ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.M.P. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să se constate că întrunește condițiile de participare la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină de familie, să se constate existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 6 din O.G.

nr. 137/2000, între participanții la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină internă sesiunea 9 iulie 2008, în ceea ce privește înscrierea candidaților pe listele de participare la examen, să se dispună repunerea părților în situația anterioară discriminării, respectiv: anularea examenului de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină internă, sesiunea 9 iulie 2008, obligarea pârâtului la reorganizarea acestui concurs în condițiile legi, obligarea pârâtului să îl înscrie pe listele participanților la acest examen, întrucât taxa de examen nu i-a fost returnată și obligarea pârâtului în baza dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, la plata sumei de 200.000 RON reprezentând prejudiciul material și moral cauzat prin discriminarea la care a fost supus, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „I.H." din Cluj Napoca, promoția 1998, medic de medicină generală cu drept de liberă practică, membru al Colegiului Medicilor din Bacău, că urmare a emiterii Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 918 din 6 mai 2008 și-a depus dosarul de înscriere la concursul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină de familie, cu toate documentele prevăzute la art. 8 din Metodologia acestui concurs, însă la data de 1 iulie 2008, Autoritatea pentru Sănătate Publică Bacău l-a înștiințat că, prin referatul din 27 iunie 2008, conducerea Ministerului Sănătății Publice nu i-a aprobat participarea la acest examen întrucât „nu îndeplinește condițiile stabilite în publicația de examen", fără însă a-i aduce la cunoștință cerințele care nu le îndeplinea.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 825 din 26 februarie 2009 a admis acțiunea reclamantului, constatând că acestea întrunea condițiile de participare la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicină de familie sesiunea 9 iulie 2008. De asemenea, a constat existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu între participanții la examenul de rezidențiat cu timp parțial medicină de familie sesiunea 9 iulie 2008 în ceea ce privește înscrierea candidaților pe lista de participare la acest examen. Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Sănătății Publice la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat și a respins acțiunea cu privire la celelalte capete de cerere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că reclamantului i s-a refuzat participarea la textul de selecție de intrare în rezidențiat cu timp parțial, în specialitatea medicină de familie, din data de 9 iulie 2008, fără a i se aduce la cunoștință care sunt condițiile de înscriere pe care nu le îndeplinește astfel cum acestea sunt prevăzute de O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențialului și Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 918/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind selecția și pregătirea prin rezidențiat cu timp parțial în specialitatea medicină de familie. S-a statuat că participarea la testul de selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă, singurele cerințe care trebuiau îndeplinite erau cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 918/2008, ori, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestora.

S-a mai reținut că refuzul explicit de a nu permite participarea reclamantului la testul de selecție este nejustificat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la existența unei fapte de discriminare, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, s-a constatat că reclamantul s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a emis hotărârea din 2 decembrie 2008, prin care s-a reținut că refuzul de a permite participarea reclamantului la examenul de rezidențiat reprezintă fapte de discriminare conform art. 2, art. 6 și art. 11 din actul normativ menționat. Cererile referitoare la repunerea părților în situația anterioară și anularea examenului de rezidențiat au fost considerate neîntemeiate, întrucât nu a fost încălcată procedura de desfășurare a acestui examen.

În ceea ce privește restituirea taxei de participare s-a reținut că această cerere este neîntemeiată întrucât nu a fost făcută dovada refuzului nejustificat de restituire a acesteia. Referitor la cererea de acordare a daunelor materiale s-a reținut că este întemeiată, deoarece nu există o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul invocat, în condițiile în care o eventuală admitere la testul de selecție nu presupune și promovarea examenului de rezidențiat. Cu privire la daunele morale s-a reținut atingerea adusă prestigiului și reputației reclamantului prin lipsa de transparență și profesionalism manifestată de organele de conducere ale pârâtului cu atribuții în organizarea testului de selecție justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 RON, care reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 alin. (4) și art. 7 din O.G. nr. 12/2008, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, cu modificările și completările ulterioare. În opinia recurentului-pârât, din cuprinsul acestor dispoziții rezultă faptul că existența unui loc de muncă și a unui contract individual de muncă prealabil susținerii examenului, reprezintă condiții de înscriere la testul de selecție la examenul de rezidențiat.

Aceste condiții nu au fost îndeplinite de intimatul-reclamant, astfel că sunt nelegale cele reținute de instanța de fond referitoare la excesul său de putere în ceea ce privește refuzul înscrierii acestuia la examenul de rezidențiat. - în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 918/2008 al Ministrului Sănătății Publice, de aprobare a Metodologiei privind selecția și pregătirea prin rezidențiat cu timp parțial în specialitatea medicină de familie, deoarece acesta are o forță juridică inferioară O.G. nr. 12/2008 actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul. - instanța de fond a făcut o apreciere greșită în ceea ce privește discriminarea reclamantului.

Se arată că nu a existat un tratament diferențiat între reclamant și ceilalți candidați la examenul de rezidențiat, sesiunea 2008, absolvenți ai facultății de medicină, promoții anterioare anului 2005, medici de medicină generală, întrucât respingerea la înscriere s-a datorat faptului că reclamantul nu îndeplinea cerințele legale pentru înscrierea la examen, respectiv nu ocupa un loc de muncă ca medic, iar încadrarea pe o funcție publică reprezintă chiar un argument al faptului că acesta nu deținea un contract de muncă; - referitor la daunele morale, se arată că acestea au fost acordate în mod greșit, deoarece necomunicarea motivelor care au determinat respingerea la înscriere nu poate aduce atingere prestigiului și reputației reclamantului, neexistând o relație de cauzalitate între faptă și urmarea acesteia, cu atât mai mult cu cât respingerea s-a datorat neîndeplinirii cerinței menționate la art. 4 din O.G.

nr. 12/2008. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, reținând că singurele condiții de înscriere sunt cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 918/2008. Se arată că a existat un tratament discriminatoriu constatat prin hotărârea din 2 decembrie 2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Referitor la daunele morale, se susține că acestea au fost corect acordate, având în vedere discriminarea sa. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile existente la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Criticile referitoare la interpretarea eronată a prevederilor O.G. nr. 12/2008 și aplicarea greșită în cauză a Ordinul nr. 918/2008 al Ministrului Sănătății Publice, sunt nefondate. Condiția ca medicul să aibă încheiat un contract individual de muncă la data selecției nu este prevăzută de O.G. nr. 12/2008. Această condiție este prevăzută numai la data „confirmării selecției" care are loc prin Ordin al Ministrului Sănătății „după ce candidatul trece testul susținut în acest scop". Participarea la selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă și nici de existența unui contract individual de muncă.

Art. 7 din O.G. nr. 12/2008 dă dreptul medicului selectat să opteze, fie pentru un contract cu casa de asigurări de sănătate, fie să activeze în baza contractului individual de muncă. Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că participarea la testul de selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă, singurele condiții de înscriere la testul de selecție fiind cele prevăzute de art. 6 din Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 918/2008, iar acestea au fost îndeplinite de reclamant, care este absolvent al facultății de medicină, promoția 1998, medic de medicină generală, cu drept de liberă practică. Avându-se în vedere faptul că intimatul-reclamant s-a adresat C.N.C.D., care prin hotărârea din 2 decembrie 2008, rămasă definitivă, a constatat tratamentul discriminatoriu în ceea ce-l privește, este nefondată critica recurentului-pârât sub acest aspect.

Mai mult, nu există o justificare obiectivă a respingerii reclamantului de a participa la examenul de rezidențiat, deoarece nici prevederile art. lll din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu prevăd limitarea impusă de recurentul-pârât. Referitor la critica privind acordarea greșită a daunelor morale se reține că recurentul-pârât nu a adus critici sentinței recurate sub aspectul cuantumului acestora. Instanța de recurs apreciază că acestea au fost în mod corect acordate având în vedere situația creată, prestigiul și reputația intimatului-reclamant, care a avut de suferit ca urmare a respingerii cererii de înscriere la testul de selecție pentru examenul de rezidențiat. Daunele morale reprezintă de altfel, repararea integrală a prejudiciului adus intimatului-reclamant, întrucât discriminarea nu a fost cauzată de textele legale, ci de modul greșit de interpretare a acestora de către recurentul-pârât, astfel cum s-a reținut anterior.

Ținând seama de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incidentă situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 825 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.