Decizia nr. 3015/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2010, reclamanta H.C. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să emită un ordin prin care să i se recunoască dreptul de rezident la specialitatea reumatologie și să fie anulat actul nr. VIII B/46761 din 14 decembrie 2009, prin care pârâtul a refuzat să soluționeze favorabil cererea sa. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși a câștigat concursul pentru ocuparea postului de preparator la catedra de reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, validat de Senatul universității la data de 15 iunie 2009, nu a fost confirmată de pârât la rezidențiat în această specialitate, ceea ce reprezintă o aplicare discriminatorie a prevederilor O.G.

nr. 12/2008, aprobată prin Legea nr. 179/2008. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 362 din 6 septembrie 2010, prin care a respins acțiunea ca nefondată, constatând că refuzul pârâtului este justificat față de dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, în vigoare la data cererii reclamantei și care au prevăzut că, admiterea la rezidențiat a cadrelor didactice din învățământul universitar din domeniul sănătate se face în aceleași condiții ca pentru orice absolvent al învățământului universitar medical. Cum reclamanta a solicitat schimbarea specialității și echivalarea rezidențiatului la data de 1 octombrie 2009, când nu mai erau în vigoare dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G.

nr. 12/2008, aprobată prin Legea nr. 179/2008, invocate ca temei juridic al cererii sale, instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acțiunii și anularea actului nr. VIII B/46761 din 14 decembrie 2009 emis de pârât. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., deoarece nu s-a avut în vedere obiectul acțiunii formulate pentru a se constata refuzul nejustificat al ministerului intimat de a soluționa cererea sa, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și pentru aplicarea greșită a legii, arătând că, față de data de 15 iunie 2009, când a fost validat rezultatul obținut la concursul pentru ocuparea postului de preparator la catedra de reumatologie, erau aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 12/2008 privind dreptul său de a continua pregătirea în specialitatea obținută prin concurs. Din acest motiv, recurenta a învederat că, pentru cererea sa de confirmare la rezidențiat nu erau incidente prevederile O.G. nr. 18/2009, aplicate de instanța de fond în mod retroactiv, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituție. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea nr. 46761 din 1 octombrie 2009, reclamanta H.C. a solicitat Ministerului Sănătății să-i aprobe schimbarea specialității medicină de familie, în care a fost confirmată ca urmare a punctajului obținut la concursul de rezidențiat din luna noiembrie 2008, în specialitatea reumatologie, motivând că a câștigat concursul validat la data de 15 iunie 2009 pentru ocuparea postului de preparator la catedra de reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova. Ministerul Sănătății a respins cererea recurentei – reclamante prin adresa nr. VIII B/46761 din 14 decembrie 2009 și refuzul astfel exprimat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.G.

nr. 18/2009, potrivit cărora, admiterea la rezidențiat a cadrelor didactice din învățământul universitar din domeniul sănătate se face în aceleași condiții ca pentru orice absolvent al învățământului universitar medical. Instanța de fond a constatat corect că adresa pentru care a fost formulată acțiunea în anulare nu reprezintă un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Actul întocmit de ministerul pârât este conform reglementării în vigoare la data formulării cererii de către recurenta - reclamantă și care a prevăzut că nu pot fi declarați rezidenți într-o anumită specializare decât cei care au obținut punctajul necesar în urma concursului național de rezidențiat.

În același sens, prin adresa nr. 5243/05/11/2009, Colegiul Medicilor din România a comunicat ministerului intimat că, situația recurentei – reclamante nu este conformă cu reglementările legale pentru a schimba domeniul de specialitate pe care l-a obținut la concursul de rezidențiat corespunzător nivelului său de performanță. Respectând limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului precizat de recurenta - reclamantă, atât cu privire la legalitatea adresei nr. VIII B/46.761 din 14 decembrie 2009, cât și cu privire la obligația ministerului intimat de a emite ordinul de confirmare, astfel că rolul activ al judecătorului a fost exercitat în condițiile prevăzute de art. 129 C. proc.

civ. Instanța de fond a făcut de asemenea o corectă aplicare a legii în timp, constatând că raportul juridic dedus judecății este supus prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, față de data formulării cererii de către recurenta - reclamantă, astfel că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 12/2008. Recurenta – reclamantă a susținut neîntemeiat că este titulara unui drept câștigat în baza reglementării cuprinse în O.G. nr. 12/2008, în vigoare la data de 15 iunie 2009, când a fost validat rezultatul său la concursul de ocupare a postului de preparator la catedra de reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie Craiova. Până la data de 31 august 2009, când a intrat în vigoare O.G.

nr. 18/2009, recurentei - reclamante nu i-a fost recunoscut un asemenea drept și valorificarea lui ulterioară, conform solicitării din data de 1 octombrie 2009, nu poate fi realizată decât cu respectarea condițiilor impuse prin legea aplicabilă cererii sale de schimbare a specialității în care a fost confirmată ca rezident. Cererea recurentei – reclamante se dovedește a fi neîntemeiată și față de prevederile H.G. nr. 899/2002 privind organizarea învățământului postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman. În art. 10 alin. (2) din acest act normativ, s-a prevăzut că, schimbarea specialității în care a fost admis rezidentul este posibilă printr-un nou concurs de rezidențiat și în cazuri justificate, schimbarea se poate face numai prin ordin al ministrului sănătății și familiei, dacă solicitantul îndeplinește condițiile minime la specializarea cerută.

Întrucât recurenta - reclamantă nu a dovedit îndeplinirea cerințelor legale pentru confirmarea sa ca rezident în specialitatea de reumatologie, instanța de fond a constatat corect că nu există temei pentru admiterea acțiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinței nr. 3 62 din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.