ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 146/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1245 din

24 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.L., în

contradictoriu cu pârâții A.N.P., C.E.L. și P.S. București-Jilava, și l-a

obligat pe acest din urmă pârât să numească reclamanta în funcția de medic

specialist pneumolog, începând cu data de 01 ianuarie 2008, și să-i plătească

diferența salarială pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta, medic militar în

cadrul P.S. Jilava, secția Pneumoftiziologie II, a susținut examenul de medic

specialist în specialitatea pneumologie, în sesiunea 17 octombrie 2007, fiind

declarată promovată, așa cum reiese din adeverința de la dosar, coroborată cu

certificatul depus la dosar.

La data de 26 noiembrie 2007

reclamanta a solicitat promovarea conform competenței obținute, iar prin adresa

depusă la dosar pârâtul i-a răspuns că cererea nu poate fi admisă datorită

avizului negativ exprimat de consilierul juridic.

Conform raportului de

neavizare, depus la dosar, cererea reclamantei a fost respinsă deoarece nu

respectă prevederile art. 24 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 293/2004,

precum și art. 41 din O.M.J. nr. 2854/C/2004.

Reține prima instanță că

raportul sus-menționat face abstracție de prevederile speciale cuprinse în art.

68 din O.M.J. nr. 2854/C/2004, conform cărora concursul de încadrare a

personalului cu studii superioare pentru sectorul medical se va organiza de

către Direcția Medicală din cadrul A.N.P., cu respectarea reglementărilor

specifice Ministerului Sănătății, dispoziții care sunt concordante cu

prevederile art. 3 și 5 din O.M.S. nr. 1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor

privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale în

unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Conform acestor norme,

reglementările privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte

profesionale se aplică și unităților sanitare din subordinea ministerelor și

instituțiilor cu rețea sanitară proprie.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, conform criteriilor stabilite în anexa 1, pct.

I.2., pentru funcția de medic specialist trebuie îndeplinite cumulativ trei

condiții, respectiv diploma de licență în medicină, promovarea examenului de

medic specialist și promovarea concursului pentru ocuparea postului. în cazul

reclamantei, trebuie menționat că cea de-a treia condiție nu este cerută,

întrucât aceasta a urmat rezidențiatul în unitatea pârâtă.

Concluzionează instanța de

fond că, la data depunerii cererii, reclamanta îndeplinea toate condițiile

legale pentru numirea sa ca medic specialist și în atare situație refuzul de

emitere a deciziei de numire este nejustificat, în condițiile art. 2 lit. i)

din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a respins

susținerea pârâților, potrivit căreia acțiunea reclamantei a rămas fără obiect

ca urmare a emiterii deciziei de numire, arătând că dreptul reclamantei s-a

născut la data când a îndeplinit cumulativ condițiile pentru ocuparea postului

de medic specialist.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul P.S. București-Jilava.

În motivarea recursului,

pârâtul P.S. București-Jilava a arătat, în esență, următoarele:

Reclamantei îi sunt aplicate

prevederilor art. 24 din Legea nr. 293/2004, dispozițiile legale care în

momentul formulării cererii de avansare în funcția de medic specialist –

pneomolog, în 2007, prevedeau că în cariera profesională, în urma rezultatelor

obținute la evaluarea activității profesionale, funcționarii publici cu statut

special au dreptul de a avansa în funcție și în grad profesional.

Legea nr. 293/2004 face

trimitere la O.M.J. nr. 2854/C/2004, ordin ce dezvoltă modalitatea concretă

prin care un funcționar public cu statut special din sistemul administrației

penitenciare poate avansa într-o funcție prevăzută cu un coeficient de

ierarhizare superior.

Potrivit prevederilor art. 39

din O.M.J. nr. 2854/C/2004, reclamanta trebuie mai întâi să fie evaluată din

punct de vedere profesional, apoi să susțină examenul de avansare în funcție,

nu să fie încadrată așa cum eronat susține instanța de fond, ordinul amintit

având caracter special, astfel că primează în fața oricăror acte normative,

principiu pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare atunci când s-a

pronunțat în speța de față.

Prin funcție superioară se

înțelege funcția prevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior, conform

art. 48 alin. (2), cum este și cazul reclamantei, iar avansarea în funcție a

funcționarilor publici, se precizează în art. 41 alin. (1), se realizează prin

concurs sau examen, după caz .

În mod greșit, instanța de

fond a reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 68 din O.M.J. nr. 2854/C/2004

în speța de față nefiind vorba despre încadrarea reclamantei, întrucât aceasta

era angajată în cadrul P.S.

Jilava, ci de avansare.

Refuzul de avansare într-o

funcție imediat superioară este unul just, bazat pe prevederi legale concrete,

prin pronunțarea sentinței recurate instanța de fond creând o discriminare în

raport de restul funcționarilor publici cu statut special care în materialul

2007 – 1 ianuarie 2009 au fost avansați pe bază de examen.

În mod greșit, instanța de

fond a procedat la obligarea sa la plata diferenței salariale pentru perioada 1

ianuarie 2008 - 31 ianuarie 2009, întrucât reclamanta nu a prestat munca

respectivă, astfel că nu au fost respectate prevederile art. 154 C. muncii,

conform cărora „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat

în baza contractului individual de muncă”.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta G.L. este

încadrată ca medic militar la P.S. Jilava, cu gradul profesional de medic

rezident. În același timp, este funcționar public cu statut special, cu gradul

profesional de subinspector șef.

Avansarea funcționarilor publici

din categoria din care face parte reclamanta se realizează, după cum se

precizează în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici din A.N.P., pe bază de concurs sau examen.

Funcția de subinspector șef

este prevăzută în art. 9 alin. (2) lit. f) din actul normativ precitat,

funcțiile superioare celei deținute de reclamantă fiind enumerate la lit. a) - e)

din același articol, respectiv: inspector general șef, inspector general

principal, inspector general, inspector șef principal și inspector șef.

În discuție nu este însă

avansarea reclamantei ca funcționar public cu statut special, respectiv

ocuparea de către aceasta a uneia din cele cinci funcții enumerate mai sus, superioare

poziției de subinspector șef, ipoteză în care într-adevăr s-ar fi pus problema

aplicării procedurii de avansare descrisă de Legea nr. 293/2004 și de Regulamentul

privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor

pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, precum și condițiile pentru

modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici din sistemul

administrației penitenciare (M. Of., nr. 1099/25.11.2004).

În realitate, în discuție

este recunoașterea calificării superioare dobândită de reclamantă în domeniul

medical. Mai exact, este vorba de trecerea doamnei G.L. de la gradul de medic

rezident la gradul de medic specialist, conform Ordinului nr. 2140/2007 emis de

Ministerul Sănătății, urmare a promovării examenului susținut în cursul lunii

noiembrie 2007 în baza Ordinului nr. 1470/2005 emis de același minister, pentru

aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade sau

trepte profesionale în unitățile sanitare publice din sectorul sanitar (M. Of.,

nr. 73/26.01.2006), ordin ale cărui prevederi sunt obligatorii, astfel cum a

reținut prima instanță, și pentru unitățile sanitare din subordinea

ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, conform art. 3 din

acest act normativ. Fapt esențial, ignorat de recurent, doamna G.L., ca

funcționar public, ocupă în continuare poziția de subinspector șef, astfel că,

criticile din recurs în sensul că instanța de fond admițând acțiunea a încălcat

regulile referitoare la promovarea funcționarilor publici, prin promovarea

reclamantei fără a se organiza concurs sau examen, sunt eronate, cum, pentru

argumentele expuse mai sus, la fel de eronată este susținerea că ceilalți

funcționari publici din sistem ar fi fost discriminați.

În mod evident, este în

afara discuției că s-ar fi încălcat prevederile art. 154 C. muncii, cum susține

recurentul, din moment ce reclamanta era îndrituită la recunoașterea

calificării sale medicale superioare obținută pe baza examenului de

specialitate, încă de la 1 ianuarie 2008, refuzul emiterii deciziei de numire

fiind nejustificat, potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Acest lucru

presupune și salarizarea corespunzătoare ca medic specialist de la data de 1

ianuarie 2008 și până la 31 ianuarie 2009, după cum a reținut prima instanță.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, conform ar. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

pârâtului P.S. Jilava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul P.S. București-Jilava împotriva sentinței nr. 1245 din 24 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.