ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul

I.M.P. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca

în contradictoriu cu pârâtul să se constate că întrunește condițiile de participare

la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină de familie, să

se constate existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu potrivit

art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 6 din O.G. nr. 137/2000, între participanții

la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină internă sesiunea

9 iulie 2008, în ceea ce privește înscrierea candidaților pe listele de participare

la examen, să se dispună repunerea părților în situația anterioară discriminării,

respectiv: anularea examenului de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină

internă, sesiunea 9 iulie 2008, obligarea pârâtului la reorganizarea acestui concurs

în condițiile legi, obligarea pârâtului să îl înscrie pe listele participanților

la acest examen, întrucât taxa de examen nu i-a fost returnată și obligarea pârâtului

în baza dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, la plata sumei de 200.000 RON

reprezentând prejudiciul material și moral cauzat prin discriminarea la care a fost

supus, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat

că este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „I.H." din Cluj

Napoca, promoția 1998, medic de medicină generală cu drept de liberă practică, membru

al Colegiului Medicilor din Bacău, că urmare a emiterii Ordinului Ministrului Sănătății

Publice nr. 918 din 6 mai 2008 și-a depus dosarul de înscriere la concursul de rezidențiat

cu timp parțial specialitatea medicină de familie, cu toate documentele prevăzute

la art. 8 din Metodologia acestui concurs, însă la data de 1 iulie 2008, Autoritatea

pentru Sănătate Publică Bacău l-a înștiințat că, prin referatul din 27 iunie 2008,

conducerea Ministerului Sănătății Publice nu i-a aprobat participarea la acest examen

întrucât „nu îndeplinește condițiile stabilite în publicația de examen", fără

însă a-i aduce la cunoștință cerințele care nu le îndeplinea.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 825 din 26 februarie

2009 a admis acțiunea reclamantului, constatând că acestea întrunea condițiile de

participare la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină de

familie sesiunea 9 iulie 2008.

De asemenea, a constat existența unui tratament

diferențiat și discriminatoriu între participanții la examenul de rezidențiat cu

timp parțial medicină de familie sesiunea 9 iulie 2008 în ceea ce privește înscrierea

candidaților pe lista de participare la acest examen.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul

Sănătății Publice la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral cauzat și a respins acțiunea cu privire la celelalte capete

de cerere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța

a reținut, în esență, că reclamantului i s-a refuzat participarea la textul de selecție

de intrare în rezidențiat cu timp parțial, în specialitatea medicină de familie,

din data de 9 iulie 2008, fără a i se aduce la cunoștință care sunt condițiile de

înscriere pe care nu le îndeplinește astfel cum acestea sunt prevăzute de O.G.

nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențialului și Ordinul Ministrului

Sănătății Publice nr. 918/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind selecția și

pregătirea prin rezidențiat cu timp parțial în specialitatea medicină de familie.

S-a statuat că participarea la testul de

selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă sau a unui contract

individual de muncă, singurele cerințe care trebuiau îndeplinite erau cele prevăzute

de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 918/2008, ori, reclamantul

a făcut dovada îndeplinirii acestora.

S-a mai reținut că refuzul explicit de

a nu permite participarea reclamantului la testul de selecție este nejustificat,

în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la existența unei fapte de discriminare,

în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, s-a constatat că reclamantul s-a adresat

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a emis hotărârea din

2 decembrie 2008, prin care s-a reținut că refuzul de a permite participarea reclamantului

la examenul de rezidențiat reprezintă fapte de discriminare conform art. 2,

art. 6 și art. 11 din actul normativ menționat.

Cererile referitoare la repunerea părților

în situația anterioară și anularea examenului de rezidențiat au fost considerate

neîntemeiate, întrucât nu a fost încălcată procedura de desfășurare a acestui examen.

În ceea ce privește restituirea taxei de

participare s-a reținut că această cerere este neîntemeiată întrucât nu a fost făcută

dovada refuzului nejustificat de restituire a acesteia.

Referitor la cererea de acordare a daunelor

materiale s-a reținut că este întemeiată, deoarece nu există o legătură de cauzalitate

între fapta săvârșită și prejudiciul invocat, în condițiile în care o eventuală

admitere la testul de selecție nu presupune și promovarea examenului de rezidențiat.

Cu privire la daunele morale s-a reținut

atingerea adusă prestigiului și reputației reclamantului prin lipsa de transparență

și profesionalism manifestată de organele de conducere ale pârâtului cu atribuții

în organizarea testului de selecție justifică acordarea daunelor morale în cuantum

de 20.000 RON, care reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele

critici sentinței recurate:

- instanța de fond nu a făcut o corectă

interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 alin. (4) și art. 7 din O.G. nr.

12/2008, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, cu modificările și completările

ulterioare. În opinia recurentului-pârât, din cuprinsul acestor dispoziții rezultă

faptul că existența unui loc de muncă și a unui contract individual de muncă prealabil

susținerii examenului, reprezintă condiții de înscriere la testul de selecție la

examenul de rezidențiat. Aceste condiții nu au fost îndeplinite de intimatul-reclamant,

astfel că sunt nelegale cele reținute de instanța de fond referitoare la excesul

său de putere în ceea ce privește refuzul înscrierii acestuia la examenul de rezidențiat.

- în mod greșit instanța de fond a aplicat

dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 918/2008 al Ministrului Sănătății Publice, de

aprobare a Metodologiei privind selecția și pregătirea prin rezidențiat cu timp

parțial în specialitatea medicină de familie, deoarece acesta are o forță juridică

inferioară O.G. nr. 12/2008 actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul.

- instanța de fond a făcut o apreciere

greșită în ceea ce privește discriminarea reclamantului.

Se arată că nu a existat un tratament diferențiat

între reclamant și ceilalți candidați la examenul de rezidențiat, sesiunea 2008,

absolvenți ai facultății de medicină, promoții anterioare anului 2005, medici de

medicină generală, întrucât respingerea la înscriere s-a datorat faptului că reclamantul

nu îndeplinea cerințele legale pentru înscrierea la examen, respectiv nu ocupa un

loc de muncă ca medic, iar încadrarea pe o funcție publică reprezintă chiar un argument

al faptului că acesta nu deținea un contract de muncă;

- referitor la daunele morale, se arată

că acestea au fost acordate în mod greșit, deoarece necomunicarea motivelor care

au determinat respingerea la înscriere nu poate aduce atingere prestigiului și reputației

reclamantului, neexistând o relație de cauzalitate între faptă și urmarea acesteia,

cu atât mai mult cu cât respingerea s-a datorat neîndeplinirii cerinței menționate

la art. 4 din O.G. nr. 12/2008.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare

și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând,

în esență, faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale incidente în cauză, reținând că singurele condiții de înscriere sunt cele

prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 918/2008.

Se arată că a existat un tratament discriminatoriu

constatat prin hotărârea  din 2 decembrie 2008 a Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării.

Referitor la daunele morale, se susține

că acestea au fost corect acordate, având în vedere discriminarea sa.

Înalta Curte, analizând recursul în raport

de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de dispozițiile

legale incidente, cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază

că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Criticile referitoare la interpretarea

eronată a prevederilor O.G. nr. 12/2008 și aplicarea greșită în cauză a Ordinul

nr. 918/2008 al Ministrului Sănătății Publice, sunt nefondate.

Condiția ca medicul să aibă încheiat un

contract individual de muncă la data selecției nu este prevăzută de O.G. nr. 12/2008.

Această condiție este prevăzută numai la

data „confirmării selecției" care are loc prin Ordin al Ministrului Sănătății

„după ce candidatul trece testul susținut în acest scop".

Participarea la selecție nu este condiționată

de existența unui loc de muncă și nici de existența unui contract individual de

muncă.

Art. 7 din O.G. nr. 12/2008 dă dreptul

medicului selectat să opteze, fie pentru un contract cu casa de asigurări de sănătate,

fie să activeze în baza contractului individual de muncă.

Prin urmare, în mod corect, instanța de

fond a reținut că participarea la testul de selecție nu este condiționată de existența

unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă, singurele condiții de

înscriere la testul de selecție fiind cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului

Sănătății Publice nr. 918/2008, iar acestea au fost îndeplinite de reclamant, care

este absolvent al facultății de medicină, promoția 1998, medic de medicină generală,

cu drept de liberă practică.

Avându-se în vedere faptul că intimatul-reclamant

s-a adresat C.N.C.D., care prin hotărârea din 2 decembrie 2008, rămasă definitivă,

a constatat tratamentul discriminatoriu în ceea ce-l privește, este nefondată critica

recurentului-pârât sub acest aspect.

Mai mult, nu există o justificare obiectivă

a respingerii reclamantului de a participa la examenul de rezidențiat, deoarece

nici prevederile art. lll din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

nu prevăd limitarea impusă de recurentul-pârât.

Referitor la critica privind acordarea

greșită a daunelor morale se reține că recurentul-pârât nu a adus critici sentinței

recurate sub aspectul cuantumului acestora.

Instanța de recurs apreciază că acestea

au fost în mod corect acordate având în vedere situația creată, prestigiul și reputația

intimatului-reclamant, care a avut de suferit ca urmare a respingerii cererii de

înscriere la testul de selecție pentru examenul de rezidențiat.

Daunele morale reprezintă de altfel, repararea

integrală a prejudiciului adus intimatului-reclamant, întrucât discriminarea nu

a fost cauzată de textele legale, ci de modul greșit de interpretare a acestora

de către recurentul-pârât, astfel cum s-a reținut anterior.

Ținând seama de toate aceste considerente,

Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incidentă situația prevăzută de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din

C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr.

825 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

decembrie 2009.