ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul C.C.N. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.P.D.S. București, solicitând obligarea acestuia să-i permită susținerea examenului de atestat ca urmare a absolvirii programului de pregătire prespitalicească in medicina de urgență, programat la 16 septembrie 2009 și suspendarea refuzului pârâtului de a permite înscrierea sa la acest examen.

î n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că îndeplinește toate cerințele pentru a susține acest examen, fiind licențiat în medicină generală promoția 2006, deținând certificat de liberă practică eliberat de Colegiul Medicilor Alba, la 1 februarie 2008 și urmând în perioada februarie - august 2009 programul de pregătire prespitalicească în medicină de urgență, însă pârâtul refuză nejustificat să-l primească la examenul din 16 septembrie 2009 pe motiv că certificatul de liberă practică nu este legal. Or pârâtul nu are dreptul de a analiza legalitatea acestui act. Prin întâmpinare, pârâtul C.N.P.D.S.

București a susținut, în esență, faptul că reclamantul nu îndeplinește cerința de admisibilitate adusă la cunoștință prin p ublicația de examen, respectiv aceea de a fi medic de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior anului 2005, ori să fie medic specialist sau primar, anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie, care a efectuat o pregătire teoretică și practică de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate, atestată prin certificat eliberat de pârât conform prevederilor Ordinului M.S.nr. 403/2009 - niciuna dintre cele două condiții nefiind îndeplinite de către reclamant. 2. Soluția primei instanțe: Prin sentința civilă nr. l73/F/ CA din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat în esență, că stabilirea prin Publicația de examen, organizat la 16 septembrie 2009 - pentru obținerea atestatului de studii complementare - a faptului că la acest examen pot participa doar medicii de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior anului 2005, medicii specialiști sau primari, anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie, care au efectuat o pregătire teoretică și practică de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate, atestată prin certificat eliberat de C.N.P.D.S. București, s-a făcut în acord cu prevederile art. 8 1 și 8 3 din Ordinul nr. 403/2009 care modifică și completează Ordinul nr. 418/2005 raportat la art. 380 din Legea nr. 95/2006, art. 6 alin. (3) din O.U.G.

nr. 58/2001 și art. 17, 18 și 20 din O.G. nr. 12/2008. Instanța a reținut faptul că, deși Ordonanța nr. 12/2008 a fost abrogată prin Ordonanța nr. 18 la 3 septembrie 2009, prevederile acesteia îi sunt totuși aplicabile reclamantului, pentru că acesta trebuia să îndeplinească condițiile participării la examen la data împlinirii termenului de înscriere, respectiv la data de 25 august 2009, când Ordonanța nr. 12/2008 se afla în vigoare. Prin condiția prevăzută de Ordinul nr. 418/2005, modificat prin Ordinul nr. 403/2009 potrivit căreia la programele de studii complementare pentru obținerea atestatului în asistență medicală de urgență prespitalicească au acces medicii de medicină generală cu drept de liberă practică, c urtea de apel a arătat ca trebuie să se înțeleagă medicii de medicină generală care au absolvit anterior anului 2005 și au dobândit drept de liberă practică în condițiile art. 6 alin. (3) din O.G.nr.

58/2001, în același sens fiind și dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 18/2008, respectiv după un an de rezidențiat, iar în ceea ce îi privește pe cei ce au absolvit ulterior anului 2005, trebuie să fie cei care au promovat examenul de medic specialist în condițiile art. 18 alin. (2) din O.G. nr. 18/2008. Față de această concluzie, dedusă de instanță din interpretarea textelor legale incidente cauzei și în raport cu actele depuse în dosarul de examen al reclamantului, c urtea de apel a constatat că există două motive care justifică refuzul pârâtului de a-i permite reclamantului să susțină examenul pentru obținerea atestatului.

Primul motiv, reținut de instanță, este unul de natură strict formală și constă în faptul că parcurgerea cursului de pregătire teoretică și practică de 6 luni în Centrul de Pregătire Cluj Napoca nu este atestată prin certificat emis de pârât în condițiile art. 11 alin. (1) din Anexa nr. VIl a Ordinului nr. 418/2005 actualizat, care stipulează expres, că "certificarea absolvirii programului de studii complementare pentru obținerea unui atestat este unică și se face de Ministerul Sănătății prin C.N.P.D.S.

București"'. Posibilitatea dovedirii îndeplinirii acestei condiții de către reclamant prin intermediul dispoziției de repartizare la curs, pontajul acestuia care atestă prezența (filele 43 - 45) și adeverința eliberată de Spitalul Clinic de Urgență Cluj în 9 septembrie 2009, a fost respinsă de instanță având în vedere faptul că această adeverință a fost eliberată ulterior ultimei zi de înscriere la examen, așadar după data de 25 august 2009, instanța concluzionând că reclamantul nu deținea actul echivalent certificatului, la data respectivă, dosarul său fiind așadar incomplet față de condițiile și termenele reglementate prin Publicația de examen. Cel de al doilea motiv, reținut de instanță, ca motiv de fond, a privit neîndeplinirea de către reclamant a cerinței din pct. nr. 44 din Publicația de examen.

î n acest sens,instanța a reținut faptul că reclamantul este absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie I.H., în anul 2006, în profilul "Medicină", specializarea "Medicină generală", fiind așadar licențiat în medicină generală anterior anului 2005 și că acesta nu este nici medic specialist, nici medic primar anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie și nu a făcut dovada că a fost admis la examenul de rezidențiat, că l-a finalizat, că s-a înscris la examen pentru a deveni medic specialist, fiindu-i prin urmare aplicabile prevederile art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 18/2008, reclamantul aflându-se la data înscrierii la examen și la data examinării cererii sale de chemare în judecată, în perioada celor 3 ani de practică supravegheată.

Instanța a apreciat că diploma de absolvire din anul 2006,neînsoțită de dovada admiterii la rezidențiat și a finalizării acestuia prin examen conduc la ideea că reclamantul se află în perioada de practică supravegheată, ceea ce denotă o evidentă nelegalitate a Certificatului de membru. Cât privește cererea de suspendare a refuzului pârâtului de a primi dosarul pentru examen, instanța a apreciat-o ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere faptul că în Dosarul nr. 1009/57/2009, prin sentința nr. 167/ CA din 28 august 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus suspendarea refuzului pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată de C.C.N. Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs reclamantul C.C.N., fără a-l încadra în drept și fără a-și structura criticile formulate în motive de recurs.

Recurentul critică hotărârea fondului pentru greșita interpretare și aplicare a prevederii cuprinse în art. 8 3 din Ordinul nr. 403/2009, în contextul în care posedă dreptul de liberă practică. Consideră că acest drept i-a fost conferit în mod legal printr-un certificat eliberat de către o autoritate abilitată de lege. Distinct de aspectele învederate anterior, recurentul mai combate și considerentul fondului referitor la restricția de participare cuprinsă în art. 44 din Publicația de examen, susținând că nu îi este aplicabilă, în contextul în care Ministerul Sănătății era în cunoștință de cauză în privința statutului său juridic. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul - reclamant C.C.N. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul intimatului - pârât C.N.P.D.S., ale cărui drepturi procesuale au fost preluate în recurs de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar, de a-i permite participarea la examenul de atestat, ca urmare a absolvirii programului de pregătire prespitalicească în medicina de urgență, examen programat la data de 16 septembrie 2009, Recurentul - reclamant a invocat caracterul nejustificat al refuzului exprimat de instituția publică intimată, considerând că participarea sa la cursurile din cadrul programului de pregătire prespitalicească în medicina de urgență în perioada februarie - august 2009 și îndreptățește solicitarea de a i se permite participarea la examenul respectiv.

Pentru argumentele expuse la pct. I.2 al prezentei decizii, prima instanță a reținut că refuzul exprimat de pârât este justificat prin prisma reglementărilor care guvernează profesia exercitată de reclamant, astfel că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în speță. Această soluție va fi păstrată de Înalta Curte întrucât criticile formulate de recurent nu sunt apte a conduce la concluzia că instituția publică a acționat cu exces de putere. În sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i): „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Recurentul - reclamant este absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie I.H. Cluj Napoca, promoția 2006, profilul „Medicină generală”. Examenul de atestat în discuție a fost anunțat prin Publicația de examen pentru obținerea de atestate de studii completare, emisă de Ministerul Sănătății, care conține dispoziții referitoare, între altele, la condițiile de acces sau eligibilitate. Relevant este textul pct. 44 din Publicație, care prevede că la examen se pot prezenta „medicii de medicină generală cu drept de liberă practică, obținut anterior anului 2005, medicii specialiști sau primari anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie care au efectuat o pregătire teoretică și practică cu durata de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate, (…) pregătire atestată prin certificat eliberat de C.N.P.D.S.B.

conform prevederilor O.M.S. nr. 403/2009”. Condițiile impuse de emitentul actului citat sunt în acord cu dispozițiile actelor normative în executarea cărora a fost adoptat, care au fost corect interpretate de Curtea de apel. Astfel, Normele care reglementează organizarea și desfășurarea programelor de studii complementare care se finalizează prin atestate sunt cuprinse în O.M.S. nr. 418/2005 pentru aprobarea Catalogului național de programe de studii complementare în vederea obținerii de atestate de către medici, medici dentiști și farmaciști, precum și a Normelor metodologice de organizare și desfășurare a acestora. Acest act normativ a fost modificat și completat prin O.M.S.

nr. 403/2009, publicat în M. Of., Partea I, nr. 315 din 12 mai 2009, care a introdus în Catalogul național de programe de studii complementare, două programe noi, între care și programul vizat de recurent: „Asistența medicală de urgență prespitalicească”, dar, potrivit dispozițiilor art. 8 3 nou introdus: ”absolvenții facultăților de medicină promoția 2005 și promoțiile ulterioare, care nu au obținut dreptul de liberă practică, nu au acces la programele de studii complementare”. Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte reține că acestuia îi sunt aplicabile, în privința condițiilor cerute pentru participarea la examenul de atestare, dispozițiile legale în vigoare la împlinirea termenului de înscriere, adică la 25 august 2009. La acea dată erau în vigoare prevederile art. 17 din O.G.nr.

12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, potrivit cu care: „ (1) Începând cu promoția 2005 de absolvenți licențiați ai facultăților de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist. (2) Medicii rezidenți care nu finalizează stagiul de rezidențiat în specialitatea obținută prin concurs pot continua pregătirea în specialitatea medicină de familie. Prezentarea la examenul de medic specialist se face, după caz, la finele completării pregătirii în specialitatea medicină de familie sau după parcurgerea integrală a curriculei de pregătire în această specialitate.

(3) Medicii confirmați specialiști în altă specialitate decât specialitatea medicină de familie, aflați în situație de reconversie profesională, pot obține certificatul de medic specialist medicină de familie după efectuarea unui stagiu de pregătire de minimum 6 luni în unități sanitare acreditate pentru pregătirea în rezidențiatul de medicină de familie și după promovarea examenului de medic specialist organizat de Ministerul Sănătății Publice. (4) În vederea aplicării prevederilor alin. (3) se analizează în ce măsură formarea de specialist, precum și experiența profesională însușită pot înlocui formarea prin rezidențiat în specialitatea medicină de familie și se stabilește durata stagiului de pregătire în specialitatea medicină de familie care urmează a fi efectuat.

(5) Durata și conținutul pregătirii în specialitatea medicină de familie, prevăzute la alin. (2) și (4), precum și prezentarea la examenul de medic specialist se aprobă de către Ministerul Sănătății Publice.” Din coroborarea tuturor dispozițiilor legale evocate, având în vedere și dispozițiile art. 380 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se deduce concluzia că refuzul exprimat de intimată este justificat. În fine, invocarea de către recurent a unui certificat emis de Colegiul Medicilor Alba la data de 6 februarie 2008 prin care este „autorizat să practice profesiunea de medic”, potrivit prevederilor art. 384 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, nu poate conduce la o altă rezolvare a cauzei, câtă vreme el nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi primit la examenul de atestare.

De altfel, chiar în timpul derulării programului de pregătire prespitalicească, februarie - august 2009, cu adresa din 15 iulie 2009 (fila 4, dosar fond), respectiv cu adresa din data de 29 iulie 2009, C.N.P. d.s. a adus la cunoștința Serviciului Județean de Ambulanță Alba (locul de muncă al recurentului), cât și Colegiului Județean Alba al C.M.R. că recurentul „nu are drept de liberă practică valid, aflându-se în practică medicală supravegheată asistată. Medicii aflați în asemenea situație nu au acces la programe de studii complementare”. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatând că în cauză nu s-au decelat elemente care să contureze excesul de putere, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege îl conferă acestei sintagme, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.N., împotriva sentinței nr. 173/F/ CA din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2010.