ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, reclamantul C.C.N. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.P.D.S.

București, solicitând obligarea acestuia să-i permită susținerea examenului de

atestat ca urmare a absolvirii programului de pregătire prespitalicească in

medicina de urgență, programat la 16 septembrie 2009 și suspendarea refuzului

pârâtului de a permite înscrierea sa la acest examen.

î

n motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că îndeplinește toate cerințele pentru a susține acest

examen, fiind licențiat în medicină generală promoția 2006, deținând certificat

de

liberă

practică eliberat de

Colegiul Medicilor Alba, la 1 februarie 2008 și urmând în perioada februarie -

august 2009 programul de pregătire prespitalicească în medicină de urgență,

însă pârâtul refuză nejustificat să-l primească la examenul din 16 septembrie 2009

pe motiv că certificatul de liberă practică nu este legal. Or pârâtul nu are

dreptul de a analiza legalitatea acestui act.

Prin întâmpinare,

pârâtul C.N.P.D.S. București a susținut, în esență, faptul că reclamantul nu

îndeplinește cerința de admisibilitate adusă la cunoștință prin

p

ublicația de examen, respectiv aceea

de a fi medic de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior

anului 2005, ori să fie medic specialist sau primar, anestezie și terapie

intensivă, pediatrie și medicină de familie, care a efectuat o pregătire

teoretică și practică de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate,

atestată prin certificat eliberat de pârât conform prevederilor Ordinului M.S.nr.

403/2009 - niciuna dintre cele două condiții nefiind îndeplinite de către

reclamant.

instanțe:

Prin sentința civilă nr.

l73/F/ CA din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca

nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a constatat în esență, că stabilirea prin Publicația de

examen, organizat la 16 septembrie 2009 - pentru obținerea atestatului de

studii complementare - a faptului că la acest examen pot participa doar medicii

de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior anului 2005,

medicii specialiști sau primari, anestezie și terapie intensivă, pediatrie și

medicină de familie, care au efectuat o pregătire teoretică și practică de 6

luni în centrele universitare medicale acreditate, atestată prin certificat

eliberat de C.N.P.D.S. București, s-a făcut în acord cu prevederile art. 8

1

și 8

3

din Ordinul nr. 403/2009 care modifică și completează Ordinul nr.

418/2005 raportat la art. 380 din Legea nr. 95/2006, art. 6 alin. (3) din

O.U.G. nr. 58/2001 și art. 17, 18 și 20 din O.G. nr. 12/2008.

Instanța a reținut

faptul că, deși Ordonanța nr. 12/2008 a fost abrogată prin Ordonanța nr. 18 la

3 septembrie 2009, prevederile acesteia îi sunt totuși aplicabile

reclamantului, pentru că acesta trebuia să îndeplinească condițiile

participării la examen la data împlinirii termenului de înscriere, respectiv la

data de 25 august 2009, când Ordonanța nr. 12/2008 se afla în vigoare.

Prin condiția

prevăzută de Ordinul nr. 418/2005, modificat prin Ordinul nr. 403/2009 potrivit

căreia la programele de studii complementare pentru obținerea atestatului în

asistență medicală de urgență prespitalicească au acces medicii de medicină

generală cu drept de liberă practică,

c

urtea

de apel a arătat ca trebuie să se înțeleagă medicii de medicină generală care

au absolvit anterior anului 2005 și au dobândit drept de liberă practică în

condițiile art. 6 alin. (3) din O.G.nr. 58/2001, în același sens fiind și

dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 18/2008, respectiv după un an de rezidențiat,

iar în ceea ce îi privește pe cei ce au absolvit ulterior anului 2005, trebuie

să fie cei care au promovat examenul de medic specialist în condițiile art. 18 alin.

(2) din O.G. nr. 18/2008.

Față de această

concluzie, dedusă de instanță din interpretarea textelor legale incidente

cauzei și în raport cu actele depuse în dosarul de examen al reclamantului,

c

urtea de apel a constatat că există

două motive care justifică refuzul pârâtului de a-i permite reclamantului să

susțină examenul pentru obținerea atestatului.

Primul motiv, reținut

de instanță, este unul de natură strict formală și constă în faptul că

parcurgerea cursului de pregătire teoretică și practică de 6 luni în Centrul de

Pregătire Cluj Napoca nu este atestată prin certificat emis de pârât în

condițiile art. 11 alin. (1) din Anexa nr. VIl a Ordinului nr. 418/2005

actualizat, care stipulează expres, că "certificarea absolvirii

programului de studii complementare pentru obținerea unui atestat este unică și

se face de Ministerul Sănătății prin C.N.P.D.S. București"'.

Posibilitatea

dovedirii îndeplinirii acestei condiții de către reclamant prin intermediul

dispoziției de repartizare la curs, pontajul acestuia care atestă prezența

(filele

43 - 45) și adeverința eliberată de

Spitalul Clinic de Urgență Cluj în 9 septembrie 2009, a fost respinsă de instanță având în vedere faptul că această adeverință a fost eliberată

ulterior ultimei zi de înscriere la examen, așadar după data de 25 august 2009,

instanța concluzionând că reclamantul nu deținea actul echivalent

certificatului, la data respectivă, dosarul său fiind așadar incomplet față de

condițiile și termenele reglementate prin Publicația de examen.

Cel de al doilea

motiv, reținut de instanță, ca motiv de fond, a privit neîndeplinirea de către

reclamant a cerinței din pct. nr. 44 din Publicația de examen.

î

n acest sens,instanța a reținut faptul

că reclamantul este absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității

de Medicină și Farmacie I.H., în anul 2006, în profilul "Medicină",

specializarea "Medicină generală", fiind așadar licențiat în medicină

generală anterior anului 2005 și că acesta nu este nici medic specialist, nici

medic primar anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie

și nu a făcut dovada că a fost admis la examenul de rezidențiat, că l-a

finalizat, că s-a înscris la examen pentru a deveni medic specialist, fiindu-i

prin urmare aplicabile prevederile art. 18 alin.

(1)

din O.G. nr. 18/2008, reclamantul aflându-se la data

înscrierii la examen și la data examinării cererii sale de chemare în judecată,

în perioada celor 3 ani de practică supravegheată.

Instanța a apreciat

că diploma de absolvire din anul 2006,neînsoțită de dovada admiterii la

rezidențiat și a finalizării acestuia prin examen conduc la ideea că

reclamantul se află în perioada de practică supravegheată, ceea ce denotă o

evidentă nelegalitate a Certificatului de membru.

Cât privește cererea

de suspendare a refuzului pârâtului de a primi dosarul pentru examen, instanța

a apreciat-o ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că în Dosarul nr.

1009/57/2009, prin sentința nr. 167/ CA din 28 august 2009, Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus suspendarea refuzului pârâtului, în conformitate cu dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

exercitată de C.C.N.

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs reclamantul

C.C.N., fără a-l încadra în drept și

fără a-și structura criticile formulate în motive de recurs.

Recurentul critică

hotărârea fondului pentru greșita interpretare și aplicare a prevederii

cuprinse în art. 8

3

din Ordinul nr. 403/2009, în contextul în care

posedă dreptul de liberă practică. Consideră că acest drept i-a fost conferit în

mod legal printr-un certificat eliberat de către o autoritate abilitată de

lege.

Distinct de aspectele

învederate anterior, recurentul mai combate și considerentul fondului referitor

la restricția de participare cuprinsă în art. 44 din Publicația de examen,

susținând că nu îi este aplicabilă, în contextul în care Ministerul Sănătății era

în cunoștință de cauză în privința statutului său juridic.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa

încât va fi menținută.

și de drept relevante

Recurentul - reclamant

C.C.N. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul intimatului - pârât C.N.P.D.S., ale cărui drepturi

procesuale au fost preluate în recurs de Școala Națională de Sănătate Publică,

Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar, de a-i permite participarea la

examenul de atestat, ca urmare a absolvirii programului de pregătire

prespitalicească în medicina de urgență, examen programat la data de 16

septembrie 2009,

Recurentul -

reclamant a invocat caracterul nejustificat al refuzului exprimat de instituția

publică intimată, considerând că participarea sa la cursurile din cadrul

programului de pregătire prespitalicească în medicina de urgență în perioada

februarie - august 2009 și îndreptățește solicitarea de a i se permite

participarea la examenul respectiv.

Pentru argumentele

expuse la pct. I.2 al prezentei decizii, prima instanță a reținut că refuzul

exprimat de pârât este justificat prin prisma reglementărilor care guvernează

profesia exercitată de reclamant, astfel că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în speță.

Această soluție va fi

păstrată de Înalta Curte întrucât criticile formulate de recurent nu sunt apte

a conduce la concluzia că instituția publică a acționat cu exces de putere.

În sensul Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a

soluționa o cerere se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i): „

exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și

nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării

favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Recurentul - reclamant

este absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină

și Farmacie I.H. Cluj Napoca, promoția 2006, profilul „Medicină generală”.

Examenul de atestat în

discuție a fost anunțat prin Publicația de examen pentru obținerea de atestate

de studii completare, emisă de Ministerul Sănătății, care conține dispoziții

referitoare, între altele, la condițiile de acces sau eligibilitate.

Relevant este textul pct.

44 din Publicație, care prevede că la examen se pot prezenta „medicii de

medicină generală cu drept de liberă practică, obținut anterior anului 2005,

medicii specialiști sau primari anestezie și terapie intensivă, pediatrie și

medicină de familie care au efectuat o pregătire teoretică și practică cu

durata de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate, (…) pregătire

atestată prin certificat eliberat de C.N.P.D.S.B. conform prevederilor O.M.S. nr.

403/2009”.

Condițiile impuse de

emitentul actului citat sunt în acord cu dispozițiile actelor normative în

executarea cărora a fost adoptat, care au fost corect interpretate de Curtea de

apel.

Astfel, Normele care

reglementează organizarea și desfășurarea programelor de studii complementare

care se finalizează prin atestate sunt cuprinse în O.M.S. nr. 418/2005 pentru aprobarea

Catalogului național de programe de studii complementare în vederea obținerii

de atestate de către medici, medici dentiști și farmaciști, precum și a

Normelor metodologice de organizare și desfășurare a acestora.

Acest act normativ a

fost modificat și completat prin O.M.S. nr. 403/2009, publicat în M. Of.,

Partea I, nr. 315 din 12 mai 2009, care a introdus în Catalogul național de

programe de studii complementare, două programe noi, între care și programul

vizat de recurent: „Asistența medicală de urgență prespitalicească”, dar,

potrivit dispozițiilor art. 8

3

nou introdus: ”absolvenții

facultăților de medicină promoția 2005 și promoțiile ulterioare, care nu au

obținut dreptul de liberă practică, nu au acces la programele de studii

complementare”.

Contrar celor susținute

de recurent, Înalta Curte reține că acestuia îi sunt aplicabile, în privința

condițiilor cerute pentru participarea la examenul de atestare, dispozițiile

legale în vigoare la împlinirea termenului de înscriere, adică la 25 august

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, potrivit cu care:

„

(1)

Începând cu promoția 2005 de absolvenți

licențiați ai facultăților de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică

se face după promovarea examenului de medic specialist.

(2)

Medicii

rezidenți care nu finalizează stagiul de rezidențiat în specialitatea obținută

prin concurs pot continua pregătirea în specialitatea medicină de familie.

Prezentarea la examenul de medic specialist se face, după caz, la finele

completării pregătirii în specialitatea medicină de familie sau după

parcurgerea integrală a curriculei de pregătire în această specialitate.

(3)

Medicii

confirmați specialiști în altă specialitate decât specialitatea medicină de

familie, aflați în situație de reconversie profesională, pot obține

certificatul de medic specialist medicină de familie după efectuarea unui

stagiu de pregătire de minimum 6 luni în unități sanitare acreditate pentru

pregătirea în rezidențiatul de medicină de familie și după promovarea

examenului de medic specialist organizat de Ministerul Sănătății Publice.

(4)

În

vederea aplicării prevederilor alin. (3) se analizează în ce măsură formarea de

specialist, precum și experiența profesională însușită pot înlocui formarea

prin rezidențiat în specialitatea medicină de familie și se stabilește durata

stagiului de pregătire în specialitatea medicină de familie care urmează a fi

efectuat.

(5)

Durata

și conținutul pregătirii în specialitatea medicină de familie, prevăzute la alin.

(2) și (4), precum și prezentarea la examenul de medic specialist se

aprobă de către Ministerul Sănătății Publice.”

Din coroborarea

tuturor dispozițiilor legale evocate, având în vedere și dispozițiile art. 380

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se deduce

concluzia că refuzul exprimat de intimată este justificat.

În fine, invocarea de

către recurent a unui certificat emis de Colegiul Medicilor Alba la data de 6

februarie 2008 prin care este „autorizat să practice profesiunea de medic”,

potrivit prevederilor art. 384 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății, nu poate conduce la o altă rezolvare a cauzei, câtă vreme

el nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi primit la examenul de atestare.

De altfel, chiar în

timpul derulării programului de pregătire prespitalicească, februarie - august

2009, cu adresa din 15 iulie 2009 (fila 4, dosar fond), respectiv cu adresa din

data de 29 iulie 2009, C.N.P.

d.s.

a adus la cunoștința Serviciului Județean de Ambulanță Alba (locul de muncă al

recurentului), cât și Colegiului Județean Alba al C.M.R. că recurentul „nu are

drept de liberă practică valid, aflându-se în practică medicală supravegheată

asistată. Medicii aflați în asemenea situație nu au acces la programe de studii

complementare”.

soluției adoptate

Pentru toate

considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) și

(3) C. proc. civ., și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatând că

în cauză nu s-au decelat elemente care să contureze excesul de putere, în

sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege îl conferă acestei

sintagme, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.N., împotriva sentinței nr. 173/F/ CA din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 martie 2010.