ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 22 martie 2010, reclamanta H.C. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul

Sănătății să emită un ordin prin care să i se recunoască dreptul de rezident la

specialitatea reumatologie și să fie anulat actul nr. VIII B/46761 din 14

decembrie 2009, prin care pârâtul a refuzat să soluționeze favorabil cererea

sa.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat că, deși a câștigat concursul pentru ocuparea postului de preparator

la catedra de reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova,

validat de Senatul universității la data de 15 iunie 2009, nu a fost confirmată

de pârât la rezidențiat în această specialitate, ceea ce reprezintă o aplicare discriminatorie

a prevederilor O.G. nr. 12/2008, aprobată prin Legea nr. 179/2008.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 362 din 6

septembrie 2010, prin care a respins acțiunea ca nefondată, constatând că refuzul

pârâtului este justificat față de dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.G. nr.

18/2009, în vigoare la data cererii reclamantei și care au prevăzut că, admiterea

la rezidențiat a cadrelor didactice din învățământul universitar din domeniul

sănătate se face în aceleași condiții ca pentru orice absolvent al învățământului

universitar medical.

Cum reclamanta a solicitat schimbarea

specialității și echivalarea rezidențiatului la data de 1 octombrie 2009, când nu

mai erau în vigoare dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 12/2008,

aprobată prin Legea nr. 179/2008, invocate ca temei juridic al cererii sale,

instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru

admiterea acțiunii și anularea actului nr. VIII B/46761 din 14 decembrie 2009 emis

de pârât.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii

acțiunii.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.

129 alin. (4) C. proc. civ., deoarece nu s-a avut în vedere obiectul acțiunii formulate

pentru a se constata refuzul nejustificat al ministerului intimat de a

soluționa cererea sa, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond și pentru aplicarea greșită a legii, arătând că, față

de data de 15 iunie 2009, când a fost validat rezultatul obținut la concursul pentru

ocuparea postului de preparator la catedra de reumatologie, erau aplicabile dispozițiile

art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 12/2008 privind dreptul său de a continua

pregătirea în specialitatea obținută prin concurs. Din acest motiv, recurenta a

învederat că, pentru cererea sa de confirmare la rezidențiat nu erau incidente

prevederile O.G. nr. 18/2009, aplicate de instanța de fond în mod retroactiv,

cu încălcarea dispozițiilor art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea nr.

46761 din 1 octombrie 2009, reclamanta H.C. a solicitat Ministerului Sănătății

să-i aprobe schimbarea specialității medicină de familie, în care a fost

confirmată ca urmare a punctajului obținut la concursul de rezidențiat din luna

noiembrie 2008, în specialitatea reumatologie, motivând că a câștigat concursul

validat la data de 15 iunie 2009 pentru ocuparea postului de preparator la

catedra de reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova.

Ministerul Sănătății a respins cererea

recurentei – reclamante prin adresa nr. VIII B/46761 din 14 decembrie 2009 și

refuzul astfel exprimat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.G.

nr. 18/2009, potrivit cărora, admiterea la rezidențiat a cadrelor didactice din

învățământul universitar din domeniul sănătate se face în aceleași condiții ca

pentru orice absolvent al învățământului universitar medical.

Instanța de fond a constatat

corect că adresa pentru care a fost formulată acțiunea în anulare nu reprezintă

un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul definit de art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Actul întocmit de ministerul

pârât este conform reglementării în vigoare la data formulării cererii de către

recurenta - reclamantă și care a prevăzut că nu pot fi declarați rezidenți

într-o anumită specializare decât cei care au obținut punctajul necesar în urma

concursului național de rezidențiat.

În același sens, prin

adresa nr. 5243/05/11/2009, Colegiul Medicilor din România a comunicat

ministerului intimat că, situația recurentei – reclamante nu este conformă cu

reglementările legale pentru a schimba domeniul de specialitate pe care l-a obținut

la concursul de rezidențiat corespunzător nivelului său de performanță.

Respectând limitele investirii

sale prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat asupra

obiectului precizat de recurenta - reclamantă, atât cu privire la legalitatea adresei

nr. VIII B/46.761 din 14 decembrie 2009, cât și cu privire la obligația ministerului

intimat de a emite ordinul de confirmare, astfel că rolul activ al

judecătorului a fost exercitat în condițiile prevăzute de art. 129 C. proc.

civ.

Instanța de fond a făcut

de asemenea o corectă aplicare a legii în timp, constatând că raportul juridic dedus

judecății este supus prevederilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, față

de data formulării cererii de către recurenta - reclamantă, astfel că nu sunt aplicabile

în cauză dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 12/2008.

Recurenta –

reclamantă a susținut neîntemeiat că este titulara unui drept câștigat în baza reglementării

cuprinse în O.G. nr. 12/2008, în vigoare la data de 15 iunie 2009, când a fost validat

rezultatul său la concursul de ocupare a postului de preparator la catedra de

reumatologie a Universității de Medicină și Farmacie Craiova.

Până la data de 31 august

2009, când a intrat în vigoare O.G. nr. 18/2009, recurentei - reclamante nu i-a

fost recunoscut un asemenea drept și valorificarea lui ulterioară, conform solicitării

din data de 1 octombrie 2009, nu poate fi realizată decât cu respectarea condițiilor

impuse prin legea aplicabilă cererii sale de schimbare a specialității în care a

fost confirmată ca rezident.

Cererea recurentei –

reclamante se dovedește a fi neîntemeiată și față de prevederile H.G. nr.

899/2002 privind organizarea învățământului postuniversitar de specialitate medical,

medico-dentar și farmaceutic uman.

În art. 10 alin. (2) din

acest act normativ, s-a prevăzut că, schimbarea specialității în care a fost

admis rezidentul este posibilă printr-un nou concurs de rezidențiat și în

cazuri justificate, schimbarea se poate face numai prin ordin al ministrului sănătății

și familiei, dacă solicitantul îndeplinește condițiile minime la specializarea cerută.

Întrucât recurenta -

reclamantă nu a dovedit îndeplinirea cerințelor legale pentru confirmarea sa ca

rezident în specialitatea de reumatologie, instanța de fond a constatat corect că

nu există temei pentru admiterea acțiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.C.

împotriva sentinței nr.

3

62 din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2011.