alături de Ministerul Sănătății.

Directorul I.N.M.L.

este numai unul dintre membrii consiliului, iar faptul că, în temeiul art. 6 alin.

(2) din O.G.nr. 1/2000, Consiliul are sediul la I.N.M.L., nu conduce la

concluzia unei identități între cele două subiecte de drept administrativ.

Prin urmare, dacă

intimatului - reclamant i-a fost negată sau îngrădită calitatea de membru al

Consiliului, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 1/2000 și

decurgând din aceea de titular al titlului didactic de profesor universitar în

disciplina Medico - legală, acordat prin Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, nu

i.

N.M.L.,

ca instituție publică, avea calitatea să-i rezolve cererea.

Cât privește

componența Comisiei superioare medico - legale, art. 22 din O.G.nr. 1/2000

prevede clar că aceasta se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la

propunerea Consiliului Superior de Medicină Legală.

t

recând peste acest

aspect de ordin procesual, este de menționat că prin hotărârea nr. 17/2009,

Consiliul Facultății Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie

I.H. Cluj - Napoca (act nou depus în recurs) a ales un alt șef de disciplină la Medicina Legală, astfel că intimatul-reclamant nu se mai încadrează în prevederile art. 20 alin.

(1) lit. d) din O.G.nr. 1/2000, pentru a-i fi recunoscută calitatea de membru

permanent al Comisiei.

Și în ceea ce

privește anularea măsurii de suspendare a intimatului - reclamant din calitatea

de expert medico - legal, criticile formulate re recurentul - pârât sunt

fondate, pentru că în temeiul art. 34 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a

O.G.nr. 1/2000, aprobat prin H.G.nr. 774/2000, atribuția de a suspenda sau

retrage această calitate aparține Consiliului Superior de Medicină Legală, iar

nu I.N.M.L.

În plus, pentru a

răspunde și apărărilor de fond ale intimatului - reclamant, Curtea constată că

prima instanță și-a fundamentat soluția, în principal, pe lipsa unor dovezi

privind îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa 2, „Condiții de suspendare

sau de retragere a calității de expert medico - legal” a O.M.S. nr. 938/2005.

Această lipsă a fost însă complinită în recurs, prin depunerea la dosar a

sentinței penale nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în care s-a reținut că intimatul - reclamant din

prezenta cauză a săvârșit infracțiunea de însușire fără drept a calității de

autor prevăzute de art. 40 alin. (1) din Decretul nr. 321/1956 (în vigoare la

data faptei), constând în publicarea unui curs universitar în care a copiat ad

literam pasaje dintr-o altă lucrare apărută sub coordonarea părții civile B.V.

Procesul penal a

încetat ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale,

dar inculpatul și părțile responsabile civilmente au fost obligați la

despăgubiri pentru daune morale.

î

n procesul - verbal

al ședinței din 26 noiembrie 2008, în care Consiliul Superior de Medicină

Legală a analizat cererea (plângerea prealabilă) de anulare a măsurii de

suspendare a calității de expert medico - legal, s-a consemnat că petiționarului

i s-a solicitat să depună la dosar o copie lizibilă și legalizată a hotărârii

penale pe care acesta o prezentase numai într-o copie incompletă și parțial

lizibilă, fiind evident astfel că, în pofida celor menționate în cererea de

chemare în judecată și formulată în recurs, intimatul - reclamant cunoștea

motivul care a stat la baza suspendării calității de expert medico - legal.

soluției pronunțate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va

modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., intimatul - reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată constând în onorariul de avocat achitat de partea adversă, conform

chitanței din 4 noiembrie 2009, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul I.N.M.L. M.M. București împotriva sentinței nr. 84/ CA

din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.S.R.

Obligă intimatul - reclamant

să plătească recurentului - pârât suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.